Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Darts

        Critias

Leapşa pe furate


● Toată povestea pare de necrezut, iar resursele ei comice sīnt imense: un text al lui Daniel Cristea-Enache despre Grigore Vieru a fost copiat aproape cuvīnt cu cuvīnt.  Dar de cine? De directorul Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Vasile Bahnaru. Textul lui Daniel Cristea-Enache apăruse īn 2009 īn revista Convorbiri lite­rare. Dar asta nu ar fi nimic! Autorii unei antologii, Grigore Vieru. Poetul, apărută la Editura Ştiinţa din Chişinău īn 2010, au cules ambele texte şi le-au publicat īn aceeaşi carte fără să-şi dea seama că sīnt aproape identice. Paginile 73-78 ale antologiei citate sunt semnate de Da­niel Cristea-Enache, iar paginile 84-98, de plagiatorul Vasile Bahnaru, după cum aflăm de pe situl „Agenţia de carte”. Editorii se pare că sīnt tot mai competenţi dincolo şi dincoace de Prut. Numai academicienii apar ceva mai „fu­răcioşi” dincolo! Criticul jefuit de text a comentat scurt: „Bietul academician!”. Noi, īn schimb, īl compătimim pe Daniel Cristea-Enache, dar īl şi feri­cim: un critic copiat cu neruşinare se poate consi­dera citit şi recunoscut. Şi apoi să te plagieze un academician - ce onoare, nu-i aşa?
(H.G.)


● Vă mai amintiţi jocurile copilăriei? Şi dacă da, n-aţi avut niciodată impresia că ele se rejoacă īn zilele noastre cu frenezie, dar nu īn faţa blocului, pe-o alee lăturalnică sau īn parc, ca odinioară, ci īn faţa ţării īntregi, īn Parlament şi pe lāngă el, īn justiţie şi guvern, īn sindicate şi ONG-uri? De-a v-aţi ascunselea de lege, de-a hoţii şi vardiştii īn care tot timpul cāştigă primii, de-a uite popa, nu e popa (cel de la FNI sau din alte locuri, binecuvāntate pentru unii – de fiecare dată, aceiaşi!), de-a doctorul şi pacientul (vai de capul amāndurora!), de-a telefonul fără fir care cānd funcţionează cānd nu, plus leapşa pe furate sau pe cocoţate şi cāte altele.
Apropo de leapşa, varianta pe cocoţate, am īnţeles de la bun īnceput că este consubstanţială democraţiei: jucătorii-alegători sunt, de fapt, alergători fiindcă fug ca proştii īntr-o parte şi-n alta, īn timp ce jucătorii deştepţi se cocoaţă īn demnităţi politice şi administrative ori īn fruntea unor imprerii economice sau bancare. C-aşa-i īn tenis! Nu mi-am īnchipuit īnsă că īn Parlament se joacă şi leapşa pe furate cu asemenea aplomb. Ei, uite că se. La discutarea celei de a 579 variante a legii pensiilor, opoziţia a ieşit din sală in corpore, furāndu-şi astfel singură căciula: a crezut că plasează puterea īn ofsaid şi a luat plasă. Oamenii i-au ales pe respectivii ca să-i reprezinte, să se bată pentru drepturile lor nu să se bosumfle, să-şi ia păpuşile (alt joc al copilăriei – cea adevărată, dar şi cea politică) şi să plece unde văd cu ochii orice altceva īn afară de modul īn care se votează şi se numără voturile īn Camera Deputaţilor unde fiecare pedelist şi aliat al său a beneficiat, pare-se, de vederea dublă a doamnei Roberta Anas­tase, fiind creditat cu cāte două voturi per capita.
După ce presa a semnalat miracolul aritmetic al echivalării lui 80 cu 170, doamna Anastase a avut o replică monumentală: ei, nu-i nimic: mai īncercăm odată. De parcă am fi fost la Loto 6 din 49!...


● Prietenul meu, doctorul Viorel Popescu din Drobeta Turnu Severin, īmi semnalează că īn municipiul cu pricina s-au construit, īn ultimii ani, 18 biserici noi, iar altele se află īn diferite stadii de execuţie. Īn acelaşi timp, toate unităţile spitaliceşti din oraş se degradează văzānd cu ochii (despre ridicarea unora noi, nici că se pune problema: nu sunt bani!). Doctorul Viorel Popescu īmi livrează, apropo de această situaţie, un citat din Axel Munthe, autorul celebrei Cărţi de la San Michele: Să construim spitale, nu biserici, fiindcă omul se poate ruga oriunde, dar o operaţie nu se poate face īn şanţ.
Ca fost trăitor īn urbea de pe malul Dunării, sunt dator să adaug un mic de­taliu: īn acest municipiu cu aproximativ 110.000 de locuitori nu mai există nici unul dintre cele 3-4 cinematografe care funcţionau īnainte de ’90.


● Īn dimineaţa zilei de luni, 20 septembrie 2010, primesc pe e-mail un mesaj cu titlul Ancheta Conte/ Reviste de patrimoniu care urmează să fie sprijinite de guvernul Romāniei. Problemă serioasă, īmi spun, şi plin de bună cre­dinţă, īncep să caut prin noianul de vorbe, vorbe, vorbe, īntrebările menite, nu-i aşa, să vertebreze ancheta Conte (pentru neiţiaţi, este vorba despre revista Contemporanul – Ideea Europeană). Īn fine, le descopăr: Care sunt, īn opinia dvs., primele, să spunem, zece „reviste de cultură extrem de importante, care s-au consacrat īn Romānia”, reviste care merită să fie sprijinute de Guvernul Romāniei? Vă rugăm să ne argumentaţi răspunsul.
O să fie ceva de muncă, īmi zic, presat şi de treburile inerente oricărei zile premergătoare trimiterii la tipar a Luceafărului de dimineaţă. Şi citesc mai departe: Lista revistelor ce vor beneficia de sprijinul guvernamental urmează să fie īntocmită de conducerea Uniunii Scriitorilor din Romānia. Domnul Gabriel Chifu, vicepreşedinte al USR, ne-a informat, īn data de 9 septembrie, 2010, că revista Contemporanul nu figurează pe lista respectivă, ceea ce īnseamnă că, evident, lista deja există, nu-i aşa? Cum comentaţi acest evident abuz?
Aha, deci asta era! Prima īntrebare figura aşa, de-un capriţ, de-un panmplezir – importantă era comentarea (eventual indignată a) „evidentului abuz”! Mă rog, fie şi astfel, īnsă, mai īntāi, trebuie să-mi lămuresc eu chestiunea: este sau nu vorba despre un abuz, simpla īmprejurare că cei din „tribul Conte”, după cum se autointitulează cu māndrie nedisimulată, īl consider㠄evident” nefiind suficient pentru a-mi formula o părere.
Cu speranţa că-mi voi găsi timp zilele următoare să mă edific ce şi cum, parcurg şi ultimul rānd al mesajului: Aşteptăm răspunsul dvs. pānă īn data de 20 septembrie 2010. Mă frec la ochi: păi, 20 septembrie 2010 este chiar astăzi, ziua īn care mi-a parvenit mesajul!? Īn viaţa mea n-am răspuns la o anchetă īn care mi se cerea o opinie de azi pe azi! Cu părere de rău, nici la ancheta Conte...


● Am ajuns pe nesimţite (despre nesimţirea autorilor de reclame TV vorbesc) de la clipurile cu tentă licenţioasă, la pornografie pe faţă. Ceea ce, pānă mai ieri, erau īncă nişte aluzii erotice – cam  fără perdea, uneori, īnsă aluzii, totuşi – s-a transformat, iată, īntr-o grosolănie verbală inimaginabilă: un tinerel īi explică partenerei sale că nici măcar voluptăţile provocate de nu ştiu ce facilitate acordată de o firmă de telefonie mobilă nu se compară cu dorinţa arzătoare a domnişoarei de a-l „regula ca o leoaic㔠pe respectivul mārlan.
Nu sunt neapărat un pudibond, am citit şi eu Povestea poveştilor şi chiar 11.000 de vergi(ne), dar acolo era vorba de literatură artistică, nu de porcărele golăneşti aruncate īn auzul a milioane de telespectatori de toate vārstele de cāteva ori pe zi. Pardon de īntrebare: ce face vigilentul nostru CNA? Doarme? Greu de admis explicaţia pentru că neruşinatul clip se difuzează nu noaptea, după ora 24, ci de dimineaţa pānă-n dimineaţa următoare, fără contenire. Cāt timp va mai trece pānă ni se va livra prima reclamă la pastă de dinţi ilustrată vizual cu o partidă de sex filmată live şi īn manieră hard? După viteza cu care evoluează lucrurile, s-ar putea īntāmpla cu mult īnaintea mo­mentului ieşirii patriei noastre din criză.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul