Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Panait Cerna într-o nouă lumină exegetică

        Monica Grosu

 Adevărat studiu de referinţă, cartea lui Dumitru Cerna, Panait Cerna, scepticul luminos (Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2009), ajunsă, după numai un an, la a doua ediţie (2010), propune, într-o manieră ştiinţifico-academică, reabilitarea şi reinterpretarea operei unui scriitor cu un tragic parcurs biografic. Atât numele autorului, cât şi cel al scriitorului investigat se leagă inseparabil de satul Cerna, topos natal, de la care cei doi poeţi preiau pseudonimul, teritoriul patriarhal constituind, în cazul lor, o matrice spirituală definitorie, de la care universul lor poetic se revendică. Pentru mulţi cititori, Dumitru Cerna este poetul, dar, de această dată, descoperim un fin analist şi interpret al evenimentelor cercetate, un exeget atent la detalii şi un pasionat istoric literar.


­Studiul monografic, structurat pe zece capitole, urmăreşte etapele inerente unei deveniri de excepţie, plasate sub cupola presantă a timpului necruţător. De la anii copilăriei incipiente, petrecuţi la Cerna, şi până la perioada studiilor gimnaziale şi liceale de la Brăila, apoi de la anii studenţiei din Bucureşti, cu deschiderile evidente spre lumea literară şi redacţiile unor reviste, până la stagiile de specializare în străinătate, condeiul atent şi ordonat al autorului reţine detalii de epocă, tendinţe din literatură şi filozofie, atmosfera culturală a vremii, punctând, în mod deosebit, eforturile tânărului poet Panait Cerna în acest climat eclectic, precum şi momentele sale de acută îndoială, acutizate şi de simptomele tot mai accelerate ale bolii incurabile de plămâni.


Pentru o mai eficientă înţelegere a operei şi a preocupărilor scriitorului Panait Cerna, autorul studiului de faţă construieşte tabloul complet al unei lumi, cu referinţe istorice şi geografice, etnografice şi folclorice. În mod cert, lucrarea lui Dumitru Cerna este cea mai laborioasă cercetare ştiinţifică întreprinsă asupra operei consăteanului trăitor la câteva decenii distanţă, Panait Cerna, un iubitor al cărţii şi recunoscut epigon eminescian.


Partea a doua a monografiei este consacrată operei lui Panait Cerna, atât celei teoretice, cât şi celei lirice, autorul analizând comparativ percepţiile critice asupra poeziei în discuţie, ediţiile de poezii apărute şi locul acestui poet în lirica românească: ,,Prin concepţie este, precum Octavian Goga, un umanist mesianic, iubirea revelată de poezia sa fiind menită a vindeca durerea omenirii, al cărei trimis se doreşte a fi poetul. Prin gustul pentru poezia de inspiraţie filozofică, prin structura fiinţei poeziei sale, e un eminescian. Dar prin rostul creaţiei sale este un misionar. El mijloceşte transmiterea în condiţii aseptice a poeziei de factură filozofică cu inserţie religioasă dinspre Eminescu înspre Lucian Blaga” (p. 412).


Dumitru Cerna înregistrează obiectiv datele de istorie literară, corectează informaţiile eronate, aducând la suprafaţă profilul psihologic real al poetului Panait Cerna, considerat, în circumstanţele epocii sale, un promiţător talent literar. Opera poetică şi ştiinţifică a lui Panait Cerna este riguros delimitată în timp, analizată din punct de vedere tematic şi estetic, Dumitru Cerna integrând în contextul literar al epocii destinul acestui poet, cu reminiscenţele eminesciene, apartenenţa la sămănătorism şi mediul cultural în care poetul, bolnav şi nefericit, îşi găsise afinii spirituali.
,,Secolul al XX-lea, care i-a dat pe Coşbuc (în parte), pe Macedonski (în par­te), pe Arghezi, Barbu, Blaga, Voiculescu, pe Nichita Stănescu şi Marin Sorescu, a fost marcat, la începuturile sale – când moartea lui Eminescu încă se resimţea ca o mare pierdere şi când aceşti poeţi încă nu se iviseră cu toată poezia lor – trebuie s-o recunoaştem, a fost marcat, spuneam, şi de poezia lui Panait Cerna. Şi dacă târziul, dar longevivul Arghezi aducea prin poezia sa acel «creştinism cosmic» […], Panait Cerna venea cu un creştinism lutnic, încins de iubire, afirmat şi de occidentali, accentuând semnificaţia patimilor şi istoricitatea christică” (pp. 410-411). Un substrat de nelinişte şi singurătate pare să fi definit mereu opera lui Panait Cerna, cel ce avea să sfârşească departe de ţară, la Leipzig, şi tocmai acest aspect al liricii sale, cu rezonanţă de clopot îndepărtat, este evidenţiat de cercetător, pe lângă povestea de viaţă emoţionantă ce se desprinde ferm din amalgamul documentelor literare, ordonate şi interpretate cu chibzuită măsură.


Pe lângă destinul fulminant al poetului Panait Cerna, reţinem pasiunea cercetării ştiinţifice, gustul poetic pentru exprimarea aleasă, pentru aşezarea cuvântului în context printr-un adevărat ritual al frazei, lungi, elaborate, expresive. Cărţile lui Dumitru Cerna s-au distins întotdeauna prin eleganţă, în cazul de faţă autorul mizând pe etapele ştiinţifice congruente unei cercetări de specialitate. Din acest punct de vedere, studiul monografic, scris cu atâta dăruire, uzează de un solid aparat critic, cu index de autori, bibliografie bogată şi o documentaţie riguroasă ce include documente de epocă, pagini de corespondenţă, materiale de arhivă.


Prins pentru totdeauna în sfera gravitaţiei literar-filozofice, Panait Cerna rămâne, în viziunea autorului, ,,un sceptic luminos”, căruia îi creionează personalitatea, cu mare atenţie pentru detaliu şi neascunsă admiraţie: ,,Panait Cerna nu s-a aflat între reformatorii de la începutul secolului, în care a scris şi s-a stins, ai poeziei româneşti, chiar dacă potenţialul său creator, curiozitatea tinereţii, incisivitatea, inteligenţa, verva intelectuală, cultura i-ar fi îngăduit-o. El pare să ademenească mereu privirea poeziei sale prin romantica lumină preeminesciană atinsă de retorismul hugolian, deşi prin structură Panait Cerna este un vitalist temperat, cu accente doar colerice, căci rămâne în profunzimea sa un sceptic luminos” (p. 412).

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul