Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

„Apropo“, avem un nou teatru!

        Irina Budeanu

Vă vine să credeţi sau nu, dar, în plină criză, patru tineri absolvenţi ai Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică, promoţia 2007, au înfiinţat un nou teatru, intitulat sugestiv „Apropo“.  Unde-l veţi găsi de-acum încolo? Chiar în miezul fierbinte al Bucureştiului, în incinta Sălii Dalles. Ei bine, la etaj, unde de obicei aveau loc diverse târguri de Crăciun, Paşte, Mărţişor etc., teatrul va fi rege. Sunt trei spaţii de joc foarte generoase, o cafenea şi un modul unde se pot ţine conferinţe, workshop-uri, ateliere de  literatură. Dar cine sunt cei patru care au sfidat vremurile tulburi şi confuze? Regizorul, dramaturgul şi directorul Teatrului Apropo, Radu Popescu, actorii Alexandru Secăreanu, Cristina Găvruş, teatrologul Dan Lăcătuş. Iniţial, în timpul facultăţii - toţi au terminat UNATC la clasa regretatului regizor şi pedagog Ion Cojar -, mai exact în 2006, au pus bazele Asociaţiei de Teatru.ro. Ştiau că într-o bună zi, vor avea un teatru al lor, unde să se poată exprima şi să atragă, în acest fel atenţia publicului şi a criticii. Au reuşit. În weekend-ul trecut, am avut prilejul să urmăresc pas cu pas naşterea acestui teatru.


Modalitatea aleasă de Radu Popescu şi echipa lui a fost inedită şi surprinzătoare. Au organizat un maraton al teatrului independent, unde au fost prezentate, de la ora 16 până târziu în noapte, 17 spectacole, cu peste 80 de tineri artişti.  Prac­tic, acest maraton la care accesul publicului a fost liber a fost actul de înfiinţare al Teatrului Apropo. Radu Popescu mi-a mărturisit că ideea maratonului  a fost o necesitate. Constatând că foarte mulţi colegi de-ai lui nu au un spaţiu de reprezentare, teatrul independent fiind la noi într-o situaţie dramatică, a ales această modalitate de abordare. Toate trupele, inclusiv trei din provincie – Constanţa, Galaţi şi Braşov – au participat benevol, cu banii de-acasă.  La Sala Dalles, pusă la dispoziţia echipei Teatrului Apropo de Muzeul Naţional de Artă Contem­porană, cel dintâi ar urma să desfăşoare o stagiune permanentă, cu producţii proprii şi producţii independente invitate. Ajutor au mai primit şi de la Teatrul Metropolis, care le-a pus la dispoziţie un maşinist şi sistemul de iluminat. Reprezentaţia care a deschis Maratonul Teatrului Independent a fost un spectacol-lectură după un text de Radu Popescu, Testament, în regia autorului, a cărui punere în scenă a fost anunţată pentru viitoarea stagiune, la sfârşitul acestei luni. Din distribuţie fac parte Andreea Dragnea şi Cristina Găvruş. Testament este un text foarte bine scris, despre credinţă şi pierderea ei, despre moarte şi iubire, despre toleranţa religioasă şi sexuală. Radu Popescu i-a dedicat această piesă unui prieten plecat prea devreme în altă dimensiune a timpului. Teatrul Apropo a prezentat în cadrul maratonului şi spectacolul Flori, filme, fete sau băieţi, de Cornel Mimi Brănescu. O poveste despre prietenie, cu două fete şi doi băieţi  la vârsta adolescenţei, scrisă cu umor şi ironie. Am remarcat şi montările Teatrului Agon din Constanţa cu Efectul razelor gamma asupra anemonelor, de Paul Zindel şi W+J=Love, după Kenneth Lonergan, în regia tinerei Margit Olteanu, producţie UNATC. Sute de tineri au trecut pe la Sala Dalles, mulţi dintre ei nici nu au reuşit să asiste la reprezentaţii din cauza aglomeraţiei, atât de mare a fost dorinţa lor de a vedea teatru. „Am gândit acest teatru şi acest maraton ca o platformă de exprimare a companiilor independente. La ora actuală, cei mai mulţi dintre noi nu au unde să se afirme. În teatrele de stat nu au nicio şansă, iar spaţiile de joc alternative sunt destul de puţine. Sper ca acest nou loc să atragă cât mai mulţi spectatori tineri şi mai puţin tineri, care să identifice de acum încolo Dalles-ul cu Apropo. Sun­tem deschişi oricăror propuneri, iar stagiunea noastră va găzdui şi producţii ale  altor teatre independente. Mi-aş dori, dacă lucrurile merg bine, să pun accentul pe text, mai ales pe textele contemporane româneşti, dar şi străine,  pe jocul actorului şi pe respectarea Cuvântului. Într-o etapă ulterioară, ne vom gând la explorarea altor forme teatrale, teatru-dans, teatru nonverbal. Deocam­dată, preferăm teatrul aşa-zis clasic, pentru că prioritatea noastră acum este să ne fidelizăm un public care să ne caute cu plăcere şi curiozitate intelectuală“ -  mi-a spus Radu Popescu. Care vor fi următoarele premiere ale noului teatru? Cum ajunge Scooter Thomas în vârful lumii, de Peter Parnell, cu Paul Ipate şi Alexandru Secăreanu, Pillowman, de Martin McDonagh, cu Adrian Titieni, Ionuţ Grama, Alin Mihalache, Cătălin Babliuc, şi Pielea, de Jean Lorin Sterian, toate în regia lui Radu Popescu. 


Atenţie, „devoratori“ ai teatrului, aveţi o nouă „victimă“: Teatrul Apropo. N-o ocoliţi, „încolţiţi-o“, şi fiecare clipă petrecută departe de „zgomotul şi furia“ cotidianului va fi un câştig spiritual pentru voi, în această epocă a pierderilor continue  de moralitate, demnitate, încredere şi speranţă!  

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul