Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Caniculă cu şlapi şi bermude

        Critias

● La ora când citiţi aceste rânduri, soarta moţiunii de cenzură cu care opoziţia nădăjduieşte să deie Cabinetul Boc de-a berbeleacul este deja tranşată, aşa că nu mai are nici un sens să-mi exersez eu acum, ante-post-factum, virtuţile de profet în ţara mea.


 


Problema e alta: cum se profilează soarta naţiunii vizavi de-a moţiunii?! Cu alte cuvinte, ce culoare va avea the day after, indiferent cum s-a terminat ieri marea bătălie de la Iazul Mic? Tare mă tem că şi cu Boc şi PDL, şi cu alţii (care?) la guvernare fi-va cam acelaşi drac. Or, cum răul cunoscut e mai uşor de suportat, probabilitatea ca moţiunea să fi trecut mi se pare nesemnificativă. Cu atât mai mult cu cât, în aceste zile, o sumedenie de români s-au consolat cu adevărul paradoxal din celebrul banc de odinioară: Pesimistul (amărât): – E vai de capul nostru; mai rău de-aşa nu se poate! Optimistul (plin de aplomb): – Ba se poate! Ba se poate!...


 


● Mici variaţiuni caragialiene pe teme politice la zi: – Este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă… S-a is­prăvit… fiindcă nu mai merge cu sistema asta… pentru ca să ajungem să vedem ţara… care era peste putinţă ca să prevază cineva o situaţiune foarte tristă… ca să vie un moment orişicât ai zice, când vezi că bate falimentul la uşă şi nu mai e nici un patriotism…, care ştii dumneata de câte ori am spus eu, că o să se-n-funde odată cu cheltuielile nebuneşti, care pot pentru ca să zic că nici o ţară nu s-a mai întâmplat pentru ca să vie şi să zică la un moment: nu mai am drept ca să mă împrumut… care atunci însemnează că nu mai eşti independentă nici la tine acasă… Las’ că şi guvernul… care toate gazetele urlă în fiecare zi despre criza ministe­rială, pentru că nu se-mpacă şi numa intrigi şi la conservatori, şi la liberali, în loc să facă un guvern de coaliţie, cu toţi bărbaţii de stat… fiincă aşa nu  poate pentru ca să meargă, ca dumneata să tragi încolo şi dumnealui încoace, fiindcă niciodată nu s-a întâmplat în alte ţări, nici pe vremea fanarioţilor… în detrimentul prestigiului, care trebuie toţi să lupte, dacă e vorba să aibă pretenţii de oameni politici… etc., etc., etc….


Aţi recunoscut, desigur, în fragmentele de propoziţii şi sintagmele subliniate arii sugestive din retorica politică ineptă ce se destrăbălează zilnic pe toate canalele media din România contemporană. Şi ce dac-au trecut 110 ani de când Caragiale a scris Situaţiunea!? Noi, vor­ba Poetului: cum am fost aşa rămâ­nem…


 


● Căldură mare, doamnelor şi domnilor, cu aproape 10ş peste nivelul temperaturii din cunoscuta schiţă omonimă a lui Nenea Iancu unde termometrul spune la umbră 33ş Celsius..., dar ceva mai aproape de maximele termice men­ţionate în alte bucăţi: ...Peste 43 de grade; aproape să se coaguleze albumina (Monopol), sau: Căldura creşte: 45 de grade. Primăria ia măsuri ca stropitorii stradelor să administreze trecătorilor asudaţi câte o duşe rece... [Calendar].


 


Efectele vremii toride din zilele noastre îmbracă uneori forme bulversante: luni, de exemplu, semafoarele de la intersecţia Bulevardului Libertăţii cu Calea 13 Septembrie arătau, concomitent, şi liber, şi interzis pentru pietoni, atât verdele cât şi roşul strălucind cu aceeaşi intensitate derutantă.


 


Mă întrebaţi cum coabitau, în atare condiţii, domnii trecători şi sărmanele maşini rătăcite buluc prin zonă? Păi, nu prea coabitau...


 


● Ediţia din acest an a Premiilor Uniunii Scriitorilor are toate şansele să intre în istorie, dacă nu cumva a şi făcut-o, deja! A, nu, nu prin valoarea financiară ameţitoare a premiilor şi nici prin vreo gafă monumentală, în stare a fi capabilă să înfrunte veacurile. La altceva mă refer, şi anume la un gest care a reprezentat un pas mic pentru autorul său, dar un pas uriaş pentru breasla scriitorilor. Gestul în cauză a fost făcut de laureatul premiului pentru debut din acest an care a păşit pe scenă în şlapi şi bermude, ceea ce l-a făcut pe profesorul Mihai Zamfir (aflat pe aceeaşi estradă în calitate de mânuitor de diplomă, pus la ţol festiv şi cu cravată) să-şi ceară ironic scuze pentru ţinută...


 


Vine tare din urmă tânăra generaţie, ce mai!


 


● Cineva apropiat mi-a atras atenţia asupra titlului uneia dintre cărţile nominalizate la Premiul de literatură pentru copii şi tineret: O după-amiază cu bere şi zâne de Liviu Radu.


 


Precoci copiii din ziua de astăzi, nimic de zis (nu la zâne mă refer...): dacă după-amiezile lor sunt udate cu bere, vă daţi seama ce se consumă mai pe seară ori către miezul nopţii!...


 


● Se înmulţesc afişele stradale prin care frizeriile anunţă la tuns tarife reduse cu până la 40% pentru onorata clientelă pensionară.


 


Atenţie, stimaţi descendenţi ai ne­muritorului Figaro, concurenţa nu doarme! Ori ieşiţi la interval cu o ofertă mai babană, ori falimentul vă paşte(le mamii ei de viaţă!): Guvernul îi rade pe pensionari gratis!


 


● Într-un formular pe care Minis­terul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului l-a remis editurilor ce solicită subvenţii pentru tipărirea unor cărţi este stipulată, printre altele, obligaţia ca autorul şi editura în cauză să-şi asume răspunderea că manuscrisul propus reprezintă o lucrare originală.


 


Probabil că se înmulţise îngrijorător numărul celor care cereau bani de la M.E.C.T.S. ca să publice tot felul de  plagiate ordinare şi de compilaţii neruşinate!


 


● Din cauza numărului copleşitor de farmacii care împânzesc Bucureştii (doar casele de schimb valutar şi reprezentanţele băncilor le mai fac oarece concurenţă neloială!), imaginaţia celor care trebuie să le dea o denumire este pusă la grea încercare.


O astfel de unitate medicinală situată pe Bulevardul Unirii se cheamă nici mai mult, nici mai puţin decât Farmacia 2NA. Adică, Doina, pentru nerebusişti...


 


● N-o să înţeleg în veacul vecilor cum e posibil ca zeci de oameni pe care îi credităm, pare-se, cu excesivă gene­rozitate drept normali la cap pot accepta să apară seară de seară într-un fel de emisiune TV sado-masochistă intitulată Un show păcătos, unde moderatorul Dan Capatos, ajutat cu sârg de penibilul Mircea Stoian, îşi bate, pur şi simplu, joc de ei timp de două ore, umilindu-i fără jenă sau remuşcări şi târându-i, cu hăhăieli viscerale, într-un ridicol pe cât de gros, pe atât de jalnic. Atât de devastatoare să fie propensiunea acestor inşi (dar, mai ales, inse...) pentru a apărea pe sticlă încât să-şi abandoneze orice urmă de orgoliu şi demnitate şi să se lase in corpore beşteliţi, insultaţi şi călcaţi în picioare de doi hliziţi caraghioşi, lipsiţi de cele mai elementare scrupule? S-ar zice că da.


 

Partea cea mai tristă în povestea asta e că există oameni care se uită la astfel de mizerii fără să li se întoarcă stomacul pe dos. Puah...
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul