Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Fac planuri doar pānă la sfārşitul cărţii următoare

        Madeleine Thien

Interviu realizat de Iolanda Malamen



Venită tocmai din Canada pentru a i se īnmīna un important premiu, hotărīt de juriul Festivalului „Zile şi Nopţi de Literatură”, Neptun, iunie 2010, pentru romanul Certitudine, apărut īn importanta colecţie Raftul Denisei, la Humanitas Fiction, a cunoscutei scriitoare şi editoare Denisa Comănescu, Madeleine Thien a răspuns cu concizie şi căldură cītorva īntrebări.


Madeleine Thien s-a născut īn 1974 īn Vancouver, din părinţi de origine sino-malaeză. A studiat dansul la Simon Fraser University şi a făcut un masterat īn Creative Writing la University of British Columbia. Īncepe să scrie īncă din adolescenţă şi debutează īn literatură īn 2001 cu volumul de povestiri Simple Recipes, care se bucură de critici elogioase din partea unor importanţi oameni de litere, precum scriitoarea Alice Munro, se numără printre cărţile finaliste la Commonwealth Writers’ Prize Best First Book şi primeşte Canadian Authors’ Association Award, City of Vancouver Book Award, VanCity Book Prize şi Ethel Wilson Fiction Prize. Īn 2002, Madeleine Thien publică volumul de povestiri pentru copii „The Chinese Violin”, iar īn 2006, romanul Certitudine (Certainty), care īi aduce recunoaşterea internaţională. Este finalist la Premiul Kiriyama şi cāştigă First Novel Award, acordat de Amazon.ca. Romanul Certitudine, apărut şi īn romāneşte (2009), īn colecţia Raftul Denisei, este betseller internaţional, tradus pīnă acum īn peste cincisprezece limbi, vorbeşte despre iubire şi despre caracterul schimbător al certitudinilor, remarcīndu-se printr-o impecabilă eleganţă şi frumuseţe a scriiturii.



Madeleine Thien, tot ce ne īnconjoară poate naşte literatură?
Cred că totul īn jurul nostru are potenţialul de a deveni literatură. Personal, ceea ce scriu vine din a fi atent la lume, a fi atent la felul īn care oamenii convieţu­iesc şi se separă.


Actul scrierii este un atu pentru autorul crescut īn mai multe culturi?
Cred că e un avantaj, cred că actul scrierii īnseamnă a crea limite, a crea experienţe şi a te plasa īn mintea şi simţirea celuilalt. Pentru mine e de īnţeles faptul că cei care vin dintr-o altă cultură sau care au crescut simultan īn mai multe culturi au un avantaj. Asta te face să priveşti lucrurile īn mai multe perspective, īn mod firesc.


Sunt mulţi scriitorii pe care-i admiraţi?
O, da, sunt mulţi. Dar cel care-mi vine primul īn minte şi pe care-l admir cel mai mult este Cees Nooteboom. Dar şi Gabriel Garcia Marquez, şi scriitorul englez Kazuo Ishigoro, născut īn Japonia şi crescut īn Anglia. Sunt o mare iubitoare a operei lui.


Certainty e o saga a mai multor generaţii, cu multe referiri dramatice, despre dislocările produse de război. Cītă autobiografie şi cītă cercetare include?
Nucleul romanului e o poveste despre bunicul meu, care a colaborat cu guvernul de ocupaţie japonez din Malaezia īn timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cīnd războiul s-a terminat a fost asasinat de oamenii cu care a lucrat, pentru că avea multe informaţii despre crimele de război petrecute īntr-o anumită regiune. Acesta a fost nucleul. Restul a crescut īn jurul lui de la sine, fiind īn mare parte cercetare legată de război şi de fotojurnalismul de război din anii ’40, de tuberculoză şi ştiinţă. Multă cercetare.


Aveţi, aşadar, o poveste specială de pătrundere īn universul ştiinţei. Puteţi spune mai multe?
Asta a īnceput după ce a murit mama mea. Ea s-a stins pe cīnd scriam Certainty şi cred că eram īn căutarea unor lucruri de care să mă agăţ, de care să mă ancorez. A fost să nu fie religia şi nici familia, pentru că eram foarte departe de familie, aşa că am ajuns să citesc mult despre ştiinţă şi cercetarea legată de evoluţie şi conştienţă. Cred că aveam nevoie de un interval de timp mai lung, de o perspectivă mai largă şi, dintr-un motiv anume, ştiinţa mi-a dat o consolare pe care nu am găsit-o nici īn lite­ratură, nici īn alte domenii.


Există īn multiculturalitatea literaturii cana­diene contemporane ceva specific?
 E o īntrebare care mă pune īn dificultate. Cred - şi e o teorie personală - că, din moment ce Canada e un spaţiu multicultural, ea  strānge tradiţii din alte literaturi, alte limbi, alte culturi, alte experienţe şi alte istorii. Pe lāngă aceste experienţe multiple, se observă o atenţie specială la limbaj, care pīnă acum era harul poeţilor. Nu cred că mai este valabil lucrul ăsta, prozatorii ajungīnd să stăpānească natural acest domeniu, fiind din ce īn ce mai atenţi la fluxul frazelor, la ritm, la dicţie. Mai precis, sunt mai atenţi cu cuvintele.


Aţi afirmat un lucru extrem de interesant, anume că Certainty a fost scris palpabil. Ne puteţi spune ce īnseamnă asta?
 Nu-mi amintesc exact, dar pot ghici ce am vrut să spun, şi anume că am scris cartea īn imediat, la timpul prezent. Locuiam īn Olanda cānd am scris-o şi trăiam īn solitudine, cel mai ciudat lucru care mi se īntāmpla fiind ceea ce se petrecea īn carte. Pentru că mama murise, eram foarte sensibilă şi cred că am vrut să spun că am scris-o cu o mare īncărcătură emoţională.


Natura e un personaj important īn acest roman. V-aţi putea defini scriitura, poematica realistă sau magică? Sau o īncercare de-a armoniza toate aceste elemente?
Nu sunt sigură. Īncerc să le fac pe amāndouă, dar pentru mine fiecare propoziţie e importantă, ca şi fiecare cuvīnt şi cred că sunt foarte atentă la limbaj şi īncerc să echilibrez limbajul cu vectorul poveştii. După cum am spus, o parte din ea are ca suport istoria şi altă parte se bazează pe ştiinţă, aşa că are un aspect documentar care e important. Coliziunea ficţională a poveştilor e īnsă cea mai importantă.


Aveţi şansa să scrieţi īntr-o limbă de mare circulaţie. Ce credeţi despre graniţa dintre limbile de mică şi de mare circulaţie?
Sunt foarte norocoasă să scriu īn engleză şi cred că engleza, mai mult decīt franceza sau chiar decīt germana, e o limbă īn care scriu din ce īn ce mai mulţi scriitori. E o limbă fluidă, īn permanentă schimbare, şi asta datorită marelui număr a celor pentru care nu e limba maternă, dar care scriu īn ea. E flexibilă. Partea dificilă, atunci cīnd nu scrii īn engleză, e să fii tradus īn engleză. Cred că e responsabilitatea industriei editoriale şi a unei părţi a cititorilor din America şi din Anglia. Există impresia că oamenii nu vor să citească traduceri, dar este fals, cred că există o foame de voci noi care să deschidă limba, cred că vine acea vreme.


Sunt de aceeaşi părere şi consider că s-a instaurat această deschidere. Dar, să vorbim puţin şi despre magia scrisului.
E un sentiment fantastic să poţi naşte o lume şi să rămīi prezent īn acea lume mai mulţi ani la rānd; o lume care există numai īn imaginaţia ta, cu oameni creaţi de tine. E greu de descris, e, īntr-adevăr, magic şi greu de descris cum poate fi posibil lucrul ăsta. E ca şi cum ai īncerca să exprimi inefabilul. E vorba despre actul de a scrie, şi nu despre cel de a citi. E ca şi cum ai construi ceva, ceva care, chiar dacă nu există decīt īn inima şi īn imaginaţia ta, devine concret pentru alţii. Creezi ceva ce pare a nu fi nimic, dar care e, de fapt, suma experienţelor, a percepţiilor şi a īntrebărilor tale legate de viaţă.


E vorba şi de sacrificiu?
Dacă da, nu l-am resimţit. Poate că stabilitatea nu este cea a unui om obişnuit, fiindcă nu-ţi poţi face planuri pe termen lung. Personal, poate cel mult pentru şase luni, perioadă īn care ştiu că pot scrie. Pot face planuri numai pīnă la sfārşitul cărţii următoare. Dar e un lucru mic la care să renunţi, īn comparaţie cu bogăţia intelectuală şi emoţională a scrisului.


Cum aţi primit vestea că veţi lua un premiu la o asemenea distanţă de Canada?
E uluitor. Cred că unul dintre cele mai uluitoare lucruri care mi s-au īntīmplat şi a fost neaşteptat. E miraculos cum cartea pe care ai scris-o poate trece graniţele, cum te poate pune īn legătură cu atītea lucruri. Pe de o parte, financiar, e un premiu generos. Pe de altă parte, e ceva ce cu greu poţi pune īn cuvinte, e ceva foarte emoţionant şi pot spune că am plīns cīnd am aflat, dar nu pot exprima precis de ce.


Dacă vi s-ar propune īntr-o zi să scrieţi ceva despre sublim, īntr-o perioadă īn care din ce īn ce mai puţini se gīndesc la el, ca la o posibilă mīntuire, ce aţi scrie?
Cred că aş scrie despre dans. Am făcut mult timp dans, balet şi dans contemporan, şi pentru mine dansul īntruchipează sublimul, pentru că e ceva ce nu poate fi cuprins īn cuvinte. O reprezentaţie de dans este ceva efemer, care dispare, fiind mai intangibil ca formă de artă, dar rigoarea, disciplina şi repetiţiile pe care le presupune sunt inimaginabile. Mi-ar plăcea, deci, să scriu despre dans şi să-l captez īn scris, să scriu despre ceva ce e sublim şi care nu durează.


Cum e īn fapt lumea reală īn care vă scrieţi cărţile?
Scriu acasă, scriu cam toată ziua zilnic. E o lume cu un fel de ritual: aceleaşi procese īn fiecare dimineaţă, aceleaşi ritmuri. Pentru mine e calea cea mai uşoară de a scrie. Lumea fizică fiind transformată īn ritual, se topeşte īn fundal şi permite ca ceea ce se īntīmplă pe pagină să devină concret.


Romanul pe care-l veţi publica īn curīnd vorbeşte despre Cambodgia...
Sunt īn ultimele faze ale scrisului, īl redactez. Se numeşte Dogs at the perimeter (Cāini īn perimetru). E vorba despre o tīnără care e născută la Phnom Penh, īn Cambodgia, şi care avea 10 ani la sfārşitul războiului civil. Cīnd vin la putere Khmerii Roşii, este martoră la genocid timp de un an, după care fuge. Cartea este, īn primul rand, despre cum supravieţuiesc oamenii şi cum īncearcă să se reinventeze īn urma unor experienţe inimaginabile, pe care īncearcă să le integreze īn viaţa lor. Fata ajunge īn Canada. Cartea e despre vieţile multiple ale unora şi despre ce se īntāmplă atunci cīnd acele vieţi nu mai pot exista laolaltă; cānd simţi, ca om, că nu mai poţi ţine laolaltă vieţile altora. E şi despre ştiinţa neurologică, despre cum funcţionează creierul nostru şi despre cum credem că funcţionează, despre identitate şi despre ce pierzi īn momentul īn care īţi pierzi identitatea.


Traducerea răspunsurilor din engleză: Ioan Andrei Egli

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul