Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

A opta oară FestCO

        Mircea Ghiţulescu

Recent s-a încheiat a opta ediţie a FestCO (Festivalul de Comedie) cu bani de la Primăria Capitalei şi Ministerul Culturii. Stafful (George Mihăiţă, directorul teatrului Traian Petrescu, director economic, Corina Constantinescu) a oferit un program extrem de seducător care  a cuprins câteva spectacole de succes verificat începând cu Identităţi de Dumitru Solomon de la Teatrul din Brăila, Femeia ţintă şi cei zece amanţi de la Teatrul Naţional din Sibiu, Scaunele de Ionesco de la Teatrul Naţional din Craiova, Acasă la tata de Mimi Brănescu  (Teatrul Act), Take Ianke şi Cadâr (Teatrul din Ploieşti), Lecţia de Ionesco (Teatrul Naţional Bucureşti) dar şi crudităţi sau trufandale cum ar fi  aşa numita Şcoala a  lui Gufi de Matei Vişniec jucată de concitadinii autorului de la Liceul  Eminescu din Botoşani. Sperăm că s-au simţit „în festival” şi cei de la Teatrul Satiricus din Chişinău care au jucat la sediu Made in Moldova de Constantin Cheianu.


În ce ne priveşte,  spectacolul suprem din acest festival-concurs a fost cel de la Sibiu, o îmbinare perfectă între actor şi marionetă cum i-ar fi plăcut foarte mult lui Alfred Jarry. Este un veritabil spectacol de artă creat de Claire Dan­coisne de la Teatrul din Lille pornind de la o piesă mai puţin cunoscută a lui Matei Vişniec intitulată Femeia ţintă şi cei zece amanţi, o parodie a filmelor de groază. Textul este pentru Claire Dancoisne doar un pretext pentru metoda ei inspirată din teatrul de marionete, măşti groteşti de cauciuc care deformează mimica personajelor proiectându-le într-o lume oribilă a urâtului terifiant, cu marionete până la talie mânuite din spate şi completate cu trupul actorului, cu marionete metalice din categoria obiectelor ciudate: o pubelă cu cap de crocodil care deschide fălcile, un păianjen uriaş confecţionat din sârmă, un vultur cu cioc grandios pregătit pentru tortură, etc.


Regizorul Victor Ioan Frunză, unul dintre puţinii cunoscători ai lui Dumitru Solomon, a făcut un colaj „crazy” cu şase piese scurte (Holul comun, Dialog fără partener, Vânzări cumpărări, Pinacle Orient Expres, Superba, nevăzuta cămilă, Apa, una mai delicioasă ca alta. În text, efectele comice sunt obţinute prin exces de logică, dar, în final, dezvăluie laturi monstruoase ale identităţii umane. Forţa intelectuală a lui Dumitru Solomon de a vorbi cu neantul este mereu în actualitate. Spre deosebire de predecesorii săi „absurzi”, Dumitru Solomon apasă pe latura comică. La rândul său, Victor Ioan Frunză mută şi el accentul, dar nu pe tragic, ci pe funerar. Începând cu soţul spânzurat, spectacolul este o perpetuă înmormântare cu ciocli cu mănuşi albe, coroane de flori de hârtie şi figuri palide. Numai că şi funeraliile lui Frunză, oricât de solemne, sunt extrem de comice. Situaţia e disperată, dar râdem fără voie.

Foarte personală este viziunea lui Kincses Elemer cu Scaunele de Ionesco. Problema spectacolului este Oratorul surdo-mut care  apare în final desfăşurând un amplu număr de pantomimă pe diferite trepte de la comic la grotesc şi tragic. Kincses Elemer a rezolvat problema cu un fel de „pitic de grădină”  desenat de Clara Labancz, o momâie care scoate onomatopee şi grupuri consonantice guturale. În cele din urmă „sinuciderea în doi” nu este a bătrânilor rataţi ci a omenirii care se cufundă în haosul originar. Prezentată în termeni atât de se­rioşi, piesa lui Ionesco ar părea o tragedie ireductibilă,  dacă nu ar fi ascuns în fiecare replică demonul farsei. Nici moartea nu mai e sublimă: poţi să râzi pe rupte parcurgând drumul de la ratare la sinucidere al acestei omeniri ambiţioase Pentru scriitori, Festivalul de Comedie (15 -22 mai)  este mai important decât oricare altul pentru că şi-a ataşat  un Concurs de comedie  care îi ia în seamă pe autorii din toate generaţiile. Anul acesta câştigătorul a fost Mircea M Ionescu autorul comediei Leopardul mistreţ urmat de Constantin Popa Venerus cu Certificatul şi de Marilena Dumitrescu care a gătit piesa Ceva cu tăieţei. Două menţiuni care puteau fi oricând premii au fost acordate lui Constantin Turturică pentru piesa Vreau nebuniue altfel înebunesc,  o parabolă dâmboviţeană a dife­renţei dintre geniu şi artizan. Un scriitor mediocru vrea nebunie ca să iasă din banalitate. Actorul Liviu Lucaci a fost menţionat pentru piesa Rendez-vous la muzeu. Din păcate scriitorii nu frecventează teatrul  şi este de aşteptat ca şi teatrul să-i absenteze pe scriitori.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul