Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lupta cu îngerul răului

        Marius Ghilezan

Ultimul roman al lui Radu Aldulescu, Ana Maria şi îngerii, este povestea dură a vieţii unei femei care trebuie mereu să o ia de la început. Dacă ar fi tradus în cadrul vreunui program al ICR, ar putea concura cu multe scrieri contemporane ale lumii. Personajul principal are forţă, expresivitate, dar şi criză de destin, cum le place multor occidentali. Ma­riana, pentru că despre o femeie nefericită este vorba, trece prin istoria unei epoci zbuciumate, stranii şi crude a Europei Centrale din anii ’90. Mariana, o fată din Arad, s-a căsătorit pe timpul comunismului cu un escroc, un aventurier şi un afemeiat notoriu. După ce a cheltuit toţi banii de la nuntă, a început să ia sume tot mai mari de la diferite persoane, promiţându-le că le face rost de televizoare color şi videocasetofoane. Acestea nu se găseau pe piaţa liberă. Ea era profesoară, dar şi vânzătoare la magazinul de electrocasnice din localitate. Sfârşită de calvarul urmăririi de către datornici, şi-a luat - vorba românului - lumea în cap şi a trecut fraudulos graniţa dintre România şi Ungaria. Ajunsă în lagărul de la Traiskirchen, aflat la sud de Viena, a fost violată de unsprezece kosovari. Cu gândul la a-şi aduce în Austria fata rămasă la părinţi, a dormit prin gări, a cunoscut viaţa de homeless, a muncit din greu ca servitoare la pensiunea lui Kraml, unde l-a cunoscut pe sârbul Mirko, ţigan sârbesc. Acesta din urmă i-a promis că o ajută să-şi aducă fetiţa de doar câţiva ani. Între timp, regimul comunist o condamnase în lipsă pentru înşelătorie şi plecare ilegală din ţară.
Ana Maria, îngerul ei, i-a fost dată tatălui. După o aventură greu de descris, a reuşit să o aducă clandestin la Viena. Când se credea o femeie împlinită, Ana Maria, ajunsă adolescentă, a fost internată de urgenţă la un spital din Viena. Acolo, medicii nu i-au descoperit boala, tratând-o ca pentru o răceală, iar psihologul recomandându-i să-şi înceapă viaţa sexuală. Disperată, şi-a dus fata înapoi în ţară. Căzuse regimul Ceauşescu. Medicii de la Timişoara au fost primii care au descoperit lupusul, o boală gravă, care provoacă mereu febră şi slăbirea organismului.
Întoarsă în capitala luminii, a muncit din greu într-un Imbiss aflat aproape de stadionul echipei Rapid Viena. Acolo a cunoscut oameni de la periferia societăţii. Aşa i-a ieşit în cale Manfred, un alt pierde-vară, specialist în falimente imobiliare. L-a luat de suflet alături de ea, ca pe un tată adoptiv. L-a ţinut ani de zile în spate. Când boala fetei s-a agravat, Mariana şi-a vândut apartamentul moştenit de la tatăl ei din Arad şi a pornit o afacere pe cont propriu, în gara oraşului luminilor. Administraţia locală i-a oferit un local părăsit. După ce a curăţat locul, a aflat şi numele vechi al localului: s’Marandl, la Mariana, care era de fapt un film celebru al anilor ’60, în care personajul principal, o femeie, cu un copil mic, reuşea să prospere doar după ce a deschis un mic restaurant.
Când lumina se întrezărea tot mai clar în viaţa Marianei, atât de zbuciumată şi de încercată, iar Ana Maria devenise un ausslander premiant în echipa de dansuri şi la şcoală, Lupusul, îngerul negru, îşi arăta tot mai mult colţii. „Am să mor, mami!”  Fata visa noaptea cum creşte în trupul ei un omuşor, în formă de falus. Medicii vienezi îi prescriau, parcă, în bătaie de joc, începerea vieţii sexuale. Aşa, fata cu o boală gravă ajunse să se îndrăgostească de Gabriel, fiul unor transfugi, tot de România, care se ocupau cu furturile din magazine. Mariana, prosperând, îi dădea chiar 200 de euro pe zi, iar tinerii îndrăgostiţi zăboveau ore întregi în Lugner City şi pe Mariahilferstrasse. Mariana făcea orice să o ştie pe Ana Maria fericită, chiar dacă recunoştea în partenerul fiicei un personaj asemănător cu fostul ei soţ. Când totul părea că merge spre bine, partenerul ei austriac, Manfred, a dispărut subit şi, astfel, a aflat că lăsase o datorie de aproape o sută de mii de euro la fisc. Urmărită, acuzată de evaziune, firma de tranzacţii imobiliare fiind pe numele ei, a fost nevoită să o ia din nou de la capăt. Boala se agrava. Îngerul negru nu-i dădea pace fetei, tot mai îndrăgostită. Doar în ultima pagină a cărţii, cititorii află despre moartea Anei Maria în Kaiserin Elisabeth, un spital vienez.
Aldulescu pune faţă în faţă tablouri vag asemănătoare din două lumi complet diferite: un orăşel prăfuit din vestul României în agonia ultimilor ani din dictatura comunistă a lui Ceauşescu şi furtunoasa Vienă din anii ’90. Autorul amestecă într-un ritm spectaculos escroci de nivelul Casei de Cultură din Arad cu clanuri de transfugi kosovari din lagărul de la Treiskirchen, un portar de fotbal din Arad, ajuns sa taie stuf în Deltă, cu un evazionist vienez în mizerie, spectacole de hip-hop ale copiilor de ausslenderi cu prăjitura cu glazura din cremă de căpşuni, mâncată în decorul roz al cofetăriei Aida din Prater.
Ce poate fi în sufletul unei muncitoare decorată de Ceauşescu, bunica copilului bolnav, a cărei fată fuge în Ungaria furişându-se printr-un lan de porumb? Dar al unei fete care află la 16 ani că îngerul ei este unul al răului? Dar al unei mame care vede cum îngerul care îi poate ţine fiica bolnavă în viaţă este fiul ratat al unei basarabence şi al unui oltean, doi hoţi din supermarketurile Vienei?
Remarcabilă este măiestria cu care autorul desface mecanisme sociale văzute nu de teoreticienii sistemului, ci de omul obişnuit care trebuie să se lupte cu birocraţia, xenofobia şi dispreţul faţă de cins­te. Păienjenişul promiscuu al „pilelor şi relaţiilor” din regimul comunist din România. Birocraţia rece a serviciului de emigrări austriac. Meritocraţia politică din comunism. Sistemul medical şi de asi­gurări sociale din Austria. Agonia comunismului. Copilăria globalizării. Toate, într-o poveste despre viaţa ca o lupta cu îngerul răului.
Radu Aldulescu reuşeşte o operă antologică despre fetele bune şi băieţii răi, în care Mariana, fără a fi Anna Karenina, iese mereu învinsă.
„Viaţa merge înainte, chiar dacă uneori pare să se întoarcă pe drumuri pe care le-ai mai bătut.”
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul