Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

STRADA RINOCERUL


Chiar atunci cānd i se taie cornul de pe nas, rinocerul rămāne stoic. Praful din corn de rinocer se amestecă cu lapte de capră şi icre de somon, plus alte condimente, mai īnţepătoare, transpirăm, creşte ritmul cardiac, pierdem cei 25% din salariu, cāştigăm la loto şi, īn nopţile albastre, apare performanţa. Din pricina dietei afrodisiace, rinocerul e pe cale de dispariţie.


La Jocurile Olimpice de la Roma, luptele īntre rinoceri şi alte animale sălbatice erau o obişnuinţă. Odată, un elefant a fost trimis īn luptă cu un rinocer. S-au pus pariuri pe rinocerul lui Cezar şi pe elefantul senatorilor. Elefantul ştia că rinocerul nu vede bine şi s-a repezit să-i trāntească una-n nas rinocerului. Crezīāndu-se simbolul īnţelepciunii, inteligent şi cu memorie, habar n-avea că rinocerul aude şi simte fiecare tresărire, palpitaţie, īnfiorare, zvācnire a trompei celuilalt intelectual. Aşa că i-a rupt-o. Cezar, acompaniat de fanclubul său, şi rinocerul, acompaniat de păsări pe spinare, s-au retras la cāţiva kilometri de Roma, la umbră. Senatorii au murit.


Mulţi alţi īmpăraţi romani şi-au īncercat norocul de-a Cezar. Octavian a primit īn dar un rinocer de la Cleopatra. Au murit toţi trei. Emanuel I a dăruit Papei Leon X un rinocer. A murit Emanuel. Rinocerul a fost dus pe-o insulă din sudul Franţei, unde īnsuşi Franēois I a venit cu curtea să-l īntālnească pe Leonardo da Vinci şi să vadă rinocerul. N-a murit nimeni. După un timp, rinocerul a fost īmbarcat pentru o croazieră pe Mediterana, s-a pornit o furtună, corabia s-a scufundat şi cadavrul rinocerului a revenit la Vatican. Papalitatea nu a recunoscut niciodată că şi-a reprimit rinocerul.


Au existat şi rinoceri femele. Prima (consemnată istoric) a trăit īn Portugalia, la curtea regelui. Fiind agresivă şi regele cam bleg, i s-a tăiat cornul. Se pare că foarte curānd i-a crescut un altul, dar nu există probe ştiinţifice care să ateste fenomenul. Regele bleg a murit relativ repede. Rinocerul femelă a rămas ca moştenire următorului rege care a dus-o īntr-o menajerie din Spania. Fiind foarte cald, zilnic i se aruncau pe spinare găleţi cu apă ca s-o răcorească. N-a suportat procedura. O stradă din Madrid īi poartă numele: Calle de la Abada.


La Londra, pentru 1 şiling, o altă femelă putea fi admirată. Pentru 2 şilingi, chiar māngāiată. Pentru 3, luată de corn. Pentru 15 lire, frumoasa sălbatică se lăsa īnrinocerată. Acesta a fost primul rinocer privatizat, cu cea mai mare rentabilitate din istoria animalelor sălbatice. Din păcate, a murit tānără. Alţi Rinoceri de succes au fost cei de Eugen Ionescu. Fiind absurzi, ei nu vor muri niciodată.


Clara, īnsă, a fost cel mai celebru rinocer din toate timpurile. Era orfană de la o vārstă fragedă, mama īi fusese vānată de indieni. Ea a fost adoptată de un domn pasionat de animale mari. El este cel care i-a zis Clara, īn timp ce numele lui a rămas īn marea umbră a Istoriei Autorilor de Rinoceri. Clara era foarte blāndă. Īn fiecare zi, mānca, bea, dormea, se-nvārtea ca un ventilator, singuratică, masivă, īşi marca teritoriul cu dejecţii, ca orice rinocer. La crepuscul, ofta sau ce fac rinocerii cānd suferă afectiv. O capră a văzut-o şi, fără pic de teamă, i s-a aşezat īntre picioarele groase şi scurte. Ploua. Rinocerul femelă s-a mirat, apoi a īnceput să rumege paie alături de capră. Cāteva zile a durat prietenia, pentru că o capră - se ştie - nu are măsură şi a īnceput să-i sară īn cap, s-o lovească, să-i tragă copite. Cānd domnul iubitor de animale mari a observat ce se-ntāmplă, a tras capra deoparte, s-a şi murdărit, că ploua, şi-a muşcat limba, de nervi, s-a īmpiedicat, şi-a spart capul, capra i-a īntors spatele cu nesimţire... De ce nu laşi rinocerul īn pace, Corleone? - căci aşa i se zicea caprei care vedea viaţa īn mov -, a urlat cu şiroaie de sānge amestecate cu stropi de ploaie domnul. Dar ea a lovit prima, zise capra. Ba tu, zise blānda rinoceră. Nu-i adevărat, minciuni, trucaje ordinare, să-ţi fie ruşine Dinu Patriciu, părea să behăie din ce īn ce mai tare capra, ca şi-n zilele noastre cei care văd viaţa īn mov şi ca să-nţelegem mai bine situaţia. Ochii domnului iubitor de animale se holbau, nu-i venea a crede ce tupeu poate avea o capră rāioasă  şi se gāndi că mai bine vinde rino­ce­rul unui comandant de vas care a şi dus-o īn Olanda. Clara a fost debarcată la Rotterdam. 1741. Expusă īn port. Succes. I s-a construit un vehicul special. A fost purtată prin toată Europa. Regele Prusiei a venit s-o vadă. Intrări triumfale. Escorte. Maria Tereza. Regele Saxoniei a dus-o la castel. Primită de Fre­deric II, face Crăciunul la Strasbourg. Ludovic XV cere să i se facă gravuri īn mărime naturală, o atārnă pe pereţi, la Bastillia, se lansează volume de epigrame, pentru Clara, Clara Rinocera, la Paris, succesul ajunge delir şi, astfel, apare moda perucilor a la rhinoceros. Salonul din 1750 de deschide cu ea. E īmbrăcată. Apoi dezbrăcată şi pictată. Corabia regală īi poartă numele. Pleacă īn turneu prin toată Italia. La Roma i se taie cornul pentru a se evita un eventual conflict cu un eventual Corleone (o altă capră). I se pune mască de frumuseţe. Cu corn butaforic. I se bat monezi. Medalii. Fiole cu urină (urina avea virtuţi). A murit celebră īn 1758.
Ce rost mai are să vorbim despre strada Rinocerul din Bucureşti. Unde-o fi? Parcă pe lāngă Cimitirul Progresul. Din Romānia.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul