Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Maneaua glamour

        Ana-Maria Nistor

Nu, asocierea de cuvinte nu e întâmplătoare, e cât se poate de intenţionată. Ea se referă la o modă, lansată de ceva vreme de Antene şi înfiptă bine în gustul deformat al telespectatorului. În special vara, în vacanţă, şi de sărbători (vezi Revelionul), televiziunea vrea să vândă bucurie, distracţie, fericire ambalate în divertisment cu fundă lucitoare. Pilulele se dau seara, în prime time, în reluare a doua zi şi ori de câte ori este nevoie. Distracţia după modelul „să ne simtem bine” se înghite pe nemestecate, aşa cum se oferă, fără întrebări suplimentare şi, uneori, fără o nevoie anume. Distracţia made by Antena 1 e ca vitaminele. Le iei şi dacă nu e necesar, în mod preventiv, că face bine la organism!


Acum vreo zece ani, când PRO-ul era pe val, marketing-ul trustului promova imaginea generaţiei cool. Creastă-n cap, căşti profi pe urechi, degete pe platane, pantaloni largi, bluzoane, insigne, tenişi coloraţi şi multă atitudine. Numai cine nu era trendy nu mergea la concertele din piaţă organizate de PRO FM sau PRO TV. Mi se părea dezgustător de superficial, mă uitam îngrozită la puştimea care urma peste tot prin ţară caravanele cu muzici noi şi DJ super. Eram, dacă nu snoabă, măcar naivă. Acum regret puţin generaţia PRO, care era un fel de generaţie MTV de Dâmboviţa, deci stupidă, dar inofensivă.


Maneaua glamour, în schimb, e mult mai periculoasă, pentru că, întâi de toate, se adresează unui public mult mai larg şi, în al doilea rând, legiferează toate visele de gospodină şi frustrările acestui tip de public. Manea de Dorobanţi, manea de spatele blocului, manea de aşa-zisul middle class, avem de toate; glamour să fie.


S-o luăm cu binişorul: s-a schimbat grila de programe şi singura televiziune de la noi care îşi permite luxul, în vremurile acestea, să vină cu trei producţii noi de divertisment este Antena 1. De ce? Ştim: pentru că au audienţă şi pentru că deja au vândut, în avans, pu-blicitate pentru formatele propuse. PRO TV reia „Serviţi, vă rog!” cu invitaţi trimişi să dea de mâncare la oameni şi animale, nu la munte, ci la o pensiune în Deltă de data asta, Kanal D mai dă o tură prin „Şatră” (atât de prost şi plicticos, încât nici nu merită să le dăm atenţie), iar TVR nu se pune. Cel puţin, deocamdată, până la înşurubarea bine în scaun a noului preşedinte şi rotirea cuvenită a cadrelor. Antena 1, în schimb, se respectă şi lansează un buchet de trei emisiuni - trei flori minunate care merită admirate îndeaproape. Până aici, toate bune.


A, uitasem, ar mai fi ceva, un amănunt: în timp ce Antena 3 ne intoxică zi şi noapte, ceas de ceas, cu politică, inundaţii, implicare civică, teledon pentru sinistraţi, celelalte două Antene şi-au propus, pasămi-te, s-o lase mai moale cu seriozitatea. E vară, e vacanţă şi omul trebuie să aibă parte şi de altceva. Le-a ieşit bine, româneşte: dă-le-ncolo de griji, oricum va fi rău, să uităm de toate şi să ne râdem. Cu alte cuvinte, ai două alternative urmărind posturile trustului, alb sau negru: ori te sinucizi lent, dar sigur, uitându-te la emisiunile (extrem de interesante unele, cu păreri pertinente) de la Antena 3, ori faci abstracţie de toate şi „te distrezi maxim” cu Antena 1.


Iar divertismentul nu e lucru uşor, românul nu mai înghite orice, a fost în Spania, în Italia, în Germania şi multe magazine şi cafenele a văzut. Mai are şi cablu! Aşa că se mixează în doze aproximativ egale sound-ul de manea care nu dispare niciodată din suflet, nici la tristeţe, nici la bucurie, cu ţinuta cu paiete, scenariul de telenovelă şi vedeta, importantă, dar umană, accesibilă chiar. Se iau oameni simpli, dar cu năzuinţe mari, aşa cum au avut odată şi V.I.P.-urile, atunci când erau şi ei normali. Aceşti protagoniştii, odată selectaţi după legi care, momentan, îmi scapă, sunt puşi faţă-n faţă cu vedetele, într-o situaţie care seamănă izbitor cu serialele a căror istorie românească începe cu „Sclava Isaura” şi se continuă şi în zilele noastre, prin multe exemple. Scenariul, prost scris, dar cu intenţie bună, urmăreşte acelaşi basm prăfuit şi mult prea etern valabil: „Cenuşăreasa”, feminină sau masculină, nu contează, care ajunge să fie prinţesă măcar pentru o seară. Prinţul care o ridică la cer este musai un star, din cele actuale şi vag cunoscute. Regia - un alt buchet de stângăcii, de data asta absolut delicios, mai ales atunci când vrea să creeze senzaţia de reality show sau de improvizaţie. Interpreţii, ca şi gafele, pe măsură. Sclipiciul, artificiile, strasurile - de neegalat.


Nu am numit emisiunile până acum nu din neglijenţă, nici din indiferenţă, ci din calcul. Vreau să prelungesc plăcerea şi săptămâna viitoare, vreau să stau chiar eu în tensiune aşteptând noile peripeţii ale eroilor, vreau să mă delectez încă o ediţie şi abia apoi să împărtăşesc aici. Exact ca la seriale: vreau să închei tocmai atunci când Esmeralda deschide uşa cu ochii în lacrimi, brusc, îl surprinde pe Diego vorbind la telefon, acesta se fâstâceşte, dar ea n-are timp de fleacuri, căci Juan împreună cu mama lui i-au trimis un mesaj prin sora sa vitregă, care a făcut-o să înnebunească de durere. Acum se frământă şi nu ştie ce să facă. Viorile încep în fundal şi se mai aud plutind o dată cu genericul doar câteva cuvinte, al căror înţeles va fi dezlegat cândva: Burlacul, Star avatar, Iubirea face farse. În episodul următor: povestea pe larg a eroilor celei mai de succes emisiuni, trei într-una - mahalaua la patru ace şi-un sclipici.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul