Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Constantin Georgescu

S-a născut īn comuna Vicovu de Sus, judeţul Suceava; īn prezent, locuieşte īn municipiul Rădăuţi. A publicat două cărţi de poezie, Libertatea de a fi trist (2007) şi Flaut īn iarbă (2010). Este membru fondator şi redactor la revista Obcina literară, ocupāndu-se de descoperirea şi promovarea tinerelor talente īn ale scrisului.


FLAUT ĪN IARBĂ


La popasul dintre ore
Parcă aş vrea să mai rămān
Dar mă lunecă amurgul
Şi n-am cum să mai amān


E tārziu īn gestul clipei
Şi eu lunec prea curānd
Īntr-o zodie purtată
De nori negri galopānd


Cānd voi fi ajuns la capăt
Şi pe rug mi-o arde huma
Eu mă voi zidi īn piatră
Să-mi rămānă numai urma


Ca īn nopţi de insomnie
Să ascult din piatra oarbă
Porii unui flaut trist
Vaier levitānd prin iarbă.



ŞI TOTUŞI


Mielul cel orb l-am tăiat pe zăpadă
Şi ninge, e mult de atunci
Femeie ne bate ninsoarea la uşă!
Cu scāncete albe de prunci


E mult de atunci, şi īncă mai ninge
Mi-e teamă să plāng animalul plăpānd
E aşa de tārziu că ne doarme copilul
Şi totuşi mai ninge īn ochiul flămānd.


DANSUL LUPILOR


O verde şi mistică oră
Bate īn seva nocturnă
Din neant vin lupi singuratici
Suri ca cenuşa din urnă


Arde pădurea prin scorburi
Cānd astre se īntorc din exil
Şi ringul de frunze uscate
Aşteaptă dansul viril


Ecouri rupestre pe muchia lunii
Se aud ancestral ca un cānt
Şi rutul sălbatic īncepe
Rotund ca un iureş de vānt


E clipa ocultă de veacuri
Cānd arde viril īn pădure
Un vaier prelung şi ecoul
Se frānge sub tălpile sure.


CUNOSC


Cunosc un cer cu păsări albe
Mult mai aproape de priviri
Cu iz de toamnă timpurie
Peste amiezile subţiri


Cunosc copaci irepetabili
Cu muguri tremurānd de teamă
Că vremea se īntāmplă-n ei
Aproape nebăgată-n seamă.


Īncă cunosc fāntāni pribege
Călătorind spre vaste zări
Cu trenul marilor iluzii
Prin ceasuri răstignite-n gări


Şi mai cunosc zăpezi astrale
Īngenunchiate prea curānd
De moartea viselor deşarte
Şi a mea din cānd īn cānd.


UNIVERSUL MEU


Bucata mea de lume
E-un spaţiu minimal
Īn care ning solstiţii
Mai mult ocazional


Abia-mi īncape geana
Şi nu-mi ajung la plāns
Abia-mi īncape gura
Cu tristul ei surās


Mi se comprimă timpul
Ironic şi banal
Şi-l văd cum levitează
Pe osul temporal


Abia-mi īncape trupul
Prin oasele-mi puţine
Şi simt din inerţie
Cum mă lovesc de mine


Şi īncă īmi ajunge
Hotarul meu puţin
Īn care mă suportă
Un Dumnezeu blajin.


AVATAR


Cānd merii obosiţi de floare
Vor ninge somnul meu cuminte
Voi bate-n porţile de linişti
Al cerului cu nimb fierbinte


Şi-n avatarul unei clipe
Un flutur alb o să mă fac
Să mă tot legene secara
Incendiat cu flori de mac.


CĀND OROLOGIUL


Cānd orologiul bate pe soclul de aramă
A miez nocturn sub ochiul meu īnchis
Din temniţele nopţii scăpat ca o nălucă
Un animal de pradă mă chinuie īn vis


Īn pānzele de somn un nesfărşit păianjen
Mă poartă desfrunzit prin tainice agore
Şi cānd tārziu ajunşi pe eşafod
Ironic şi vorace mă sfārtecă īn ore.


ZODIE DE GER


 Străine zăpezi īn noaptea prea lungă
Cu silfi fluturānd aurore īn māini
Răstignesc veşnicia pe urme lăsate
De sănii astrale, trase de cāini.


Umbra insomniei face loc sub pleoape
Unui pol magnetic lunecānd prin ram
Haină-i clipa crinului de gheaţă
Zugrăvit de nimeni pe un colţ de geam


Ce tristă noapte viscolind la poluri
Cānd vaierul ninsorii se aude īn eter
Īn alb şi gri se scurge tăcerea
Prin orologiul zodiei de ger.



LĂSAŢI-MĂ TĀRZIU


Cu trupul irosit de vreme
Lăsaţi-mă tārziu să fiu un pom
Cu creanga risipită-n zare
Şi trunchiul mirosind a om


La margine pe drumul sorţii
Să stau singur şi solemn
Şi vāntul pribeag ca uitarea
Verde durere să-mi curgă prin lemn
Amiezile lumii să-mi tulbure frunza
Şi cerul să-mi fie tovarăş pe veci
Cānd toamna mă sapă sub riduri
Cu brume albe şi reci


Şi numai cānd īngerii nopţii
Vor plānge cu stele-n fāntāni
Voi pelerini fără umbre
Miluiţi-mă cu un blid de lumini.


EFEMER


Dormeam foşnind īn lanul verde
Sub rugul macilor oculţi
Şi somnul meu bătea cuminte
Poteca melcilor desculţi


De după colţ, din curcubeie
Părea că īnsuşi Dumnezeu
Mă legăna īn son de īngeri
Furişaţi īn visul meu


Era o risipă īn mine
Şi-atāta frumuseţe-n jur
Că poleite erau toate
Īn filigran de aur pur


Şi-n plăsmuirea ne-nţeleasă
Părea că sunt primordial
Īntāiul Abel pe planetă
Născut din spuma unui  val


Dar visul meu stătu o clipă
Urmāndu-şi calea spre apus
Cānd m-am trezit, era-ntuneric
Şi luna īmi zāmbea de sus.



VORBIŢI ĪNCET


Vorbiţi īncet s-aud īn termometru
Cum febra mi se urcă tot mereu
Īn seara asta tavanul mi se pare
Cu patruzeci de grade mai sus de empireu


Doctore, se-nvārte universul
Şi eu mă īnvārtesc cu tot cu aşternut
Dă-mi repede ceva de amnezie
Să nu mai ştiu pe unde m-am pierdut


Ce vis frumos mă caută sub pleoape!
Cu īngeri albi ce-mi luminau cărarea
Vă rog frumos, de m-aţi iubit demult
Vorbiţi īncet că-mi stingeţi lumānarea.


RUGĂ


Doamne, nu mă da de-acasă
Om avut prin lumea rea
Lasă-mă sărac şi singur
Fericit la casa mea


La hotarul dintre clipe
Cāt aş vrea să mai rămān
Să aud cāntānd spre seară
Greieri cu miros de fān


Şi să văd cu ochii minţii
Printre plopii cei bătrāni
Cum se frānge luna-n două
Īn răcoarea din fāntāni


Să mă scald īn iarba deasă
Bucuros sub steaua mea
Şi să-mi fie cald şi bine
Pānă iarna m-o afla


Şi atunci cu ger pe tāmple
Noaptea pe la cāntători
Voi porni prin lanul iernii
Secerişul de ninsori.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul