Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Sapienţial şi apoftegmatic

        Felix Nicolau

Zăbovind Între ceruri (Brumar, 2009), Ioan Matiuţ s-a despărţit de cele lumeşti. Sau, mă rog, dintre realităţi a mai păstrat trenul, ca mediu sentimental şi mijloc de transport în cronologia interioară. Poemele de aici sunt scurte, parabolice, neîncordate stilistic. Desen vag, economicos, realizat în pastă moa­le. Gravurile lui Adrian Savu – encefalograme în negru pe fond verzui – semnalează trăiri expresioniste, chinuite şi ameninţătoare. Acompaniamentul grafic este mai intens şi mai acut decât însăşi poezia, care de multe ori etalează o detaşare budistă.


Există doi oameni în Ioan Matiuţ – cetăţeanul şi poetul. Cu legături vagi între ei. Unul nu se amestecă foarte tare în treburile celuilalt. O schizoidie care poate fi numită şi evaziune interioară. De multe ori, sunt tentat să numesc acest fel de artă una protestantă: poezia cu ale poeziei, viaţa cu ale vieţii. Pen­tru că artistul nu poate concilia cele două fenomene.


Poezia este o insulă melancolică, la distanţă mare de continentul cotidianului: „1. în fiecare dimineaţă/ mă iau în spinare/ şi plec// încă o zi/ printre sentimente/ reguli strâmbe/ şi alte nimicuri/ încă o zi/ fără mine”. Omul-oglindă nu se lasă pătruns, el doar reflectă alienarea împrejmuitoare. Precum oglinda, el are două laturi complet distincte ca aspect şi funcţionalitate: „întoarce oglinda/ să vezi”.
Relieful acestei poezii este abrupt, dramatic – un relief psihologizat: munţi, prăpăstii, cer înalt etc. Ciudat, însă, dramatismul este anihilat de declaraţii ale epuizării, de reluări ale scufundării în neant: „8. adorm// trag întunericul/ peste mine/ exerciţiu al morţii”. Şi tonalitatea rămâne aceeaşi pe tot parcursul volumului, rezultând un întreg unitar cu sonorizare măruntă şi ecleraj aburit.


Între ceruri, ca înţeles, ar putea semnaliza o stare de fericire sau măcar de detaşare sublimă. Între pagini, însă, este mai curând de găsit lehamite de lume, precum şi dezamăgire sentimentală. Un fir roşu al perechii ratate, al imposibilităţii de refacere a androginului. Până la urmă, ipostaze romantice ale inadaptării şi însingurării chinuite: „16. capătul lumii mele/ nu este şi capătul lumii tale// la capătul lumii mele mă topesc/ luând forma ta/ la capătul lumii tale/ mă topesc/ luând forma lumii”.


Unele poeme sunt construite pe o figuraţie patetică – ai senzaţia că citeşti din Legenda secolelor a lui Victor Hugo: „20. bat cu sângele/ în poarta-ţi ferecată/ de frigul înăuntrului/ de piatră// lumina e stinsă/ zidurile goale// fiinţa plecată”. Nu sunt cele mai fericite exemple de poetizare contemporană, oricât de mult ar dori să ilustreze disiparea ontologică descrisă de Vattimo. Ori nimicul absolut care stă în capul universului heideggerian.


Între ceruri semnifică şi dibuirile de la un zeu la altul. Bineînţeles, un zeu tămâiat este Nichita: „23. în pământul/ care-ţi trece/ pe sub pasul/ cel rece”. Din şi după aceste frecventări, stridia din sufletul poetului produce, iată, şi mici perle impecabile: „34. ţinut în picioare/ de umbra/ care aduce/ întunericul”. Un catren fără ritm şi rimă, liber de teatra­lităţi şi tragedii mimate. Aici scriitorul este el însuşi – sapienţial şi apoftegmatic. Ei? Cum sună asta? Sapienţial şi apoftegmatic? Mă gândesc să reţin sintagma pentru titlu, iar în chapeau să montez epitetul ungarettian.
Cred că cel mai mult mă pot gândi la un avion de hârtie plutind lent printre blocuri, pe deasupra copacilor, sub un cer înnorat. Este imaginea pe care mi-o lasă în minte cele mai adânci poeme din acest volum. Prin ele se verifică capacitatea hipnotică a poeziei cu numărul 38: „lumea/ din mintea noastră/ trecând prin/ noi/ trecând/ prin lumea/ din mintea noastră”. Acest Iona hipnagogic, între veghe şi somn.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul