Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poeme

        Raluca Brancomir

CORTEGIU


Naşterea  la soroc, īntr-o lună de vară.
Pāntecul mare al mamei,
purtat cu blāndeţe
pe asfaltul fierbinte al Bucureştilor
clătinat de colo pāna colo ca samovarul
īn refugiu
īncă plin de aromele tainice ale casei.
(Vrei un ceai?
Nu, nu acum, sa termin poemul acesta.)
Doua femei un bătrān un apartament
de mansardă
un balcon mic  - limbă scoasă străzii,
zgomotului, autobuzelor
care īnnaintau īntr-un cortegiu funerar
spre viitor. Tot īntr-acolo se īndrepta
şi pāntecul mamei
o alegorie a corridei
īn care taurul
răpus
fusese de mult īnchinat multimii.
Spre limita aceea necunoscută
mă īndreptam şi eu
fără să ştiu că sānt eu
pasăre carapace carcasă lăsată īn urmă
de vulturul prădător.



LA MARGINEA IUBIRII


La marginea iubirii se află moartea
mi-ai spus
am īncetat să te privesc
poate pentru că vorbele tale erau
vorbele mele.
Cine va īnchide cel dintāi ochii
dintre noi doi
eu
sau tu?
Cine va continua să refacă drumul iubirii
singur
pierdut
īn cercul alb de lumină
cu aripile īntinse
cu trupul ars
īncă
pulsīnd?
Eu. Fără-ndoială că eu.
Regină a morţii. Trăind īn cultul ei.
Contemplānd răsăritul odată cu tine
soarele
peste carnea ta transparentă
culorile acestei lumi
care se schimbă
chiar dacă noi doi
īncetăm să gāndim.


UNA DIN ZILE


Teama că-ntr-una din zile
n-ai să mai scrii.
Vei privi cuvāntul
fără să īnţelegi partea lui opacă
de umbră
subtextul
analogia
nebunia tăcută
care te fac să te īnchini lui
ca la o unică
supremă
zeitate.
Īn lumea crepusculară
īn care totul ţi-a fost dat
cu jumătăţi de măsură
numai cuvāntul tresare
ca o inimă
adevărată
un trup articulat
nu al tau, ci al celui pe care
atāta vreme l-ai căutat.
Pentru el
fără-ndoială
merită să trăieşti
doar pentru el –
subtextul
analogia
fiinţa cu o mie de guri
fantasma
născută īn spaţiul minimalist
al rāndului de carte.



FABRICA DE STICLĂ


Tot acolo era şi drumul īngust
labirintul meu din fiecare dimineaţă
treceam īn goană pe līngă fabrica de sticlă
să nu-mi văd chipul
īn oglinzile sprijinite pe paiele moi
silueta de adolescentă
dispărea din real
pānă cānd se īntālnea
cu cealaltă dimineaţă
cānd muncitorii
īn salopete ponosite
īmi puneau īn faţă
oglinzile.
Ei erau torţionarii mei
n-aveam īncotro
mă īntīlneam cu mine īnsămi
tremurānd
la colţul acela de stradă -
cioburi mici
părţi din mine insămi
īmi răneau tălpile
era īncă o īncercare disperată
de a sparge oglinda
de a spune
aceasta nu am fost eu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul