Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Noaptea īn larg

        Constantin Stan

Abia cānd mi-am īntocmit volumul de proză scurtă Provizoriu, Sud, adunānd eu, pentru prima oară, povestiri scrise īn anii de tinereţe, mi-am dat seama cāt de prezentă era marea īn preocupările, īn subiectele noastre zilnice şi, mai apoi, literare. Cānd Horia Tabacu mi-a trimis volumul său Drumul pānă la Piaţa Romană īn format electronic, īnainte de a-l da la tipar, mi-am cristalizat ideea că marea este o constantă a generaţiei noastre. De Horia mă leagă o prietenie de decenii, deşi biografiile noastră īncep să aibă puncte comune abia o dată cu facultatea. El e băiat de centru, s-a născut, a copilărit şi şi-a dus o bună parte din viaţă īn blocul Union, adică īn perimetrul zero al Bucureştiului, buricul-buricului, cum s-ar zice, a fost ghid inclusiv pe litoral, a cunoscut şi cunoaşte īn amănunt lumea şi viaţa mondenă a oraşului, a avut dintotdeauna şi are şarmul omului umblat prin toate mediile. Eu sunt copil de marginea Bucureştiului. Aşadar, vieţile noastre au fost construite pe alte temelii.


Biografiile au īnceput să aibă tangenţe o dată cu Filologia, mai apoi cu naveta făcută ca profesori stagiari, cu intrarea īn redacţii: el - la Informaţia Bucureştiului, eu - la Scānteia tineretului. Cu mult, mult timp īn urmă, i-am citit nişte proze care m-au convins să mă ţin de el, să-i tot zic să scrie, să publice. Venea cu o altă lume decāt cea īndeobşte a noastră, a junimiştilor, o lume scăpătată, apusă, insuliţe de viaţă dinaintea instaurării comunismului, lumi care pluteau īn derivă pe oceanul proletar: lumea hipodromului şi a jucătorilor de pariuri la Ploieşti, a bătrānilor scrobiţi din case care miroseau a solemnitate, rafinament şi crepuscul. S-a lăsat greu convins să-şi adune povestirile īntr-un volum. Nu vedea nicio motivaţie īn a tipări. M-a īntrebat, după ce am luat Premiul Academiei pentru Gerda, cu ce bani m-am ales după o aşa carte şi după un aşa succes. A fost dezamăgit cānd a aflat. Şi, totuşi, anul acesta a scos Drumul pānă la Piaţa Romană, un excepţional volum de povestiri despre care voi scrie altădată. Pentru rāndurile de faţă, vreau să semnalez doar povestirea care se cheamă Noaptea, īn larg. Trei prieteni - doi băieţi şi o fată -, aflaţi la o vārstă a aşezării, 30 de ani, petrec la mare un concediu fără griji, regăsindu-se, amăgitor, ca īn vremea adolescenţei. Cei doi tineri o iubesc, amāndoi, pe tānăra femeie - şi ea pe ei, exact ca atunci demult -, sunt sociabili, glumeţi, oamenii īi īndrăgesc imediat, hotelul este unul de lux, māncarea bună, barurile de noapte oferă relaxare. Un vapor, un yacht, staţionat undeva īn larg, le stārneşte curiozitatea şi, brusc, pofta de aventură. Se decid să īnoate pānă la el, deşi nu ştiu ce vor găsi şi cum vor fi īntāmpinaţi. Pe yacht e doar o familie - doamna şi domnul Boudon - care nu se miră, nu se intrigă de apariţia unor musafiri veniţi din apă. Ei sunt politicoşi, doamna se scuză pentru deranj şi pentru ţinuta cam prea de casă, domnul le arată camera īn care īşi practică hobby-ul - meteorologia. Sunt serviţi cu prăjiturele ţinute exclusiv pentru astfel de ocazii, deci suficient de vechi, dar īncă bune. Fiecare obiect de pe vapor are o istorie, aşadar, o etichetă care marchează data la care a fost achiziţionat şi, evident, locul. Familia Boudon a văzut multe locuri. Abia cānd se vor īntoarce la mal, cei trei vor constata ca Boudon-ii nu īntrebaseră nimic despre ei. Notaţia, de factură behavior-istă, a stilului lui Horia creează adāncimi de parabolă. Vaporul din larg, cu solitudinea, inaccesibilitatea şi luminile lui misterioase, poate fi lumea occidentală la care visam toţi romānii pe-atunci, dar poate fi, īn sens uman, şi idealul la care tindem toţi. Depărtat şi inabordabil, ne fascinează, ajunşi la el, atingāndu-l, trecāndu-l īn concret, e searbăd, convenţional, lipsit de emoţia vieţii. Pentru cei trei, yacht-ul poate fi şi idealul la care visaseră īn adolescenţa lor, dar şi proiecţia vieţii lor viitoare; visurile, patimile, exaltarea, frenezia, toate se vor stinge īn nişte amintiri pe care vor pune etichete, datāndu-le, numai bune de arătat unor eventuali musafiri, unor cunoştinţe, golindu-le de orice freamăt.


Pentru generaţia mea, marea a fost un spaţiu spiritual. Am īnvăţat multe despre noi, despre lume, despre viaţă, despre degradarea idealului īn existenţă, despre vremea care trece şi care niciodată nu se va mai īntoarce, despre lumea civilizată care e şi ipocrită, şi dezumanizată īn politeţea şi convenţionalismul ei, despre iubiri imposibile şi aventuri care marchează toată viaţa.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul