Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Transferuri de criză

        Constantin Stan

Fără a fi strălucitor, Campionatul Mondial ne-a ţinut legat de el şi ne-a îndepărtat o vreme de fotbalul românesc. Asta nu înseamnă că vânzoleala a fost mai mică în scurta vacanţa pe care au avut-o echipele noastre. În fapt, nu a fost nici mică, nici mare, a fost una în ton cu ceea ce se petrece între două campionate sau între tur şi retur de multă vreme. Presa face o mie de transferuri pe zi, din care abia dacă se finalizează câteva, patronii îşi laudă marfa şi anunţă marea schimbare la faţă a echipelor lor, toată lumea se va bate la campionat şi nimeni la retrogradare, se joacă amicale în care unii sunt campioni, iar alţii sunt ciuca bătăilor, formaţiile româneşti o iau pe coclaurii cupelor europene în tururi preliminare şi, deşi campionatul stă să înceapă, mai nimeni nu are cristalizată formula de bază. Vom mai transfera până la 10 septembrie, zic toţi antrenorii într-o veselie vecină cu inconştienţa. Până la 10 septembrie, au loc multe evenimente în viaţa echipelor lor: cele angrenate în cupele europene vor trece (sau nu) de câteva tururi, se vor disputa mai multe etape de campionat (patru-cinci, dacă nu mă înşel), dar cel mai rău e că trece perioada de pregătire. Ceea ce vrea să însemne că iarăşi ne vom trezi cu fotbalişti liberi de contract, dar liberi în ultima perioadă a vieţii lor şi de fotbal, ce s-au mai dezmorţit făcând jogging prin parcuri şi s-au menţinut în formă învăţându-şi copilaşii să dea într-o minge, abulici vizavi de echipa şi mediul în care aterizează, interesaţi doar de aplicarea dictonului „ziua trece, leafa merge”. Inactivi, lipsiţi de priza competiţională, cei mai mulţi jucători d-ăştia liberi de contract au o mare hibă: cum vin, cum se accidentează. Şi stau, nene, stau, stau în concedii medicale şi apoi în recuperare până când şi antrenorii uită de existenţa lor. Când nu mai au pe nimeni disponibil, îi mai bagă şi pe ei un meci-două sau în locul câte unui accidentat şi, cu asta, cam gata perioada de contract. S-au dus pe Apa Sâmbetei 100.000-150.000 de euro! Dinamo a transferat ceva - Helder, Garat, Naumovski, Maksu­mici -, dar joacă în continuare cu Scarlatache, Moţi, Curcă într-o apărare care nu poate fi altfel decât în campionatul trecut, pentru că băieţii ăştia atâta pot, atâta ştiu. Păi, dacă p-ăştia, pe care i-ai adus, nu îi aşezi în angrenajul echipei din amicale sau din meciurile astea de corvoadă cu alde Olimpia Bălţi, când o s-o mai faci? Când o să-i înveţe portarul Naumovski reacţiile lui Moţi şi când o să ştie apărătorul care sunt defectele portarului? Steaua l-a luat pe Anghelov care va fi apt de a duce un joc 90 de minute abia peste vreo cinci etape. Dacă echipa prinde contur şi relaţiile de joc s-au creat, unde şi cum îl mai foloseşti? Bag seamă că antrenorii noştri tratează primele patru-cinci etape ca pe o perioadă de pregătire în care încerci formule, reglezi mecanisme de joc şi îţi faci o părere despre potenţialul echipei. Riscul e să ratezi startul, să pierzi puncte importante şi să îţi compromiţi aproape tot sezonul.


Tot la capitolul transferuri, aş vrea să nu trec peste cazul „Vamă”, Dinu Gheorghe pe numele lui de buletin. Vamă mută jucătorii echipelor la care a fost sau devine preşedinte aşa cum îşi mută ciobanii stânile. Când a plecat de la Rapid la Braşov, a luat juma’ de echipă. Când se întoarse, veni cu o juma’ de echipă, dar nu aceeaşi, în Giuleşti. O fi proprietar de jucători, o fi cel mai abil agent de vânzări/cumpărări/ intermedieri? Acum înţeleg de ce mustăcea! Se ştia cel mai râvnit preşedinte de club. Patronii ştiau că Dinu Gheorghe nu vine cu mâna goală. Şi, probabil, abilităţile astea îl fac să nu vină cu mâna goală nici în timpul campionatului. Aşadar, ochii pe Rapid. Dacă echipa se va mai ajuta un pic şi singură - nu cum a făcut F.C. Braşov -, o văd cu mari, foarte mari şanse la titlu! Copos ştie de ce l-a adus la club şi ştie că trebuie să pună batista pe ţambal când iese la declaraţii spre a nu atrage atenţia asupra Rapidului.


Mai e o săptămână şi începe balul campionatului. Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii, are emoţii însă. Trei echipe sunt gata să cedeze financiar şi să se retragă. Nu am înţeles de ce ar trebui ca asta să împiedice începerea campionatului. După cum la fel de misterioasă mi s-a părut declaraţia celui supranumit „oracolul de la Bălceşti”: „Să-l începem, că de terminat îl terminăm noi!”.
Când ne vom reîntâlni, campionatul se va fi tocmit un pic, cupele europene se vor fi clarificat şi ele. Predicţia mea e că nici nu vom simţi noi, microbiştii, că a început ceva nou!


Vacanţă plăcută!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul