Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Ioana Diaconescu

PLETELE VERZI


Între noi doi acum
Libertatea şoimului
Atras în cursa braţului înmănuşat
Îi dau drumul


Ţipătul lui se sparge
În spaţiul vast aflat între coline


Verdele atrăgător îmi mulează pe corp
o a doua piele
Prin care respir aer pur


Smulg de pe mâna cu mănuşă
Şoimul dorit ca
Pasăre domestică
Îl arunc între colinele iradiante
Înspre cerul adamantin
Iarba mă atrage în mătasea-i lunecând
De pe nori
Şi-mi cade pe umeri:
Plete verzi de ondină.



TACI, NIMIC, NICI O VORBĂ


Între două coline
Răpăitul ploii asurzitoare


Şi cad peste ploaia vajnică
Ea mă leagă strâns în sfori de mătase
Cu mâinile pe lângă corp
Ca-ntr-o raclă de cleştar străvezie
Între două coline
Într-un spaţiu enorm
Dezgolit sub ochiul lui Dumnezeu peste ploaia albastră
Ce-mi smulge lacrimi din ochii ce nu-i mai pot închide
Privitorii mei ochi la coroana de apă
De pe creştetul norului palid ce-mi coboară
Pe mâinile strâns legate pe lângă corp
O coroană a altor mâini
„Prinţesa mea eu sunt prinţul cu inelarul de foc
Poartă-mi coroana mâinilor
O vorbă să nu scoţi,
Taci, nimic, nici o vorbă”.



FRANJURI DE LACRIMI, FRÂNTURI DE NEMĂRGINIRE


Soare stins de apus sângeriu
Capul tău întrevăzut
Ochiul cunoaşterii
Acoperit
Franjuri de lacrimi, ciorchini de nemărginire



DECUPAJ


Iris negru:
Cu capul în jos pe obrazul lui
Unde genele sale mă acopereau
Cu şolduri ascunse
În cearcănul său stâng
Ochiul drept adormit
Lăsat liber
Să mă viseze.



LUMINA CE SE INTOARCE


Carnea prea multă a
Corpului nostru:
Prea mult o-ngrijim, e doar
Ţărâna ce ne-acoperă oasele


Lumina (dintre coastele ca săbii
Adunate-n corset
Pentru-a susţine carnea)
Stă gata să se stingă.


În întuneric am putea vedea
În coşul pieptului
Întocmai ca-ntr-o candelă
Lumina ce se-ntoarce.



ÎNGER VORBIND


Vorbea cu gura mută
Cu ochii îl puteam auzi
Foşnetul aripii îmi trezea
Spaima nevolnică.


„Nu te doare”
Clar în urma mea
Vorbea o umbră regină „Nu mă doare”
Tremuram toată
De curajul de-a sta
Dinaintea Sa.



 INIMA


Fără tine nu am nimic.


Am totul:
Planeta
Pe care pietrele se amestecă
În forme străine de viaţă:
Ciuperca roz cu picior de cocostârc
Sau boala veşnică ce se insinuează
În umbra ca un râu la picioare
În timp ce tu cazi şi crezi că răul vine de sus
În timp ce ciuperca roz cu picior de cocostârc
Se prăbuşeşte cu zgomot de clădire sfărâmată
(Inima mea tânjeşte după altă natură)


Renăscută în forma ei triumfătoare
Vine asupra mea iar ciuperca roz cu picior de cocostârc.
Învie
Din natura căzută.



PE MARGINEA NOPŢII


În noapte
O altă noapte
Cu valuri
Pe măgura cărora
Nasc imperii de stele


Mă acoperă argintia
Moluscă - sânge albastru şi margini tăioase -
Se-nchid peste mine


Adorm în corpul ei cu perlă
Mă mişc cu măsură
 
Linişte în braţele sale negre
Ca şerpii Meduzei:
Curajul
În rugăciune.



DOUĂ LUMI DESPICAND


Ai să-ţi laşi urmele în noroiul fierbinte
Al ploii de vară. Salcâmul scutură
Apa curată ca urme de animal necunoscut
Din care nimic nu se vede.


Clin-clin - sună frunza
Peste capul meu amorţit de iluzii încremenite:
Nu mă lasă inima să şterg cu buretele
Tabla doldora de semne ale speranţei.


Numai grădina aceasta te mai poate salva
Cu ploaia ei noroioasă cu salcâmul strecurând ascuţit stropii - mii de cioburi.
Tu stai îngheţat
În noroiul ploii de vară
Două lumi despicând cu palma ta liberă
De ceasul dispariţiei.



ALTCINEVA


Peste pomi plutitori
(Sau coroane plutitoare)
Confunzi panglicile mortuare
Cu ferigile cresute în sălbăticie.
Cine a spintecat umbra norilor?
Cine crede că pe frunza ferigii
Poţi scrie „Regrete eterne?”


Câinele vorbitor îmi spune
„Rămâi pe acest câmp în flăcări
Tu eşti altcineva”
Eu sunt altcineva
Sunt poetul cu coroana sălciilor aşezată
Ca o caschetă,
Sunt zurbagiul ce încurcă iţele lumii
„în evoluţie”
Sunt anacronicul, nepriceputul
Oriunde mă aşezi în mijlocul mulţimilor
Nestingherit pot să scriu. Câinele meu cenuşiu la pândă
Câinele vorbitor
Îmi pune la gât coliere de garduri
Şi norul atârnat de picior.



MAREA DE SUB MARE


O altă mare
Se afla sub marea care devenea abur
Înnotam ferventă în valul ce se evapora
În bancul de nisip pe care
Se zbăteau peşti argintii
Cu gândul că respirţia mea îi va însufleţi
Şi că sub nivelul mării
E o altă mare.
Închideam ochii în nisipul sărat
În care speram să mai găsesc încă
Spuma mirosind senzual
Ca pe vremuri în zori.


Cu nările acoperite de alge
Şi de mâlul frumos mirositor
Am aflat o altă mare în care
S-ar mai putea spera
O mare sub aceea devenită abur
În duhul căruia se realcătuia
Trupul meu
Lăsând jos, mult mai jos un alt trup
Pe care nimeni nu mai putea să-l cunoască
Plutind pe marea de sub mare, plutind
Pe marea cerească.



 FĂRĂ VISE


Ascunde-te
Adormi
Somnul repetă vieţi ce-ţi prelungesc viaţa
Şi fără vise dormi.


În felul ăsta
Chiar întunericul ce-i tartor nopţii
Dispare ca o umbră
Şi se deschide-apoi în lumina albă
Cu lumi şi Raiuri pe care
Mintea ta-n trezie nu le-ar mai gândi.


În chinuitul somn din lungul vieţii
Nu poţi visa decât la pământeşti nimicuri.


Prea rar ambrozii, raze, îngeri, prevestiri de soartă
Ţi se arată. Îngusta cale urmezi. Mărunte faptele te mână.
Poţi adormi adânc, poţi asculta sonorul sunet al luminii
Căzând pe viaţa ta ce-n somnul fără vise
E taina
Din şirul lung de vise
Care urmează vieţii.


 


VAMPIRESCĂ


Câinele negru
Păzeşte grădina de flori.


Printre straturi
Îţi văd capul plutind. Corpul s-a desprins
şi se scaldă
În lumina de vară
În timp ce trec pe strada ta
Şi câinele negru
Mă latră păzindu-te straşnic.
Abia atunci îţi văd gâtul
Sângele roşu scăldând iarba verde
Înecând în izvorul fierbinte
Mironosiţele flori care până la urmă
Sorb cu plăcere această formă de hrană
În timp ce eu, însetată cumplit
Tânjesc de la poartă
La corpul tău plutind
Desprins de cap



SCRIIND


Plante de apă pătrund pe sub uşă
Primesc mila apei - liman


Acoperişul abia mi-l imaginez:
Refugiu roşu încins de soarele strecurat
Prin ochiurile ceţii ce cade în rafale.
Gura mea strigă. Murmur.
Şoptesc. Pare că ţip.
Auzul monstruos mă-nghite
Nu cer ajutor.
Pe scara din subteran
Ar mai fi un refugiu.


Înţepenit în liane enorme.


Şerpii moi de verdeaţă îmi sugrumă
tăblia uşii
Şi pe mine scriind.



MOARTEA-N NATURĂ


Moartea-n natură desprinsă
De pe o planetă a morţii
Cu peisaje pământeşti
- Steiuri de piatră în ochiuri de iarbă -
Vălătucii de ceaţă peste pământ
Ceas cenuşiu cu cerul în jos


În margini triumfătoare melancolie
Pierderea simţurilor
Rotirea pe cerul pierit în rugina stelei
Ce nu se mai vede


Unde sunt

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul