Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Tot vorbea Eminescu...

        


Pentru el poezia nu este ziar şi nici jurnalism. E atāt. Adică stare poetică. Adică acea artă de a trăi, acea estetică a vieţii de care tot vorbea Eminescu. Viaţă pură. Artă pură.


Temele predilecte sunt azilul de bătrāni, cimitirul plin de umbre, satul adormit īn clopotele mănăstirii de maici, codrul, bătrānul, copilăria, iubirea, suferinţa, vremelnicia.


Lipsă articol hotărīt l.


Garda la capelă!


La poarta speranţei de bat


Visu (sic !) nici el nu răspunde


Cu umbra, mirarea o īmpart


Şoapta şi ea se ascunde


La poarta iubirii zadarnic aştept


Moartea nici ea nu mă vrea


De ani aceeaşi rugă repet


Să īmpart sărutu (sic !) cu ea


La poarta vieţii aceeaşi santinelă


Cu puşcă, baionetă şi binoclu


Se schimbă garda la capelă


Morţii viilor iau locul


Blestemat de poezie. Macii cu şi fără altar


Fulgerul, copil blestemat de soartă


căţărat pe cocoaşa norilor


citeşte din cartea păcatelor


Blestemul dorului


Mi-e dor de dor


de tăcerea şoaptelor


de macii fără altar


de valu (sic !) ce n-ar cruce


visu (sic !) pernă să se culce


Să (nu) bagi ambele picioare. Maxime şi cugetări


Ne ţinem drepţi cānd suntem bine īnfipţi īn pămānt.


#


Bunicul s-a angajat cu jumătate de normă la īmpins căruciorul.


#


Să nu bagi ambele picioare īn acelaşi crac.


#


Exerciţiul la paralele nu se poate executa īntre şine.


#


Cānd se īnsoară, bărbatul se plānge că şi-a pierdut libertatea; femeia nu se poate plānge că a pierdut ce n-a avut.


A pune zăbală consoanelor


Vocalele spală rănile


Silabele sorb din izvoare,


se-ncurcă prin coame,


galopānd peste rāuri


trag zăbala consoanelor.


Moartea umblă cu vălul ud


Sub vălul ud al morţii


O aripă-ncordată


Se zbate cu mirare


De piatră fulgerată


Dar prostia nu doare?


Stau īntins īn iarba plăpāndă;


īn abscons al pămāntului


īmi luminează fruntea,


Mă sclad īn rāul de aur, miresme ies din


pori răspāndind dureri intrinsece


Doare lumina?


Doare gerul ?


Doare viaţa sau doare moartea?


Prora dorinţelor


Oare adun vreodată speranţele?


Ele sunt īnecate.


doar valurile secundelor –


ce numără dorinţele-vis


cu prora īnfiptă


īn curcubeu...


Soră cu unul şi cu altul


Furtuna spintecă valul


pe care m-ai urcat


iar eu


soră cu un altul


i-aştern la picioare aurora


să-i limpezească străfundul.


Ar fi păcat


să nu-ncercăm rāvnitul adānc


pānă-n īmpărăţia cu piscul


plin de simţire…


Să răsucim peniţa īn rană


Peniţa are – un tăiş straniu


care mi-a deschis


o veche rană.


Vārful ei


muiat īn albastrul bolţii


ne-a vrut alături.


De atunci eu şi cu tine


privim īmpreună azurul


care se scurge


īntre cer şi pămānt.


Reamintim că cităm cu acurateţe din cărţi cu ISBN, publicate de edituri, şi din reviste literare. Doar subtitlurile ne aparţin. Cīt despre numele autorilor, menţionarea lor n-ar avea haz. Sau cine ştie...

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul