Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

Str. STRĂDUINŢEI


Numele acestei străzi ar fi putut fi şi str. Strădaniei sau str. Sârguinţei, Sforţării, Canonelii, Căznitului, Frământării, Opintelii, Constrângerii, Perseverenţei, Ostenitului, Cercării, Silinţei, Emulaţiei, Ascezei, Istovirii, Asiduităţii, Efortului, Ambiţiei, Zbaterii, Trudei, Travaliului, Umbletului, Ştrapăţului, Morâncelii. Cât de nepătrunse sunt Căile Domnului!


În limba engleză i se spune Endeavour Street. În Australia şi Noua Zeelandă sunt mai multe oraşe cu străzi şi bulevarde care poartă acest nume.


King George III of Great Britain & Irland, zis şi Farmer George, se uita la planeta Venus cu nelinişte. Suferea de colită, avea crampe, probleme de tranzit, tulburări nervoase şi psihice, i se bulbucau ochii. Dinţii i se înroşiseră şi unghiile erau mov. Pielea i se descuama. Părul îi creştea ca la vampiri. La soare nu avea voie să se uite, iar luna îl deprima. Cum obişnuia să ia medicamente contaminate cu arsenic, făcea frecvent crize de nebunie. Într-o zi i se păru că Venus are un desen ciudat pe discul ei luminos. What’s that? O picătură neagră? O lacrimă? Plânge, oare, steaua de aur ca şi mine?, începu să urle George. Era prin 1768. James Cook, un navigator celebru, îl auzi. Vreau să plec într-o expediţie, îi zise el, dă-mi o corabie cu trei catarge şi, când mă întorc, îţi voi spune ce se-ntâmplă cu Planeta Venus, ce i se-ntâmplă când trece printre Soare şi Pământ. Vei afla ce e picătura neagră şi te vei linişti. Ştii că e singura planetă cu rotaţie retrogradă... Nu, nu ştiuuuu!, ţipă King George şi-i mai apăru o erupţie cutanată, roşie, de la porfirie - boala de care suferea. Oh, my King, lasă că-ţi spun eu când mă-ntorc, dă-mi Your Magesty Bark, please. Bine, i-a răspuns the King, să-i zici HMG (His Magesty Bark) Endeavour. Şi James Cook s-a îmbarcat, a navigat şi, după vreo doi ani, a ajuns în mările Sudului. 3 iunie 1769 - tranzitul lui Venus. Din Tahiti a văzut cum trecea vulcanica Planetă Venus prin nori de nepătruns, stropind cu stropii ei de acid sulfuric cerul... Aşa că n-a aflat nimic şi a navigat mai departe spre Terra Australia. Până în Noua Zeelandă.


George III a avut 15 copii, după care a orbit. Scenele de disperare şi de lacrimi negre, spun infirmierii lui, erau dincolo de orice descriere. Apoi a surzit. Înaintea morţii a vorbit neîntrerupt 58 de ore. Picătura neagră de pe Planeta Iubirii îl asculta ascunsă după un crenel al castelului Windsor.


Americanii, în memoria Zilei de Independenţă faţă de King George III, au dat numele Endeavour unei navete spaţiale. Desigur, dacă americanii ar fi vorbit limba română, naveta spaţială s-ar fi numit Străduinţa, Căznita, Zbaterea, Silinţa, Morânceaua etc. Ultima misiune Endeavour fi-va în toamna anului 2010. Ea va aduce un spectometru magnetic Alfa de pe ISS (Staţia Spaţială Internaţională). Apoi, va urma procedura de dezmembrare. Sau vreun muzeu.


Pe str. Străduinţei din Bucureşti se plimbă o fată care fredonează Love is a Losing Game. Ea ţine în lesă doi câini imaginari - două suflete gemene. Strada e umbroasă. Un copac cu zâmbetul pe scoarţă o salută respectuos. Fata se-nclină, ce copac fermecat!, şi dă drumul câinilor imaginari. Just for fun! O Dacia veche - amestec de uitare şi amintire - stă spânzurată pe-o buturugă. Fata se opreşte în faţa unui bloc de 5 etaje. Dintr-un balcon se aude: Am tras cu puşca în ea, cu 63 de bile de cauciuc, i-am distrus garajul şi porţile, i-am tăiat prelata, i-am distrus şi luneta, i-am tăiat cauciucurile, i-am spart geamurile... Degeaba.


O altă voce îi răspunde: Eu am pus vecinii de pe scară să îi taie şi să-i fure conducta de gaze de la apartament...


Fata aleargă să prindă iar câinii. Unul îi scapă din lesă şi începe să latre de pe-o stradă lăturalnică. Un grup de instalatori intră în farmacia Help Net nr. 49. Love is a losing game, cântă de-adevăratelea Amy Winehouse dintr-un container cu nişte puşti. Fata ajunge la capătul str. Străduinţei, traversează lent şi poarta rabatabilă a Spitalului de Boli Nervoase o-nghite cu câine cu tot.


Altfel e linişte pe str. Străduinţei. Poate vreun scriitor mai priveşte Tortul Miresei din vitrina unei cofetării... Sau din vreun cabinet homeopatic... Sau dintr-un balcon cu gratii.


 

P.S.: Str. Străduinţei face legătura între bd. Alex Obregia şi bd. Emil Racoviţă. Cu sens indirect ca Planeta Venus.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul