Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Istoria secretă a literaturii. Cazul Doinaş

         Cornel Ungureanu

UN PSEUDOINIM, DOUĂ PSEUDONIME   


 


Ceea ce nu s-a subliniat clar în istoriile literaturii contemporane e că sub pledoaria insistentă pentru va­lorile estetice, atât în cazul Monicăi Lovinescu sau a lui Ion Negoiţescu şi Nicolae Balotă, a lui Virgil Ierunca sau a lui Nicolae Manolescu era, de fapt,  opţiunea pentru un întreg care aduna, într-o unitate, valorile estetice, etice şi spirituale. Judecata nu devenea funcţională doar în cazul valorilor estetice. Ca atare, brutala modificare de judecată a lui Nicolae Manolescu din Istoria critică... începe din momentul în care a apărut dosarul CNSAS al lui Doinaş: acela care numeşte (şi) valorile etice din perioada comunistă. Scriitorul a avut etape ale evoluţiei insuficient studiate de cronicarii literari, de criticii şi istoricii literari ai ultimelor decenii. Creativitatea scriitorului a fost legată de momente politice, literare, intelectuale de intensitate neobişnuită. Să mai adăugăm că noutatea (pentru unii, şocantă) pe care au propus-o cerchiştii după 1965 a eliminat orice cercetare mai amănunţită asupra proiectului (intelectual, politic), aşa cum funcţiona el între 1943 şi 1953. Nimeni n-a încercat să descopere în poezia lui Doinaş modelul triumfalist,  eficient  în anii  patruzeci, dar mai ales în anii cincizeci. Mai nou, revista Cultura (An V, nr. 14, 15 aprilie 2010, pp. 12-14)  a încercat să atragă atenţia asupra  imaginii/semnăturii lui Ion Mocioarcă. Nu era doar o farsă, aşa cum arată  memorialistica de până acum, era o angajare într-o competiţie poetică. Era un pseu­donim.


Doinaş era, în anii ’40, dar şi mai târziu,  un poet al triumfurilor nesfârşite. Modelul lui (între altele, adesea numite) era Richard Wagner. Balada întrebării lui Parsifal e unul dintre poemele croite pe un discurs wagnerian. Harul de versificator al lui Doinaş poate prelua lesne modelul Şt. O. Iosif, cel care a tradus, într-o versiune excepţională, Lohengrin. Iată-l pe Doinaş: „Doar Parsifal, uitând ce se cuvine,/ Îl întrebă pe regele-n delir/  Care tânjea de zece ani mai bine/ De dorul întrebării ce nu vine: / Messire, unde-i misticul potir?...// Atunci, deodată, codri înfrunziră, /Cetăţile ţâşniră din noroi,/ Şi apele albastre năvăliră/ Jucându-şi spumegarea ca o liră/  Pe care umblă degete de ploi.// Iar Regele, sărind din aşternuturi,/ Privea uimit în aerul verzui/ Cum holde noi rodeau în vechi ţinuturi,/ Şi flori, şi păsări, bete de săruturi,/ Cântau liturgic învierea lui” (Ştefan Aug. Doinaş, Balada întrebării lui Parsifal, 1948).


 Şi iată monologul Lohengrin, în traducerea lui Şt. O. Iosif: „Şi cel trimis să lupte-n ţări străine/ Luând virtutea sub viteazu-i scut/ Din orice lupte neînvins revine/ Dacă de nimeni nu e cunoscut.// Silit vă spun dar, rostul tainei sfinte:/ De sfântul Graal trimis aice vin,/ Şi Parsifal este-al meu părinte/ Sunt cavalerul lui – sunt Lohengrin”.


 Dar nu numai Ion Mocioarcă stă în centrul anilor cincizeci ai lui Doinaş. E tânăr, e puternic, e în competiţie sentimentală – cine ar putea să-i reziste? În Do­sarul 27206, vol I Fond operativ Ştefan Popa, există  56 de poezii. „Înaintăm alăturat 56 de poezii, scrie în  17.XII.1959 anchetatorul, găsite la percheziţia de la Sârbu Maria. Totodată raportăm că Sârbu Maria e agenta noastră sub numele de Mariana Dan”. Ce s-a mai întâmplat cu celebra iubită a literaţilor sibieni nu mai ştim. Ceea ce trebuie să preocupe cercetătorii e, deocamdată, caietul de poezie al lui Doinaş, aflat încă în Dosarul 27206. Paginile de maculator încep să se deterioreze şi s-ar putea să devină, în scurt timp, ili­zibile. Cine le salvează?  Aparţin unui mare poet.


 


LISTA LUI DRĂGHICI


 


Dosar nr. 27206. Sfârşitul anului 1962  e plin de evenimente – se inaugurează un nou deceniu. Din 29.XI.1962 datează această Notă de caracterizare a lui Andrei Golfin: „În procesul recrutării, purtându-se cu el o discuţie liberă, acesta a adoptat o atitudine cuviincioasă, acceptând să colaboreze cu noi. De la recrutarea sa şi până în prezent a ţinut legătura numai cu ofiţeri din cadrul MAI, nefiind dat pe rezident însă până în prezent agentul a avut o atitudine justă, demascând elementele  pe lângă care a fost dirijat”.


 Către ce elemente a fost dirijat agentul?


Deşi a fost recrutat în mod special pentru urmărirea concentrărilor de elemente duşmănoase, el a furnizat totuşi material şi în două acţiuni informative, care au fost închise prin arestarea elementelor (Grămescu Haralambie şi Ion Negoiţescu). În colaborarea cu elementele noastre a fost disciplinat şi conştiincios. Totuşi, constatarea noastră personală este că îşi aduce aportul mai mult din constrângere decât din convingere”.


 Iată o observaţie importantă: ideea că scriitorul a făcut pactul cu diavolul nu trebuie abandonată şi nici ideea că acest „pact cu diavolul” poate rodi într-un anume fel. După cum nu trebuie abandonată nici următoarea frază a ofiţerului MAI:


Deşi e un informator conştiincios, e părtinitor”. Ce înseamnă „părtinitor”, iată o întrebare importantă în analiza pactului cu diavolul realizat de poet.


 Hârtiile se adună,  în Dosarele CNSAS mai sunt şi altele. În 9.XII.1962 există o Notă raport asupra agentului Andrei Golfin: „După ce l-am ajutat să pătrundă în viaţa literară, agentul şi-a schimbat mult atitudinea... A furnizat material informativ şi în cazul lui Negoiţescu – f. bun prieten. Ajutorul nostru s-a caracterizat în aceea că a fost trecut pe o listă a scriitorilor care doresc să scrie pentru socialism şi sunt împiedecaţi să o facă, listă care a fost cerută de tov. ministru M. Drăghici. După un timp agentului i s-au cerut versuri originale la câteva ziare, unde i s-au publicat, fiind apreciate”.


Şi, totuşi, misia agentului nu e nesemnificativă:


Pe viitor va fi dirijat concret pentru a cunoaşte manifestări şi atitudinea lui Regman Cornel, Paul Everac, Horia Popescu, Ion Negoiţescu...”. Îi sunt daţi în grijă şi M. Petroveanu, Mihai Constantinescu, Dominic Stanca, Sorana Coroamă, Victor Moldovan.


Anul 1963 aduce noi lămuriri, cel puţin în acest  „Referat cu propunere de trecere a numitului Popa Ştefan-Doinaş în evidenţă pasivă”. Referatul din 3.I.1963 conţine elogii:


„În tot timpul executării pedepsei a fost folosit ca agent de cameră de către org. Dir. VIII. După eliberare, de la data de 7 februarie el este folosit de către noi ca agent în problema «scriitori». În toată această perioadă, de când el este în legătură cu organele noastre a avut o atitudine justă demascând atitudinea duşmănoasă a elementelor de pe lângă care a fost dirijat arătându-şi ataşamentul  faţă de regimul actual  prin scrieri cu tematică actuală. Fiind un element util muncii noastre, şi dând dovadă de încredere în munca de scriitor, propunem....”. Urmează parafa şefului:  Se aprobă trecerea în evidenţă pasivă”.


 


ÎN BÂRLOGUL LUI FAUST


 


Într-o evocare mai apropiată de noi (Ion Motoarcă, în Evocări, Ed. Pro, 2003, pp. 56-57) poetul scrie:


De ani de zile mă urmăreşte o amintire urâtă, un fals literar regretabil: inventarea „din neant” a poetului Motoarcă. Zic «din neant» deoarece persoana despre care va fi vorba nu avea nici un dram de talent poetic (şi, de altfel, nici ambiţia de a deveni scriitor)”. Amintirea urâtă a lui Ion Motoarcă e primul pact cu diavolul al extraordinarului versificator. Doinaş îşi asumă o altă identitate, dar cu grijă. Ion Motoarcă nu-i fitecine:


Era un tânăr foarte inteligent, simpatic, un elev eminent, fiu al unui croitor chiabur...”. E un familiar al poeziei, cel puţin aşa cum arăta ea în anii ’50:  Totul a început dintr-o provocare: citind noua poezie românească din acei ani, Ion Motoarcă şi-a exprimat în faţa mea admiraţia – sinceră sau prefăcută? – pentru lirica lui Dan Deşliu şi Eugen Frunză”. În excelenta sa carte, Surâsul abundenţei. Cunoaştere lirică şi modele ideologice la Ştefan Aug. Doinaş, Virgil Nemoianu încercuieşte superlativele cu aceste fraze: „Într-adevăr, dacă valoarea oricărui poet constă în a îmbogăţi prin invenţie, percepţia nuanţată a realului de către comunitatea lingvistică în care s-a născut şi trăieşte, de a spori, prin explorare, cunoaşterea adâncurilor psihice (straturi şi mecanisme de gânduri, de afecte, de sensibilităţi), de a conserva şi îngriji auto-identificările omului (printre care, nu în ultimul rând, şi deschiderile acestuia spre transcendent), atunci rolul  unui poet ca Doinaş va fi recunoscut imediat ca fiind dintre cele mai importante”. Nu a negat nimeni rolul poetului Doinaş în devenirea literaturii române, dar treptele înţelegerii lui, a „adâncurilor psihice” nu pot ignora pactul cu diavolul – experienţa lui Faust. Cum s-a apropiat Doinaş de Faust, cum şi l-a asumat vom arăta altădată. Ceea ce vrem să subliniem aici este experienţa cerchiştilor: ei au fost modelaţi de istorie cum n-a fost nici o generaţie literară. Aruncaţi din Cluj la Sibiu de o istorie nefastă, fascinaţi, unii, de experienţa legionară (dar şi – alţii – de cea comunistă), ameninţaţi de război (sau, alţii, pe front: modelaţi de moarte), ameninţaţi de închisoare şi trăind experienţa carcerală, definiţi, de fiecare dată, şi de conştiinţa valorii perso­nale, apropiind, în fiecare eta­pă, succese prin inte­ligenţă, talent, energie, imagina­ţie, solidaritate, ei au semnat, constrânşi sau nu, pactul cu diavolul. Din „bârlogul lui Faust” Blaga putea proteja devenirea unui simbol. „Cunoaşterea adâncurilor psihice” creşte şi din întâlnirea  cu Mephisto.


 

De o bună analiză are parte excepţionalul poem al lui Doinaş, Satul. Aş fi apelat şi la observaţiile lui George Vulturescu, care scria în ultimul număr al revistei Poesis că „tiparele eterne din poetica lui Doinaş sunt dintr-un areal rural. Satul este adevăratul izvor de tipare a esenţelor, el stă după sticla mată  a intelectualului scorţos, fără efuziuni, precum izvorul sub straturile de pământ. Substanţialitatea adevăratului decor din poetica sa îşi are corespondenţa într-o sorginte rurală a unor semne stabile,  semne ale eternului: copacul, bufniţa, roua, roiul de albine, cerbul, ghinda, luna, zmeurişul, caii, mistreţul, frunzişul pădurii, grâul, cânepa, râul, nămolul, drumul, şarpele, furnicarul etc., etc.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul