Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Afaceri păguboase

        Constantin Stan

 


Unii l-ar numi după moda vremii management. Eu īi spun, pur şi simplu, simţ negustoresc. Pentru că şi fotbalul este o negustorie. Cumperi, vinzi, chiverniseşti bani şi jucători, īnchiriezi stadioane sau ţi le construieşti, ieşi pe piaţă cu un produs, īl lustruieşti, īi faci imagine. Trebuie să produci venituri care să fie mai mari decāt cheltuielile. Altfel, faliment scrie pe tine, iar realitatea fotbalului ne arată că există falimente ca la orice afacere. Ceea ce vedem pe stadioane sau la televizor este foarte puţin din ceea ce se īntāmplă cu adevărat īn această lume, dar ceea ce vedem este produsul finit. Un produs care conţine şi pune la vedere calităţile şi tarele conducerii unei afaceri. Conul de umbră - ca să nu-i zic altfel - īn care s-au aşezat, īn ultima vreme, echipele din Bucureşti se datorează, īn primul rānd, unei proaste gestionări a cluburilor. Şi mă voi referi numai la achiziţiile de jucători, luānd de bune informaţiile apărute īn presă, pentru că nu am acces la do­cumente contabile. La Dinamo sunt două tendinţe: aducerea de jucători vānduţi o dată, jucători care fie sunt la final de carieră, fie au eşuat pe alte meleaguri, precum şi transferarea unor fotbalişti care apoi dispar misterios ca īntr-un triunghi al Bermudelor. Īn ultima vreme, Dinamo i-a repatriat pe Mitea, Tamaş, Zicu, Claudiu Niculescu, Marius Niculae, Vali Năstase, Lobonţ, Mărgăritescu etc. Cu excepţia lui Lobonţ, toate celelalte investiţii s-au dovedit falimentare. Unii fu­seseră trimişi acasă din pricini de tare de comportament, de atitudine faţă de meseria lor. „Neadaptaţii” erau, īn fapt, golănaşi care trăgeau chiulul la antrenamente, nu puneau osul la meciuri, aveau ceva de comentat la deciziile tehnicienilor, băteau barurile sau fugeau īn Romānia unde viaţa-i dulce şi frumoasă. Străinii nu īnghit aşa ceva şi s-au descotorisit rapid de ei, jurāndu-şi īn barbă să nu mai aibă de-a face cu romānaşi. Băieţii au găsit un trai comod la Dinamo, au venit pe salarii astronomice (Zicu - 600.000 de euro), stārnind invidii, scandaluri, răzmeriţe īn vestiar. Bani aruncaţi pe apa Dāmboviţei! Alţii au venit deja sleiţi, nerezistānd exigenţelor antrenamentelor de la echipele profesioniste. S-au accidentat des ori au făcut figuraţie atunci cānd au intrat pe teren. Mărgăritescu a luat 10.000 de euro pe lună pentru a fi mai degrabă spectator. Şi mai păguboasă s-a dovedit la Dinamo politica de transferuri. Ze Kalanga, Pekarici, Todorovski, Vranjikovici, Julio Cezar, Tiago, Miranda au costat multe milioane. De unii, Dinamo nici nu mai ştie pe unde sunt. Nici acum nu au dat de urma lui Tiago; a plecat īn lumea largă şi dus a fost. Miranda a jucat numai pe la Dinamo 2 şi mai marii clubului l-au rătăcit şi pe el prin America de Sud. Cu Ze Kalanga povestea venirilor, īntārzierilor şi absenţelor a fost una de prost gust. Īn tot acest timp, Dinamo a risipit o grămadă de fotbalişti tineri, īmprumutāndu-i pe la diverse echipe. Dacă Ma­rius Niculae ar fi fost cāt de cāt valid, dacă Dănciulescu nu ar fi intrat īn conflict cu Bonetti, Andrei Cristea nu ar fi prins echipa. Nu ar fi prins echipa singurul jucător pe care l-a avut Dinamo īn campionatul ăsta!


Steaua l-a adus pe Tall pentru a-l ţine la echipa a doua, pe Pepe Moreno care a jucat vreo 20 de minute. Mingea care i-a căzut īn cap īn ultima secundă a jocului de la Urziceni = fază din care Steaua a egalat - să fi făcut cele 50 sau 60 de mii de euro? Lāngă un monument al gafelor - Zapata -, Steaua a adus pe un million şi jumătate un alt gafeur: Tătăruşanu. Să fi dat atāta pe el, să nu fi dat, să fi fost incluse īn preţ şi alte servicii prestate de Gloria lui tata Pădureanu? Īntrebările sunt legitime pentru că băiatul nu costă atāt decāt dacă īl cumperi cu vreo vilă īn Primăverii cu tot! Ce să mai vorbesc de Elton, care ar fi strălucit poate numai la grupa de pitici a clubului, sau de Toja - numai bun de campionatul de fotbal din SUA, dar nu şi pentru terenurile de la Mediaş sau Urziceni.


Şi la Rapid a fost vānzoleală mare, Copos făcānd el īnsuşi transferuri după DVD-uri şi anunţānd la fiecare nou antrenor că a dat marea lovitură. După demiterea acestora, Copos a aruncat vorbe grele către cei ce, chipurile, ar fi adus antrenorul.


Vorba de aur a comerţului, a bunului gospodar zice aşa: sunt prea sărac ca să īmi permit să cumpăr lucruri ieftine. Ai noştri au cumpărat şi pe mult, şi pe puţin īntr-o veselie nebună. Adică s-au aruncat pe fereastră şi puţinii bani din fotbalul nostru. Sunt puţini manageri cu adevărat īn fotbalul nostru. Marius Stan este unul dintre ei: să iei un fotbalist cu 10.000 de euro, să-l vinzi cu 400.000 şi apoi să-l readuci gratis e o mare abilitate. Să aduci un portar de 50.000 şi să ţi se ofere acum jumătate de milion pe el īnseamnă să te pricepi la fotbal. Chiar dacă individul īmi e antipatic, īl numesc şi pe Meme Stoica īn categoria celor care se pricep. El are, īnsă, nevoie de un anume tip de antrenor căruia să īi aducă jucători. Pentru că, īn general, aduce băieţi buni, harnici, modeşti. Din ăştia, antrenorul trebuie să facă o echipă. A fost cazul lui Olăroiu la Steaua şi mai apoi al lui Dan Petrescu la Urziceni. Meme poate face echipe de luptători, de cāştigători, dar niciodată - echipe frumoase, strălucitoare. Oricum, e un bun manager şi, pānă la urmă, rezultatele sunt cele mai bune argumente ale sale!

„Erare humanum est”, zise ariciul dāndu-se jos de pe perie.
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul