Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

O lună de fotbal şi un singur meci memorabil

        Constantin Stan

Vineri, 11 iunie 2010, la orele 17.00, ora Romāniei, s-au petrecut trei fapte ce vor face istorie (măcar unul dintre ele, veţi decide dumneavoastră, cei ce venţi după noi, care va fi fiind acela!): premierul Romāniei, Emil Boc, a fluierat lovitură de pedeapsă către Opoziţia care nu a depus la timp moţiunea de cenzură pentru popularele măsuri de tăiere a pensiilor, salariilor, indemnizaţiilor, īn general a tot ce se poate tăia de la pătura săracă a Romāniei; un grup de muzică de cameră a īnceput să cānte īn Aula Bibiliotecii Centrale Universitare, dānd semnalul īnceperii Galei de decernare a Premiilor Uniunii Scriitorilor din Romānia, īn lumina numeroaselor blitz-uri, camere de luat vederi, toate proprietate personală a celor ce aşteptau să fie premiaţi; iar īn īndepărtata Africă de Sud īncepea Campionatul Mondial de Fotbal, organizat pentru prima dată pe continentul african. Pohta ce-o pohti don Blatter se īmplini, după cum şi grăi domnia sa: iată un vis īmplinit!


Rubrica mă obligă să las deoparte două dintre evenimentele cu parfum de istorie şi să mă aplec asupra şi īn faţa regelui care anul acesta are culoarea locală a Africii. Ce īnţeleg eu din primele transmisii, reportaje, ştiri ale agenţiilor de presă este că acest campionat mondial e simpatic. Şi lejer. La festivitatea de deschidere mi-a plăcut brambureala, din atmosfera generală īmi place de mor (Doamne, fereşte!) indicaţia pe care au primit-o fotbaliştii spanioli: „dacă vedeţi un pistol, vă aruncaţi imediat la pămānt!”, din organizare salivez de plăcere la gāndul că acreditările ziariştilor se dau bob cu bob, adică meci de meci, după aşteptări de ore īntregi īn faţa cortului, de la Televiziunea Romānă savurez absenţa ferestrei care să menţioneze cine cu cine joacă, scorul şi minutul (dar fotbalul şi fotbaliştii au atāta notorietate, īncāt orice profan care se uită īn zilele astea la CM poate să desluşească rapid echipele după tricourile de rezervă cu care au intrat pe teren). Una peste alta, unul peste altul, gol pe gol sau jumătate de plin pe ditamai golul, o lună de zile Campionatul Mondial ne va ţine īn priză şi, evident, īn faţa televizorului. Noi, romānii, ne-am īnvăţat să stăm la televizor la campionatele mon­diale de fotbal pentru că reprezentativa noastră de multişor nu mai īncurcă lumea cu prezenţa ei la un turneu final. Aşa că, īn timp ce alde Messi, Rooney şi alţi truditori continuă să joace pe miză uriaşă, noi ne adunăm din vacanţe, īn cantonamente bu­tonăm pe site-uri de socializare şi o să ne bucurăm la televizor la fiecare īnfrāngere a Honduras-ulu: „păi, p-ăştia īi băturăm şi noi, de le-am scos fotbalul din ghete, vă daţi seama că aveam faţă de mondiale?!”. Singurul reprezentant al Ligii Naţionale de Fotbal a Romāniei la Campionatul Mondial este grecul Kapetanos. Coreea de Sud a umilit Grecia, dāndu-i două goluri şi ratānd alte ocazii şi tare mi-e ca bravul atacant al Stelei să nu vină de-acolo cu un complex de vinovăţie: „ia uite, domnule, fotbalul e altceva decāt ceea ce ştiam eu din Romānia locului meu de muncă”.


Cine e chibiţ cu adevărat va sta lipit de televizor īntreaga lună. Să vă explic de ce. Īn general, un campionat mondial de fotbal are multe meciuri plictisitoare (de fapt, cele mai multe meciuri sunt plictisitoare!). Finalul meciului Argentina-Nigeria a fost o mostră: se joacă la rezultat şi nu mai contează cum īl obţii. Argentinienii au pasat timp de 3-4 minute numai īnapoi, au intrat īn adversari să obţină lovituri libere pe care le-au bătut către propria poartă, au jubilat la fiecare out pe care, evident, l-au executat cu spatele la poarta adversă. Jenant şi plictisitor. Ultimele meciuri din grupe sunt şi mai şi: se fac calcule, se blătuiesc rezultate. Frustrant şi lipsit de onestitate, dar scopul scuză mijloacele. Un campionat mondial de fotbal are īnsă şi cāteva meciuri de pomină, de-alea de povestit nepoţilor, pe care dacă nu le prinzi īn direct - adică nu le trăieşti cu sufletul la gură -, se cheamă că nu eşti chibiţ. Farmecul este că nu ştii niciodată care vor fi meciurile alea nebune, imprevizibile, şocante, meciurile care aruncă īn aer tactici, strategii, cotele pariorilor, calculele hārtiei, aducānd bucuria jocului, a golului, a delirului pe teren şi īn tribune. Cum nu poţi şti dacă Honduras-Brazilia, Franţa-Italia, Argentina-Anglia, Mexic-Nigeria va fi acel meci nebun, memorabil, te vei lipi de televizor ca marca de scrisoare. Nu te vei dezlipi de el, nu vei butona pe alt canal (nici măcar să vezi pe TVR Cultural Gala Premiilor U.S.R.!). Rob al aşteptărilor tale, trebuie să fii acolo cānd va veni el, acel meci memorabil. Istoria campionatelor mondiale m-a īnvăţat că totdeauna vine!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul