Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Cāntece de īngropat tristeţea

        Gellu Dorian

S-a născut la 13 octombrie 1953 la Botoşani. Este poet şi romancier, redactor-şef al revistei de cultură Hyperion - Caiete botoşănene, redactor şef şi consilier editorial al editurii Axa din Botoşani, Este iniţiatorul colecţiei de poezie La steaua - Poeti optzecişti a editurii Axa şi iniţatorul Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, acordat īn fiecare an, la 15 ianuarie, la Botoşani. A debutat editorial īn 1981. A publicat cāteva zeci de volume, mai ales de poezie, dar şi patru romane şi un volum de teatru.


 


PRERII


1. (Saci cu ierburi)


toată disperarea-n lama de cuţit pe-o felie galbenă de pīine


la portiţe-nchise după care-au plīns mii de ochi albaştri ca de zīne


doar copiii nedoriţi se năşteau de-a pururea maturi


sloboziţi prin cīrciumi ca străinii buimăciţi aiurea şi mahmuri


poate că alcoolul să fi fost de vină saci de ierburi arse de demult


de simt cum mi se aprind īn vine toate vorbele pe care le ascult


ca furtuni ce urcă prafu-n stele şi-n priviri se face albie de porci


ca atunci cīnd moartea-şi schimbă rochii şi se-nveseleşte cīnd te-ntorci


cine ştie pielea ta de fată īncă-mi este noaptea aşternut


cute īn cearceafurile-n care mă trezesc copil nepriceput


ros de gīnduri ca-n păduri alunul de o mie de gīndaci verzui


şi lăsat prin ziuă ca nebunul disperat ca umbra nimănui


 


2. (Musculiţa)


poate că alcoolul să fi fost de vină musculiţe cīnd roiau īn jur


un ospăţ nebun femei prieteni adunaţi īn curte dimprejur


măsluite mese cu de toate şi cu tine doamnă nicăieri


disperarea ca o lăptăreasă mă găsea stingher şi fără vreri


oasele-mi trosneau vreascuri īn care foc puneam cu sīngele-mi aprins


tinereţea mea de ceară se topea-n fitilul pururea nestins


roiuri īmi jucau īn ochi ca pe o rană viermii veseli īnglodaţi īn iod


mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuţii-n lama lui Irod


cine ştie unde-ţi zace pielea la īntins pe canapele roz


viaţa mea ca scīndura de toacă e bătută de un trist matroz


şi se stinge să o-nghită cerul nesătul beţiv mereu crīşmar


la tejgheaua căruia amarul din amar se face mai amar


 


3. (Cheful)


stau tăcut şi viu īn aşternutul lin şi-ntins ca aluatul nedospit


cade peste mine tot veninul scos din limbi de şarpe de-un cuţit


ce-a mai adăstat īn cărni străine şi īn sīnge amărīt de dor


ameţit prin cīrciumi cīnd din viaţă una după alta zilele-mi cobor


prăfuite straturi pe pămīntul obosit de-atīţia morţi īn el


la ce bun atuncea īncă unul vīnturat prin lume fără ţel


viu īn aşternuturi trase-n mii de cute peste care somnul s-a făcut


franjuri de cenuşă pe sub care cerul se ascunde trist şi mut


pielea mea mai albă ca hīrtia stă nescrisă de săruturi moi


cine ştie cine stă īn mine ca-n mormīnturi īnviind apoi


să mă scoată iarăşi pe fereastra unui cer īnchis şi mohorīt


unde niciodată n-a fost bine şi a fost atīta de urīt


 


SAHARE


1. balul


cīt am stat o viaţă pe terasă trişti īnveliţi īn mantii de lumină


lumea se pierdea tăcută prin pustiuri blestemată rea şi fără vină


īn pahare votca se-nmulţea şi īn sīnge se năşteau sahare


pline de nisipuri negre şi uitare pline doldora de disperare


viaţă de trăit ar mai fi fost cum se vede noaptea pe la baluri


dar era făcută scīndurea de-o mīnuţă ce-mpletea amaruri


īn doi ochi adīnci ca miezul nopţii cīnd se face frig īn trupul mort


ca atunci cīnd Ildiko-i săpa mormīntul lui Attila chiar la el īn cort


şi-am dormit pe mese īnveliţi de valuri ca sub dune de-un nisip fugar


fiecare-n trupul lui de umbră ca votcuţa-n vene scursă din pahar


pīnă-n zori cīnd lumea a tras de pe noi mantia cu franjuri de-ntuneric


trupuri năclăite īn noroi mult dospit īn timpul cadaveric


 


2. nunta


şi-om dansa cīt o să ţină nunta sub un cer senin ca-n cortul alb


de sub care muzica se-aude roasă īntr-un pick-up de un ac mai slab


decīt lăutarul care zace īn butoaie ca un faraon uitat de vreme


şi păzit de ochii hoţi ai lumii de un milion şi unu de blesteme


viaţă de trăit ar mai fi fost dar s-a scurs ca seul din opaiţe


prin bordeiele prin care mort trupul umblă viu cărat īn straiţe


de-o femeie care īncă nu şi-a găsit un mire pe potrivă


şi coseşte vieţile la rīnd seceriş de babă guralivă


o vom prinde şi pe ea īn horă şi-o să-i sară oasele din trup


pīnă cīnd mireasa tuturora ar vrea-ntrīnsa vīna să mi-o rup


de să-i sară fulgii să se ducă unde dracu i-o-nţărcat surata


vom dansa īntruna vom dansa pīnă vom afla că nunta-i gata


 


3. mormīntul


viu ca o femeie cīnd īn trupu-i īngropaţi stau sute de bărbaţi


poartă-n el tăcut ca după luptă haine pline numai de soldaţi


izgoniţi din cīrciumi cīnd īn chef li-i viaţa şi de moarte nu au chef deloc


prinşi īn baionete ca bujorii primăvara-n straturi cīnd iau foc


viaţă de trăit ar mai fi fost cīt īncape viaţă-n trupul de femeie


cīnd sub pielea ei se-avīntă-n joc toţi bărbaţii-aprinşi de o scīnteie


dar s-a dus nebuna şi-a lăsat īn trup numai carnea goală ca o crīşmă


unde nu mai cīntă lăutarii şi e trist ca-n cerul de sub cuşmă


flori albastre voi trimite-n dar de sub mantia aceea īmbrăcată


peste trupul palid cīnd stăteam plin de viaţă-n crīşma luminată


şi femeile mă īmbătau mă trezeau īn zori mahmur ca din biserici


rugăciunile ce se-nălţau sus la cer din ochii lor himerici


 


SIBERII


1. (Viscolul)


să mă las cu iarna toată sub omături ca frīnghia sub cămăşi de gheaţă


trupul meu mai fraged decīt tinereţea tremură acuma trist īn plină viaţă


măsluit de vorbe şi tăceri prin vene sīngele se rupe putrezit ştergar


pe a cărui faţă stau ca desenate palme-n sīnge plīnse de Pilat amar


nu e īntīmplare că nu-s mort demult sub o lungă iarnă viscolită-n cer


ca-n oraşe albe fetele nebune care de iubire trupul mi-l mai cer


nici că ros de fapte ca de molii scoarţa aşezată-n cuie pe-un perete mort


de sub care iese ca din raclă trupu-al cărui suflet īncă i-l mai port


biruinţă ternă ca evanescenţa cerului ce ninge straie ce-şi dezbracă


viscol īntr-o clipă mistuit de sori ca-n icoane ochiul ce se-ncarcă


de istorii care nu se spun decīt īn găoacea vie plină de-ntuneric


de sub care doar lumina naşte trupul de absenţă galben şi himeric


 


2. (Gheaţa)


numai īn icoane se īngheaţă veşnic īn credinţa-n care mori să reīnvii


de sub crucea pusă peste trup de ceară dus din astă lume-ntins pe năsălii


ca-n siberii ochii reci de fiară gata să te-nghită de cum te-au văzut


fără să aştepte sīngele să-ţi fiarbă de furie-n oale puse-n foc stătut


nu e īntīmplare că nu-s mort de mult dup’o tristă viaţă trasă la rindea


ca o scīndurică plină de inele de femei ce-s rupte chiar din coasta mea


de se miră cerul pe sub care dorm ca-ntr-o crīşmă omul de la ţară


scos din astă lume şi lăsat să intre īntr-o altă lume care-l dă afară


de nu ştie nimeni de sunt viu sau mort sub veşminte albe văruite


de o mānă nevăzută ce prin cer varsă peste lume mii de oseminte


īn troiene de mesteceni sure blănuri tăbăcite de lupi cruzi


că de urlu doamne nimeni nu m-aude dar nici Tu nu vrei să mă auzi


 


3. (Polul Nord)


cīntă īntr-o crīşmă trupul meu ascuns īntr-o burtă trisită de vioară


de se face carnea vīnătă de plīns sub lumina care şi ea se-nfioară


īn pahare pline de vin gros cum e sīngele cīnd morţii-i este sete


şi se face līngă tine ghemotoc şi cu mīna ei vrea să te-mbete


nu e īntīmplare nici soroc nu e că nu-s mort de mult de cīnd e lumea


şi-s lăsat prin viaţă ca un fulg sub un soare ars precum tăciunea


scris să fiu pe cer de-un viscol blīnd ostenit īntr-o fereastră neagră


după care cīntă un crīşmar să se-audă-n cer şi-n lumea-ntreagă


de se fac viorile fecioare ale căror trupuri mi le-aşez pe mīini


pīnă frīnte lungi şi ostenite cad ca din ferestre oasele la cīini


după ce dezmăţul nu-şi mai are sens şi se face noapte peste lume


noapte după care dimineaţa vine pe cīnd iarăşi soarele apune

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul