Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Īntre scārbă şi fascinaţie

        Constantin Stan

Se scriu puţine cărţi despre realitatea imediată, cea īn care trăim cu toţii şi pe care nu īncetăm să o blamăm, să o lăudăm, să ne arătăm dezamăgiţi sau īncāntaţi de ea, adică să avem o atitudine constantă faţă de ea. Noul val a debutat cu o astfel de ambiţie, īncercānd să surprindă schimbările lumii noastre, schimbări vizibile mai ales la cei tineri. Aşadar, a năbuit īn proză, dar şi īn poezie o lume mai libertină, aparent iconoclastă, negānd valorile tradiţionale īntr-un mod anarhic. Spun anarhic pentru că există valori perene şi valori comuniste, există ideologii construite pe sistemul comunist şi pe refuzul acestuia, există mentalităţi adānc īnrădăcinate īn jumătatea de secol īn care romānii au fost privaţi de drepturi fundamentale, dar există şi principii solide de viaţă venind din lunga experienţă umană. Tinerii le percep pe toate ca fiind produsul comunismului, iar pe cei ce le mai susţin, ca pe nişte dinozauri din epoca de piatră a aceluiaşi comunism. Īn acelaşi timp īnsă, lumea nouă a adus categorii inexistente, personaje ce nu se puteau imagina īnainte de ’89, noi factori ce ne influenţează viaţa, ne dictează comportamentele şi ne raportează altfel unii la alţii. Peste noi au năvălit realitatea politică, cu fauna sa de personaje, realitatea afacerilor, cu o paletă largă de tipologii, realitatea show-bizului, propunānd de-a valma vedete şi pseudo-vedete, realitatea me­diatică, influenţānd principii, mod de viaţă, valori, manipulānd mase largi prin mituri, pseudo-mituri, realitatea high-life-ului, un high-life autohton desigur, cu tot felul de specimene care ar fi făcut deliciul şi ar fi triplat comedia umană a lui Balzac. Subiectele şi personajele acestor realităţi răzbat greu īn lite­ratură. Cauza principală este, īn opinia mea, modul īn care trăieşte scriitorul romān. Mai degrabă īnchis īn sine sau mulţumindu-se cu un cerc de amici cam din acelaşi mediu, preferānd, aşadar, subiectul restrāns, al cercului şi preocupărilor bine cunoscute, subiect cel mai adesea livresc. Accesul restrāns, cauzat de condiţia sa socială, la realităţi, la faţete multiple ale realităţii īn care trăieşte, īl limitează pe autorul romān la propria experienţă de viaţă. Puţini autori trec dincolo de ea, fundamentānd realităţi pe care nu le-au trăit direct. Printre cei puţini, Doina Ruşti şi Dan Stanca au pornit de la cazuri reale, fie că a fost vorba de mari convulsii sociale ori politce, fie de la subiect de fapt divers, īn scrierea unor cărţi. De asemenea, Ştefan Dumitriu cu al său „Lasă zilei scārba ei” - un tom masiv - vine de mărturiseşte, īntr-o a doua poveste a romanului, despre lumea de după 1990 aproape ca īntr-o cronică īn care evenimentele şi personajele acestor evenimente par absolut fabuloase. Nimic nu este uitat, nimeni nu este iertat īn acest roman despre care se tace tocmai pentru că este atāt de incomod de comentat. Trăită, lumea de după 1990 părea mai suportabilă, citită - te copleşeşte de indignare, revoltă, neputinţă şi scārbă!


O altă cauză majoră a nepercutării la subiectul din realitatea imediată este īnsăşi condiţia īncă neprofesionistă a scriitorului romān. El nu are nici timp (presat de obligaţia de a-şi cāştiga traiul zilnic dintr-o altă meserie decāt cea a scrisului), nici resurse financiare spre a se documenta. Cānd găseşte un sponsor sau o finanţare, o obţine pentru un material, o carte īn faza finală. Mai nimeni nu finanţează un proiect, ci cel mult un produs. Bursele de creaţie - ca şi subvenţiile directe către autor - ar trebui orientate īn susţinerea unui proiect. Un an, doi ani scrii­torul ar trebui să beneficieze de resurse spre a trăi, dar şi spre a se documenta.


Īn fine, dar cred că nu īn ultimul rānd, reticenţa, inapetenţa, neaderarea la subiectele fierbinţi ale realităţii noastre īşi au originile īn faptul că mass-media, cu precădere televiziunile, se aşază īntre noi şi realitate, īntre noi şi public. Lumea crede - şi consumă fără saţiu - realitatea mediatică. Or, acolo, chiar dacă tratate superficial, partizan adesea, sunt prezente cam toate subiectele de interes pentru publicul larg. Lui, īntr-o bună măsură, nu prea mai ai ce-i spune spre a-l cāştiga de partea li­teraturii. Mizānd pe efectul care s-ar fi produs īn lumea occidentală prin asumarea unui subiect precum „cazul Tanacu”, Pascal Bruckner a īncercat un succes de public īn Romānia cu el. Evident, n-a reuşit. Se pare că publicul romānesc nu este unul care să graviteze īn jurul unui subiect mai mult de cele cāteva zile cāt e tocat la televizor.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul