Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Ladies first! sau Viezurimea e vie!

        Horia Gārbea


Ioana Dinulescu


Poeme de pe malul stāng,


Editura Aius, poezie


Se cuvine sa admiram poetii care ajung la a zecea carte, īntr-un elan neobosit, pe durata a 25 de ani de cautari si lupte cu nobila obsesie a versurilor. Desigur, cu conditia ca ei sa, fie, cum este cazul Ioanei Dinulescu, purtati catre aceasta performanta de un talent nativ cultivat cu grija si neīmpacat cu rezultatele prezente, ci atent la pregatirea celor viitoare. Altminteri, 25 de ani de tenacitate oarba, cum se mai īntīmpla, nu trezesc decīt compatimire. Din fericire, Ioana Dinulescu gaseste īnca, pe malul stīng, prospetimea unei lirici captivante, iar sufletul o ia razna īnca īn efuziuni tineresti, bune sa fie contrapuse scepticismului de fond al poeziei sale. Textele poetei tind sa o duca departe de orasul coclit, locul tristetilor provinciale, unde totul se petrece īntr-o marti, zi anodina. Dar autoarea se cocoata adolescentin pe urbea deprimanta si tese īmprejur o pīnza fina de matase transparenta, un fel de lichid amniotic din care nu vrea sa iasa. Acest val al Penelopei, tesut fara ragaz atītia ani, este, cum nu se poate mai „transparent", īnsasi poezia.


Marieta Radoi Mihaita


Atentie, se īnchid usile


Editura Tracus Arte, poezie


Poeta din Pitesti promite: voi specula ascunzisurile, (...) voi prefera detentia pentru un loc mai sigur, altminteri avalansa zilei de mīine mi-ar putea īngropa nervii. Īn fapt īnsa, dincolo de retrageri si izolari declarative, poezia Marietei Radoi este destul de ofensiva, de-ar fi sa judecam numai dupa atacul cu primul vers, care tine totdeauna loc de titlu fiecarui poem. Tocmai aceasta agresivitate, aceasta teposenie, taietura brusca a versului si finalul abrupt al textelor ce par neterminate ca sa faca īn ciuda lectorului sīnt capabile sa adune simpatii īn favoarea autoarei. Suprarealismul cel mai curat coexista cu imagini luate dintr-o realitate banala, primul fiind o forma de razvratire si evazionism īmpotriva celor din urma: Stau īn cocoasa camilei gravide/ ca un continut īntr-o forma/ ca īntr-o ambulanta cu girofar. Poeta īnsasi se simte ceva īntre cīine si lup si traieste prin actul imaginar: cine vrea sa manīnce o pīine, n-are decīt sa-si imagineze (s.n.) o moara. Aceste apoftegme usor sfidatoare stau bine Marietei Radoi si n-o pun īn rīnd cu tīlharii, cum zice īn titlul primului ciclu de versuri, ci cu poetii.


Nicoleta Popa


Animal de povara


Editura Paralela 45, poezie


Sa fie poetul ca si soldatul? Sau, mai putin īnca, un simplu animal de povara urnit cu biciul de stapīn, strivit si umilit slabit la numai 40 de kilograme si care spala rahatul de la curul unui barbat de 200 de kilograme. Este semnificativ ca poemul titular este singurul care, vorba ceea, poarta un nume. Restul sīnt aruncate parca īn derizoriul tipic douamiist prin trei stelute īn loc de cuvinte identitare. Īn prefata, Radu Aldulescu o face pe Nicoleta Popa nouazecista (debutul ei abia īn 1997 īl contrazice) si se rafuieste cu Dan-Silviu Boerescu care a abdicat de la critica, a ales calea unei cariere profitabile īn loc sa traga de coada mīta literaturii nouazeciste si sa-i faca mari pe alde Gārbea, Aldulescu, Galatanu et comp. Legatura dintre poezia alerta si frusta a Nicoletei Popa si optiunile profesionale ale lui D.S.B. e mai greu de stabilit, precum aceea dintre uneala cizmarului si prefectura. Ramīnem īnsa cu poezia care afirma transant: viezurimea e vie! Asta dupa ce viezurimea a īnvatat /sa moara prea mult/ prea des si prea profund. Poezia e viciul meu/ e calaul care īmi asigura/ o moarte rapida – declara Nicoleta Popa si este convingatoare cīnd se adīnceste īn viciu.


Carmen Catunescu


Nijnik


Editura Novelnet, proza


Din cauza copertei cu aspect bizar si a titlului scris si el ciudat, am crezut ca e un roman SF. Aspectul foarte serios, universitar, al doamnei care mi-l oferea dezmintea aceasta ipoteza. Pe urma, microromanul rococo al lui Carmen Catunescu m-a facut sa ma īndoiesc de trecerea caracterului aulic al autoarei, conferit de grade didactice si alte dovezi birocratice, īn proza pe care o scrie. Nijnik nu e decīt numele de familie al unui personaj care nu e deloc extraterestru. Textul o da cīnd pe teatru, cīnd pe epistolar, pe poem īn proza sau eseu. Autoarea nu se tine de vreun gen sau specie. Singurul lucru constant pe parcursul cartii sīnt conditiile mizerabile īn care a lucrat editura Novelnet (mai bine īi spuneau Novel? Niet!). Īn rest, se poate spune ca avem de-a face cu o nuvela totala, postmoderna, bine scrisa pe fragmente, dar excesiv de precipitata. Carmen Catunescu vrea sa īnghesuie un roman fluviu īntr-o povestire si editura gaseste ca e bine sa o culeaga cu corp 14, ca sa creada cititorul... ce? E ca si cum o blonda maritata l-ar ascunde īn dulap pe Alex Stefanescu si s-ar mira ca, la aparitia sotului ultragiat, nu se īnchide usa.


Diana Manole


Revolutia textila


Editura Palimpsest, teatru


Personajele din piesa Dianei Manole, poeta noua­zecista si regizoare cu diploma, sīnt: un smoking pe comanda exaltat si timid, o rochie de mireasa pura si romantica, un halat de casa uzat si irascibil, o rochie de doliu ieftina si demodata. Ele initiaza o revolutie cerīnd drepturi pentru haine. Ele initiaza chiar si un partid textil cu deviza: „textile din toate tarile, uniti-va"! Dintr-un magazin de toale second-hand din Toronto (autoarea locuieste īn Canada) porneste o revolutie mondiala a hainelor. Este firesc ca, tradati de vesmintele revoltate, oamenii ramīn dezbracati. Singurii care profita sīnt cei din presa, ca un asemnea eveniment nu se īntīmpla chiar īn fiecare zi. La final se trag doua cortine sau chiar trei: hainele īnsufletite īsi pierd atributele umane si ramīn niste simple cīrpe, evident fara pretentii. Dar... se īnsufletesc deodata piesele de mobilier si poveste poate s-o ia de la capat cu revolutia mobilelor. Dar... īn ultima scena aflam ca totul a fost visul unui croitor de smoking-uri (smoching – scrie Diana Manole). O piesa ingenioasa si alerta.


La Neagra


Editura Mirador


antologie de poezie


Din initiativa revistei Arca din Arad, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor, vreo 15 poeti de ultima generatie au petrecut o saptamīna la Savīrsin. Dupa relatarile lui Bogdan Cretu si Octavian Soviany, care au fost si ei īmpreuna cu trupa si apoi au asigurat prefata si postfata volumului rezultat, tabara de creatie a fost reusita ca ambianta si distractie, dar si fertila ca rezultat creator. Excelenta idee, cum s-ar cuveni sa fie puse īn practica tot mai multe. La Savīrsin au fost poeti din „al doilea val" douamiist: Diana Geacar, Cristina Ispas, Miruna Vlada, Stefan Manasia, Dan Coman, Radu Vancu, V. Leac, Bogdan Perdivara si altii. Volumul tiparit īn urma reunirii acestora īi defineste īn asemanarea, dar si īn diversitatea lor, clamata de criticii care i-au observat pe viu. Dar cine e Neagra? E patroana unui bar care functioneaza de fapt ca bordel īn localitatea unde s-a produs evenimentul cultural si care a meritat (barul plus patroana) atentia lui Manasia īn poemul Neagra’s Revenge. Un volum foarte colorat, dezinhibat, simpatic si mustind de talent, aceasta este antologia La Neagra. Nu vor lua Nobelul cu versurile din el confratii douamiisti, dar faptul de a fi petrecut si scris īmpreuna o saptamīna s-ar putea sa le lase amintiri chiar mai valoroase.


Florea Burtan


Obsesia labirintului


Editura Muzeului literaturii romāne, poezie


Hai sa vorbim si despre un barbat, sa nu ne creada lumea androfobi! Poetul din Alexandria Florea Burtan, autor a noua volume de versuri si trei de proza, nu este obsedat de biblioteca din orasul omonim, ci de labirintul cretan. Ceea ce ne uimeste este ca, īn pofida obsesiei declarate īn titlu, sau poate tocmai ca sa nu se piarda īn labirinturi poetice, el īsi realizeaza toate textele din carte īntr-o singura formula prozodica: trei catrene, cu rima īncrucisata. Asa cum altii practica sonetul, Florea Burtan se rezuma la 12 versuri Doar de vreo trei ori īsi permite patru catrene dar asta nu schimba mare lucru. Īn acest context, cu toate eforturile si inspiratia lui, poetul trebuie sa ajunga la rime inevitabile ca flori-nori, carte-parte, cusca-pusca, rug-jug. Din fericire, Florea Burtan are sensibilitate si usurinta la scris, versurile sīnt firesti, nu se simte chinul de a tine ritmul si masura. Poemele sīnt scurte elegii si cīntece de iubire carora le statea bine si descheiate de obligatiile metrice si sunatoare din coada. Cīteva texte sīnt de-a dreptul impresionante, cititorul uita atunci nefirescul formei impuse. Restul sīnt, cu mici exceptii, foarte corecte. Florea Burtan chiar e un poet.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul