Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

STRADA PLANETEI


Dacă Planeta e un corp mare care vagabondează în jurul Soarelui (sau  altei stele din Univers), str. Planetei e un minuscul fragment de pământ pe care se plimbă minuscule bule numite ştiinţific cutii craniene. O astfel de cutie are două orbite săpate pe mutră în care se-nvârt globii oculari. Negri. Sau albaştri. Verzi, oliv, cu astigmatism sau glaucomici. Uneori se dilată, alteori se-nvârt. La sfârşit se-nchid.
Ochii se opresc pe tăbliţa cu numele străzii de lângă Lacul Morii. Pe gardul de lemn, o cioară  se preface că e vrabie şi-ncepe să se piţigăiască. Un recuperator de gu­noaie o priveşte, ridică din spîncene şi dă drumul vrabiei din mână odată cu pubela care-o ia la vale spre str. Boja unde se izbeşte de-un fel de paralepiped  metalic fără capac. Un container de Giuleşti. Pubelei îi sare capacul, i se blochează pedala de frână, se răstoarnă. Containerul parc-ar râde de necazul ei şi zice:
- De ce nu eşti, fă, atentă pe unde mergi?
- Eu? N-ai văzut că m-a scăpat freeganistul ăla? îi răspunse pubela ca în poezia lui Macedonski despre obiectele cu grai omenesc.
- Freeganist, ai? Te dai englezoaică!...
- Sunt franţuzoaică, nesimţitule. Uită-te la tine cum stai în mijlocul drumului...
- Şi unde-ai vrea phă să stau? La mă-ta-n braţe?
- Pubelele n-au mamă. Au numai  tată: pe contele Eugene Rene Poubelle. Incultule!
- Vezi că mă cam plictiseşti  şi te trimit înapoi de unde-ai venit. Sau la incinerare.
- Recipientu’ dracului…
- Taci, că te strivesc, gaură neagră ce eşti.
- Bine-mi zici! Poate vrei să mă comport ireversibil.
- Ce să faci, fă?
- Nimic nu ştii! Se vede că nu l-ai citit pe Hawking şi nu ştii că dacă pici într-o gaură neagră acolo rămâi, că adâncimea ei nu se micşorează-n timp.
Containerul se răsuci atât cât să vadă pubela din profil. Curăţică. Verde ecologic de Paris. Axa de rulare fină. Roţi elegante şi sportive. Capac simplu şi eficace, chiar dacă era rupt. Două mânere pe torace numai bune de ridicat. Lejeritate a la Carla Bruni.
- Aha. Şi cum zici că stai cu adâncimea? mustăci containerul chiar dacă nu avea mustăţi.
- E-o capcană. Unii îi spun entropie, dar se-nşeală pentru că gândesc analogic, ca la OTV.
- Păi şi DD ce zice? întrebă containerul pierzându-se-n mister. Pubela râse.
- Ţi-ai amintit când l-a băgat Tolea în tomberon!... dar n-are legătură cu ce-ţi spuneam... cu spaţiu... timp... planete... Univers... haos.
- Ete’- acu’ haosu’!  Păi, dacă găurile negre n-au entropie înseamnă că n-au nici haos, îşi reveni ştiinţific containerul.  Nu te pui cu legile termodinamicii să le violezi cum îţi vine ţie!
- Mie? Vous etez fou.
- Fu... era să-ţi zic eu ce, dar mă interesează subiectul că de-aia stau pe Planetei.
- Habar n-ai. Mai bine te-ai uita pe Discovery şi-l vedeai pe Hawking cum explică găurile negre - chiar dacă nu sunt fierbinţi nu intră în contadicţie cu legile termodinamicii.
- Parc-a fost el în vreo gaură neagră să ştie! Eu mă uit pe Discovery Spice şi ştiu.
- N-a fost, poate, dar le-a observat, le-a formalizat, zise frumoasa Pubelă rotindu-şi o bucăţică de plastic verde.
- Ce-are formula cu prefectura? Gaura-i gaură. E goală.
- Container grosolan, o gaură neagră dogoreşte mai tare ca miezul Soarelui, că are energie, E = mc pătrat, radiază, se evaporă, dar creşte, e cuantică...
- Şi ce se-ntîmplă la sfârşit?
- Sfîrştul cui?
- Al planetei.
- Care planetă? Mi-ai îndoit capacul, handicapatule.
Pubela lunecă definitiv în strada Boja. Recuperatorul de gunoaie zis freeganistul (o persoană cu un mod de viaţă alternativă, care stă cu spatele la sistem) se aşeză pe bordură cu ochii după cioară. Sau vrabie. Scoase din buzunar o carte şi începu să citească The Entropy Low and the Economic Process. Parcă ar fi auzit conversaţia dintre container şi pubelă. Era trist. Venea toamna. Ciori şi vrăbii erau pe toate gardurile, doar în mâna lui: Georgescu Roegen - autorul cărţii despre principile degradării energiei şi materiei aplicate la economie. Totul e ireversibil, gândi el şi ochii glaucomici i se dilatară.  Cu cât creşte PIB ul, cu-atât se blegeşte planeta... mi-e foame. Ia să mă intru-n containerul ăla. Definitiv.
Strada Planetei e un minuscul fragment de pământ cu bule care vorbesc aiurea.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul