Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Călătoriile unui european

        Simona-Grazia Dima

Romancierul Radu Ciobanu din Deva şi-a reunit în volum (Europa din noi, Timişoara, Ed. Excelsior Art, 2008) însemnările de călătorie din anii ’70, ’80 şi ’90, puse în alternanţă cu un număr de comentarii la cărţile unor scriitori români şi străini. Impresia de ansamblu e una de bun gust, de distincţie şi rafinament: se observă că autorul a meditat îndelung asupra istoriei şi culturii ţărilor europene vizitate, cu mult timp înainte de a descinde aievea pe pământul lor. Aspiraţia sa europeană, veritabilă profesiune de credinţă, transpare din pagini cu o intensitate care emoţionează. Scriitorul a visat încă din anii dictaturii la un climat de normalitate socială, încât relatările sale respiră, la modul cel mai firesc, un aer european fără echivoc. S-ar putea chiar afirma că scriitorul român atât de dornic să respire aerul Europei e adesea mai european decât cei vizitaţi (ca în Slovenia, unde îi supără pe localnici prin întrebările sale inocente despre istroromâni. „Abia rostesc întrebarea, că se crispează şi mai mult, se întunecă de-a dreptul şi-mi spune că nu a auzit de o asemenea populaţie, la ei nu există aşa ceva. Ca îndătinat gafeur însă, insist: cum se poate, doar sunt atestaţi documentar aici, pe Monte Maggiore?! Dar numele italian al muntelui e o nouă gafă, de care îmi dau seama prea târziu. Amintirea Serenissimei provoacă aici mici alergii. (...) Aşa şi doamna Mira Mihelič, când am rostit numele Monte  Maggiore, mi-a răspuns scurt: «Nu, nu cunosc» şi s-a întors spre vecinul din stânga. De atunci până la plecare n-am reuşit să mai schimb vreo vorbă cu ea. Naţionalismele balcanice, xenofobe, crâncene, primitive, stupide, de nedomolit...” p. 19). Motivul îl constituie, cum se poate deduce, asumarea lăuntrică a Euro­pei, matrice stilistică şi loc de elecţie al revelaţiilor în spirit.


Există o diferenţă perceptibilă între însemnările de dinainte de 1989 şi cele de după, dată de micşorarea treptată a tensiunii dintre aspiraţie şi realizare. Relatările din anii ’70 şi ’80 sunt mai profunde, aproape profetice, îndeosebi cele din Moscova anului 1985, pline de patos şi poezie.  Cele mai diverse perspective se coagulează adesea în chip surprinzător: de la teama de microfoane ascunse (delegaţia era una de scriitori) la admiraţia sinceră faţă de elementul artistic prezent oriunde, nu doar în muzee, ci şi în metroul moscovit, în frumuseţea bisericii Blajinului, ori în însăşi civilitatea oamenilor, care citesc oriunde s-ar afla şi sunt calmi, disciplinaţi. De altfel, respectul (bine cunoscut) al ruşilor faţă de „instituţia” scriitorului uimeşte: „Pe o clădire veche, lângă intrare, o placă de marmură aminteşte de Valeri Briusov. În faţa ei, un bătrânel adus de spate o buchiseşte cu veneraţie, mişcându-şi buzele. (...) Poartă un fel de anteriu de şiac, încins cu o centură veche militară, şi e încălţat cu pâslari. (...) Îşi ţine pe umăr un băţ de care atârnă o traistă. (...) Dar expresia lui surâzătoare e de o imensă bunăvoinţă. Începe să ne spună cu multă convingere ceva din care nu înţeleg decât numele poetului”(pp. 50–51).


Alteori, Radu Ciobanu transmite un umor subtil, din schiţarea unor scene pitoreşti, precum adunarea, la hotelul „Rossia”, a unei puzderii de „figuri inubliabile ale Asiei Centrale, Orientului Îndepărtat, ori din preajma Cercului Polar” (p. 42), ori a unor instantanee, în trenul spre Belgrad, cu alt prilej, în anii ’70. Nişte tineri „cam rusticani” cântă zgomotos şi „se hârjonesc agasant”, iar în compartiment cu ei „am surpriza să-l regăsesc pe englezul din trenul de Bucureşti. Stă impasibil, cu pipa între dinţi, picior lungan peste picior lungan, şi priveşte neclintit pe fereastră. Vizavi, ţeapănă, gravă, la fel de imperturbabilă, tot cu ochii pe geam, iat-o pe Mrs. Alături, adolescenţii aceia cântă din ce în ce mai dezlănţuit şi mai patetic, dar ei suportă cu stoicism, în admirabile atitudini hieratice, ca şi când n-ar mai fi nimeni acolo” (p. 9). 
 
Vizitele în Europa de Vest (Franţa, Spania, Germania), din anii ’90, sunt oarecum mai pragmatice, mai tehnice, axate pe entuziasmul trăit în faţa operelor de civilizaţie. Numeroase accente remarcabile găsim însă şi aici, în descrierea unor catedrale, germane, dar şi catalane, precum cea a lui Gaudi, expresie a geniului singuratic şi, ca întotdeauna, nefericit: „Mulţimi imbecilizate au încercat atunci, din fericire fără succes, să dinamiteze turnurile. Au reuşit, în compensaţie, să profaneze mormântul artistului din cripta subterană a Catedralei” (p. 254), ori în amănunte definitorii întâlnite la tot pasul, dar observate numai de un ochi de prozator.


Eseurile critice sunt dedicate unor cărţi, şi ele, de călătorie sau, dacă nu, unor scriitori „exotici”, în felul acesta realizându-se o delicată „contagiune” cu locurile vizitate: e vorba de autori precum Imre Kertész, Andrei Bodiu, Nina Berberova, Rilke, Ţvetaieva, Pasternak, Marguerite Yourcenar, Stefan Zweig, Sándor Márai, Alejo Carpentier, Isabel Allende şi, preferatul, Ernst Jünger, căruia i se consacră unele din cele mai inspirate pagini. Radu Ciobanu a scris, din răbdătoare decantări, din speranţă şi fervoare, o carte de atmosferă, înţeleaptă şi de un estetism atemporal seducător.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul