Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Boris Akunin sau Când orientalistul scrie „poliţiste“

        Grete Tartler



Nu mai contestă nimeni faptul că romanul poliţist – în mod tradiţional  considerat literatură de doi lei – a devenit un gen literar valoros, cu momente psihologice şi descrieri de ambianţă dintre cele mai elevate. De fapt, şi romanul lui Dostoievski Crimă şi pedeapsă sau unele scrieri ale lui Poe, E.T.A. Hoffmann, Dürenmatt, Theodor Fontane pot fi încadrate în acest gen. Între timp, acestui gen, recunoscut ca atare, i se acordă numeroase premii – în America, premiile Edgar Allan Poe, Shamus şi Anthony, în Marea Britanie CWA Dagger, în Franţa Grand prix de la littérature  policičre, în Germania  - Deutscher Krimi Preis sau premiul Friedrich Glauser, în Australia Ned Kelly etc.


Poveştile despre fărădelegi, tema păcatului şi a pedepsei, întrebarea despre motivele răului ascuns în om sunt arhetipuri literare care ar putea fi regăsite încă din vremea lui Cain şi Abel – sau din literatura antică (Sofocle, Oedipe). De altfel, cuvântul „detectiv“ vine din latină (detegere). Însuşi Friedrich Schiller a abordat genul, povestind un caz real, concentrându-se pe psihologia făptaşului. Farmecul „poliţistelor“ stă în faptul că cititorul intră şi el în joc, „detectează“ la rândul lui, vrea să afle – e un gen căruia i se spune azi  whodunit (contragere din „who’s done it?“ - Cine a făcut asta?). Clasicii mereu recitiţi sunt E.A. Poe (care l-a creat pe detectivul Auguste Dupin), Conan Doyle (cu al său Sherlock Holmes), Agatha Christie (cu Miss Marple sau Hercule Poirot). Alte subramuri sunt romanele de spionaj, poliţiste (cu tema agentului secret, de exemplu James Bond, creat de Jan Fleming, sau a comisarului de poliţie, precum Maigret, creat de Georges Simenon) sau romane care se petrec în sfere şi epoci neobişnuite (de exemplu Numele trandafirului de Umberto Eco, care se petrece în evul mediu,  sau unele romane de Isaac Asimov, proiectate în viitor).


Pentru thriller, în centrul poveştii stă, în loc de căutarea făptaşului, faptul că eroul de  află în primejdie, iar în tensiunea creată, faptul că cititorul ştie mereu mai mult decât protagonistul. Filmele poliţiste şi serialele de televiziune au amplificat fenomenul, marele public fiind atras nu numai de acţiune, ci şi de descătuşarea propriilor emoţii; devenim mai empatici, mai umani, ne dezvoltăm  spiritul echităţii, învăţăm să luptăm cu teama, suferinţa, nedreptatea – în general, să depăşim răul din lume şi răul naturii omeneşti; aflăm despre psihologia răului, natura răului, fărădelegea globalizată. Şi ce e mai important, cititorul învaţă să-l cunoască pe „răul din el“ (ca şi protagonistul, având mereu ceva de învăţat de la personajul negativ),  dezvoltând astfel preceptul Socratic al cercetării propriei vieţi (care altfel nici nu merită să fie trăită).


Boris Akunin (pseudonimul georgianului Grigori Chkratishvili, n.1956) era mai demult cunoscut ca specialist în japoneză; a tradus el însuşi (din Mishima, Inoue) şi a început editarea unei antologii a literaturii japoneze în 20 de volume;  din 1998 s-a hotărât să scrie romane poliţiste, iar azi e cunoscut în lumea întreagă,  tradus în treizeci şi cinci de limbi, vândut în optsprezece milioane de exemplare, cu numeroase premii. „Akunin“, numele adoptat, e un cuvânt japonez care poate fi tradus prin „personaj negativ“, sau, cum îl defineşte însuşi autorul, „personaj care îşi face singur regulile“.


În acest spirit, îmbinând lecţiile clasicilor genului, dar şi ale clasicilor ruşi – vom recunoaşte lesne influenţa lui Bulgakov -  romanul  Azazeli  a fost primul  din seria în care detectivul Erast Fandorin îşi începe cariera de Sherlock Holmes al Rusiei ţariste (căci Akunin s-a specializat în romane istorice, în acest sens fiind de asemenea vizibilă lecţia lui Tolstoi). În Gambit turcesci, al doilea roman din seria Erast Fandorin, acţiunea se petrece în Bulgaria, în perioada războiului ruso-turc, cu detectivul-diplomat Fandorin urmărind un agent turc care punea în primejdie înaintarea rusească. Localităţi bine cunoscute nouă, precum Plevna sau Nicopole,  Bucureşti, Londra, Constantinopole sau San Stefano creează o scenă în care cititorul se simte parte a jocului marilor puteri europene.  Leviathanii, al treilea roman al acestei serii care apare acum la Humanitas în agreabila şi alerta traducere a Denisei Fejes, a avut un success de necrezut, poate şi datorită apropierii voite de stilul Agathei Christie, sau a situării exotice (Fandorin investighează o crimă, în 1878, pe vaporul Leviathan, în drum spre India), sau a măiestriei psihologice prin care e pus în prim plan fiecare „pasager“ investigat. Tempo: allegro ma non troppo. Ornamentul principal: ironia. (Aici se cunoaşte şi pasiunea autorului  pentru Cehov).


Akunin nu este decât unul dintre noile staruri thriller&mystery. La Humanitas au mai apărut „celebrităţi de ultima oră“ precum Alex Berenson, Lawrence Block, Michael Byrnes, Lee Child, Nick Drake, Dan Fesperman, David Hewson, Michael Marshall, Matthew Pearl, Jed Rubenfeld, Koji Suzuki, Lisa Unger. Să tot pleci la drumuri lungi.


 


1 Boris Akunin, Azazel, traducere de Denisa Fejes, Humanitas 2007.


2 Gambit turcesc, traducere de Denisa Fejes, Humanitas 2007


3 Boris Akunin, Leviathan, traducere de Denisa Fejes, Humanitas 2008.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul