Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

APEL LA RESPONSABILITATE

        Bogdan Ghiu

SCRISOARE DESCHISĂ adresată membrilor Consiliului Uniunii Scriitorilor


Stimaţi colegi,


Am ales să mă adresez domniilor voastre în mod disociat, adică atât în calitatea dvs. de distinse personalităţi creatoare, cât şi ca membri ai unui organism de conducere al Uniunii Scriitorilor precum Consiliul acesteia deoarece, în ultima şedinţă, din prima jumătate a lunii iunie 2010, a acestui organism, aţi făcut, din păcate, trista dovadă a adevărului conform suma unor personalităţi remarcabile poate produce uneori – din grabă, din confuzie, nu neapărat din rea-voinţă – rezultate de o remarcabilă mediocritate. Iată de ce este de datoria mea să vă informez corect şi complet.


Cu o grabă nejustificată, ba chiar contraproductivă, v-aţi repezit să cauţionaţi, prin votul dvs., proiectul unei noi legi a serviciilor media publice româneşti care nu numai că încă n-a fost votat de către Parlamentul României, dar este şi puternic contestat nu numai de către sindicatele din Radioul şi Televiziunea publice şi de către – atenţie! – nu partidele politice, ci tocmai de către ONG-uri renumite, cu activitate specifică în media, care au refuzat, deocamdată, să dea curs acestui proiect de lege, care este pus, de asemenea, la îndoială şi de către federaţia europeană a jurnaliştilor.


Căci există pericolul ca din intenţia iniţială, absolut vitală, de depolitizare a conducerilor Radioului şi Televiziunii publice să se ajungă la totala deprofesionalizare a conducerilor acestora, tocmai în pragul reformelor pe care ele trebuie să le îndrăznească (în special în cazul TVR). Sau, mai rău, de la eliminarea pericolului unui anumit clientelism, cel politic, la introducerea (iluzorie) a altui clientelism, cel de „breaslă”, de fapt strict personal: măruntul trafic de influenţă.


Acesta este semnalul total deplasat pe care l-aţi dat, din păcate, stimaţi colegi, prin votul dvs. Nu neapărat din rea-credinţă, repet, ci din grabă, dintr-o cunoaştere inexactă şi incompletă. Aceasta este, cel puţin, speranţa mea!


Căci este foarte posibil, îmi zic, să vă fi înşelat, să fi fost induşi în eroare cu privire la obiectul şi, deci, la adevăratele mize ale votului pe care l-aţi dat. Este posibil să vă fi fost promisă o prezenţă sporită a scriitorilor la TVR, o relaţie specială, cum n-a mai fost alta, între TVR şi USR: vizibilitate, contracte şi alte aranjamente. Or, atât din perspectiva actualei legi (41/1994) a TVR-SRR, cât şi conform actualului proiect de lege, membrii Consiliilor de Administraţie ale TVR/SRR nu au voie să se amestece în politica editorială a celor două instituţii, ei trebuind doar să voteze bugete şi investiţii şi să decidă proiecte de anvergură, strategii, concepte, viziuni. Ar fi nu doar ilegal să sperăm o „USR-izare”, o „literaturizare” a Televiziunii Române, ci şi imoral: în locul unei reforme a audiovizualului românesc, aşa cum, cel puţin, îşi propune acest proiect de lege încă mult perfectibil, prelungirea marasmului Televiziunii Române prin racolarea de noi clienţi! Gata cu improvizaţiile! Tocmai din partea noastră, a Uniunii Scriitorilor, ar trebui să răsune apelul moral: Stop şuşanelelor în (cu) domeniul public!  


Televiziunea Română, toate televiziunile publice, întreagă sferă publică trec, în momentul de faţă, printr-o adevărată revoluţie, trebuind să se redefinească din temelii, în noile condiţiile economice, tehnologice, politice, sociale. Or, pentru asta este nevoie de anvergură a gândirii strategice, teoretice. De o filosofie media, în cel mai strict şi amplu sens al cuvântului.


Televiziunea Română nu merită tratată cu superficialitate, cu suficienţă – ca până acum! Miza este enormă şi de interes global.
Viziunea mea despre Televiziunea Română ca televiziune publică reformată? Foarte pe scurt, şi la un nivel destul de avansat de abstracţie, media publică, o televiziune publică actual modernă trebuie să fie o instituţie de rezistenţă, de „ariergardă” chiar, de asigurare şi de garantare a spaţiului public tot mai distorsionat, de educare în spirit public: radio-televiziunea publică reprezintă fundalul, plasa de salvare. Numai un radio şi o televiziune publice gata să-şi asume să se confunde şi să asigure „infrastructura” spaţiului public pentru toţi agenţii activi în interiorul acestuia pot fi nişte servicii media publice sustenabile, garant al unei adevărate culturi a actualităţii (viziune conform căreia „cultura” nu este – doar – un domeniu separat, ci o atitudine de cuprindere, o adevărată „ecologie gri”, a spiritului, faţă de absolut toate aspectele actualităţii; cultura nu este doar o piaţă de bunuri simbolice specifice, ci o atitudine curios-responsabilă, holistic-„enciclopedică”, faţă de tot ce se ma­-nifestă într-o societate).


Avangarda (dacă se mai poate vorbi în astfel de termeni), marea aventură filosofico-practică, deci politică, o constituie, azi, repet, reiau, redefinirea a ceea ce înseamnă public în sens de serviciu: servicii publice.


Îi mulţumesc preşedintelui Uniunii Scriitorilor, domnul profesor Nicolae Manolescu, pentru onoarea de a mă fi propus şi de a-mi susţinut candidatura pentru CA al TVR din partea USR, şi îl felicit pentru alegerea lui Radu Călin Cristea pentru CA al SRR. Perfect găsit, imbatabil nimerit! Îi urez succes vechiului meu prieten şi complice!


Dintre toţi scriitorii, membri sau nu ai USR, singurii în faţa cărora m-aş înclina ca pricepuţi în domeniul televiziunii publice sunt, la o rapidă trecere în revistă, Valentin Nicolau, singurul P-DG pe vremea căruia TVR (măcar ca afacere, dacă nu neapărat şi editorial) a prosperat, prof. Mihai Coman (ca teoretician-formator) şi Alina Mungiu-Pippidi, fostă şefă a „Ştirilor” de la TVR.


Regret, dragi colegi, că v-aţi grăbit, că n-aţi aşteptat votarea şi apariţia legii, deoarece, trebuie să vă mai spun, nu orice candidatură va putea fi acceptată, există, în proiectul de lege, aşa cum este şi normal, câteva criterii de eligibilitate simple şi clare pe care, în condiţiile date, foarte puţini le pot îndeplini fără dubii, dacă nu cu brio. Dacă va fi cazul, vă asigur că voi sesiza, în acest sens (al eligibilităţii, deci al acceptabilităţii candidaturilor), Comisiile de specialitate (artă, cultură, nass-media) ale celor două Camere ale Parlamenului.


Ar fi păcat să ne facem, ca breaslă, de râs, promovând amatorismul şi aventurismul din poziţia de instituţie de interes public, pe care aşteptăm ca o ţară întreagă să o ia în serios, dacă nu să o venereze. Un vot precum cel din ultima şedinţă de Consiliu nu face decât să discrediteze şi să decredibilizeze fals şi inutil o instituţie absolut onorabilă.


O nouă atitudine etică faţă de public, faţă de serviciile publice, faţă de audiovizualul public, iată ce se aşteaptă din partea noastră, în subtext, prin proiectul noii legi a TVR/SRR.


Vă solicit, deci, să aşteptaţi eventuala votare şi apariţie a noii legi a Radio-Televiziunii publice, s-o citiţi cu atenţie şi să refaceţi votul dvs. privind reprezentarea USR în CA al TVR, în condiţiile unui concurs de candidaturi serios, demn, aşezat, responsabil faţă de nişte instituţii fundamentale ale societăţii româneşti precum Televiziunea Română şi Uniunea Scriitorilor însăşi.


Concurs pentru care aplic, iată, deja, supunând atenţiei domniilor voastre, în anexă la prezenta scrisoare, câteva extrase privitoare la experienţa în şi despre media (televiziune) din CV-ul meu, care mă recomandă ca autor de „media stu­dies”, cu viziune holistic medială, cu aplicaţie particulară în domeniul televiziunii, şi în calitatea mea, deja recunoscută, de creator al cronicii media şi de televiziune pentru spaţiul jurnalistic românesc, adică al unui tip de analiză (sau de specie de presă) care nu este nici cronică mondenă, nici nu-şi poate permite să ignore la nesfârşit implicaţiile imediat globale ale regimului imaginal-mediatic, instantaneist, de adevăr.


Aştept, deci, chemarea responsabilă la audieri, în baza unor dosare de candidatură, în faţa Consiliului Uniunii Scriitorilor, deoarece am o viziune precisă (expusă doar fragmentar în ultima mea carte de media) despre cum ar trebui modern, actual, nu paseist reformată Televiziunea Română ca televiziune publică în condiţiile spaţiului public european şi global emergent. Abia aştept să răspund la nişte întrebări precum „Ce trebuie să fie o televiziune publică în noile condiţii de inter-medialitate generalizată?”, sau „Cum poate profita o televiziune publică de tip nou de pe urma aşa-numitelor New Media şi a aşa-numitului jurnalism cetăţenesc?”, sau „Cum poate fi redresată, reformată, reinventată Televiziunea Română ca televiziune publică în noul context tehno-economic?” Altfel spus, „Cum am putea profita de actuala criză pentru a reinventa şi relansa sectorul public în domeniul informaţiilor, al culturii şi al divertismentului de calitate, formativ?”
Bătaie de vot sau onestitate, curiozitate, responsabilitate, viziune, curaj? Aceasta este alegerea.


Cu aleasă consideraţie (i.e. încredere şi speranţă),
Bogdan Ghiu


ANEXĂ. Bogdan Ghiu – Curriculum vitae (Iunie 2010) (extrase: componentele media, media studies, jurnalism, art studies). Cărţi publicate (eseuri despre media, în general, şi despre televiziune, în particular): Telepitecapitalism. Evul Media 2005-2009, Cluj, Idea, 2009; Evul Media sau Omul terminal, Cluj, Idea, 2002; Ochiul de sticlă. Texte privind televiziunea (1991-1997), Bucureşti, All, 1997. Traduceri din domeniul media, televiziune, comunicare, tehnologiile informaţiei: Pierre Bourdieu, Despre televiziune, urmat de Dominaţia jurnalismului, ed. I Bucureşti, Meridiane, 1998; ed. II Bucureşti, Art, 2007 (postfaţă: „Pierre Bourdieu: sociologia habitus-ului şi patosul obiectivării”; note); Emmanuel Pedler, Sociologia comunicării, Bucureşti, Cartea Românească, 2001 (prefaţă: „Evul Media: pentru o cultură comunicaţională”); André-Yves Portnoff, Pariul pe inteligenţă, urmat de Cărările inovaţiei, Bucureşti, Est/Samuel Tastet, 2006. Experienţă profesională (în şi despre media şi televizi­une): Iulie 2005-iunie 2010: membru în Consi­liul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune (cel mai de succes mandat din întreaga istorie post-decembristă a Radioului public, perioadă în care s-a început modernizarea şi reformarea acestei instituţii, ca şi lansarea unor proiecte de anvergură, precum digitalizarea arhivei Radioului public); octombrie 2004-martie 2005: realizator-moderator al emisiunii Naţiune de televiziune, Naţional TV; septembrie 2003-iunie 2004: realizator-moderator al emisiunii Cap limpede, TVR Cultural; noiembrie 2002-iunie 2004: şeful Serviciului de Analiză şi Strategie Programe, Televiziunea Română; mai 2001-iulie 2002: şeful secţiei Cultură-Mass-media şi titularul rubricii „Evul Media”, Jurnalul naţional; martie 2001-iunie 2002: realizator de programe la Radio Romantic (rubrica zilnică „Unde ne oprim în Bucureşti” şi talk-show-ul săptămânal „Întâlniri”); noiembrie 2000-martie 2001: consilier programe şi marketing Antena 1 (trustul Intact); ianuarie-mai 2000: inspector conţinut programe Pro TV, Acasă TV, radio Pro FM (trustul Mediapro); noiembrie 1997-ianuarie 2000: consilier (strategie, achiziţii, programare, concepţie, design şi dezvoltare proiecte, scriitură programe speciale) trustul Mediapro; ianuarie 1996-iunie 1997: senior editor şi titular al rubricii de media al revistei lunare Privirea; ianuarie 1993-mai 1999: redactor revista Dilema (titularul rubricilor de analiză media şi comunicare „TV – totul de vânzare” şi „Spaţiul public”); septembrie 1990-noiembrie 1991: redactor, şeful secţiei Cultură, titlularul rubricii de analiză media „Ochiul de lemn”, revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social; septembrie 1990-noiembrie 1991: titularul rubricii de analiză media „Catodul psihic”, revista Epoca. Media studies în volume colective din România: „Revoluţia neconsumată – vis de consum“, in Konrad Petrovszky, Ovidiu Ţichindeleanu (ed.), Revoluţia română televizată. Contribuţii la istoria culturală a mediilor, Cluj, Idea, 2009; „Imperceptible, Hyperceptible: The New Ho­dological Condition”, in Art in the New Field of Visibility / Umetnost u novom polju vizibilnosti”, Muzej savremene umetnosti/Museum of Contemporary Art, Beograd, Serbia, 2007; « Unde(r)construction. Déconstruction de l’audiovisuel et ascension du virtuel. (Déconstruction et déconstruction) », in Autour de Jacques Derrida. Le discours monstrueux, Sofia, Goethe Institut Inter Nationes et Institut Français de Sofia, 2003 (în franceză şi bulgară). Lecturi, conferinţe de media studies în străinătate: 27 octombrie 2009 – „Revoluţia Română televizată şi noua paradigmă globală a regimurilor de adevăr”, conferinţă în deschiderea proiecţiei filmului Video­gramme einer Revolution (1992) de Harum Farocki şi Andrei Ujică, Kunsthalle Basel; 17 mai 2008 – «D’une Méditerrannée l’autre, ou de la ‘méditerranéisation’», discurs de deschidere al celei de-a XV-a Conferinţe şi a celei de-a XIV-a Adunări Ge­nerale a COPEAM (Conférence Permanente de l’Audiovisuel Méditerranéen/Permanent Conference of the Mediterranean Audiovisual Operators), Palatul Parlamentului, Bucureşti; 19-21 ianuarie 2007 – „Ready Media: Art in new field of visibility”, colocviu şi expoziţii organizate de către Montevideo (Netherlands Media Art Institute), Flemish Arts Centre De Bra­kke Grond, De Appel, Maison Descartes, Goethe Institut, Institutul Cultural Român, Amsterdam. Etc.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul