Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Adrian Alui Gheorghe

 


Dar lucrurile nu se opresc aici


 


Sīnt un cīmp de bătălie dar lucrurile nu se opresc aici.


Sub pielea mea sīnt īngropaţi morţii


după fiecare asalt īn fiecare por se adună


zeci de cadavre care īmi īntunecă orice perspectivă


personală. Sīnt cimitirul cel bun al familiei


cu nume scrise pe pietre care īntr-o zi vor dispărea


īn plesnetul norilor şampanizaţi. Va fi furtuna de dinaintea


liniştii?


Dar lucrurile nu se opresc aici


Luptătorul de la Marathon coboară din cīnd īn cīnd


ca să vestească lehamitea de după izbīndă.


Īnvinşii coboară şi ei, istoria le-a dat dreptate


pulberea rodeşte deopotrivă īn valea mănoasă a Nilului


dar şi īn pustiul cel mai promiţător,


artiştii dezastrelor pun semnătura pe pīnzele mari


satisfăcuţi că Dumnezeu şi timpul merg pīnă la capăt.


 


Dar lucrurile nu se opresc aici.


Uneori morţii din mine se mai ridică şi atacă


o fac cu ultimile lor recunoaşteri publice;


 


dar patria lor nu e īntotdeauna şi patria mea


cum cauza lor nu e īntotdeauna şi cauza mea.


 


De asta īţi zic:


nu te speria, nu apleca fruntea, nu dezerta.


Rămīi īn contact.


 


Clipa


 


Cu doamna Adelina am vorbit deseori despre moarte:


cum au murit unii, alţii,


eu i-am dat suficiente motive să creadă că e


singura fiinţă care se interesează de moarte,


că toţi ceilalţi nici măcar n-o bagă īn seamă,


cīnd vine doar, īşi īmpachetează sufletul,


īşi mai iau vreo amintire, vreun lucruşor care poate fi dosit


īn cutele cuvīntului de pe urmă,


apoi pleacă aşa cum ar prinde un tren īn gară, īn ultima clipă,


gara rămīne īnvăluită īn propria ei singurătate


ca şi cum nimic nu s-ar fi īntīmplat,


 


i-am povestit cum a murit generalul Meredith Lee


                       (cel care dispreţuia moartea,


                        care o provocase la duel,


                        cu armele ei chiar)


ascunzīndu-se sub pat, de acolo l-au scos, cu greu,


moartea īi făcea respiraţie gură la gură, inimă la inimă,


 


apoi vorbeam de părinţi.


de ai noştri, de sfinţii părinţi,


cu cīt amesteci argumentele, cu atīt nu vezi drumul drept care duce


la capăt, pare să se mai īnfunde sub un orizont


ca un izvor care izbucneşte de nicăieri,


care se rostogoleşte spre nicăieri,


 


īi spuneam: viaţa e frumoasă,


                   eternitatea e frumoasă,


                   doar poarta care le desparte e potopită de viermi


                   care latră,


                  


păream deţinătorul unor formule infailibile


de asta, doamna Adelina - o octogenară dintr-o ramură nemţească


rătăcită īn spaţiul valah - mă īntreba uneori cu speranţă


dacă ştiu cumva dacă se poate muri după o reţetă,


dacă am cetit undeva,


dacă am auzit asta undeva,


dacă am văzut undeva,


dacă mi-a spus cineva ceva care ar putea să dea o soluţie,


dacă am intuit cīndva


că ar putea să existe vreun secret al muririi...!


 


De la o vreme īi povesteam numai despre oameni


care plecau fericiţi.


Păşeau cu dreptul īntr-o lume mai bună


Care e la o lungime de pană


                                de pasăre kiwi


                                de lumea noastră,


Se dădeau de trei ori peste cap şi se făceau din nou oameni,


Se sufocau de iubire


Unul pe altul ca şi cum dincolo poţi să fii dintr-o dată


Toţi oamenii care n-ai putut să fii īn lumea asta.


 


Apoi


m-a sunat īn miez de noapte:


 


Dragă, a venit clipa...!


Acum,


acum ce trebuie să fac?


 


(Din volumul „Paznicul ploii”, īn pregătire la Editura Limes)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul