Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Paisprezece uşi deschise pentru o noapte

        Iolanda Malamen

Noaptea albă a atelierelor artiştilor plastici din Bucureşti, ediţia I (17 spre 18 septembrie), inclusă īn sărbătorirea a 551 de ani de atestare a Capitalei, a fost gīndită ca un drum de legătură aflat (aidoma enunţului unei probleme de aritmetică) īntre 14 puncte ce unesc refugiile de lucru a tot atīţia artişti. Privit pe o hartă schematică a oraşului, acest insolit traseu părea (definit cu o fină linie albăstruie) un fel de rīu cu mai mulţi afluenţi, care īnsemnau cele 14 popasuri. Primăria Bucureştiului a pus, īn noaptea respectivă, la dispoziţia celor dornici să vadă, să cunoască, să memoreze, autobuze care i-au purtat, ca īntr-un ritual al minunilor, prin viscerele acestor ateliere. Un act cultural deschis, european şi mulţi au fost cei care au răspuns invitaţiei de-a colinda părţi necunoscute din viscerele oraşului. Au existat şi oameni de pază, angajaţi de aceeaşi primărie, cu rolul de-a nu lăsa ca acest ceremonial magic să cadă victimă unor acte rebarbative. Mă număr printre cei care subscriu unui astfel de proiect ce operează cu transferul de emoţie şi care desferecă volubil cīte ceva din miracolul unui atelier de artist. Pe de altă parte, asta a īnsemnat şi o reīntīlnire a artiştilor cu prieteni şi, poate, restabilirea unor legături īntrerupte temporar. Patronīnd cu īnsufleţire intimitatea propriului atelier, i-au revăzut şi pe mulţi dintre colegii de breaslă. După refuzuri justificate (ale unora), ezitări sau, pur şi simplu, lipsă de apetit faţă de eventuala năvală de curioşi, cei 14 artişti (din mai multe generaţii) care au răspuns proiectului au fost: Mircea Roman (sculptură şi desen), Nicolae Alexi (grafică şi acuarelă), Aurel Bulacu (grafică), Lila Passima, Gherghina Costea (ceramică), Ariana Nicodim (tapiserie), Dorina Horatău (artă decorativă), Mirela Trăistaru (pictură), Beti Vervega (pictură), Ion Grigorescu (pictură şi multimedia), Ruxandra Ilfoveanu (desen şi pictură), Vasile Mureşan Murivale (pictură şi multimedia).


Regretul meu este acela că n-am putut parcurge itinerariul īn toată complexitatea şi tonalităţile lui, rezumīndu-mă, din motive care n-au vizat nicidecum empatia sau respingerea răspicată, ci doar un disconfort legat de revenirea īn Bucureşti (după un drum foarte lung), la numai trei ateliere, drept pentru care īncerc īn aceste puţine rīnduri să formulez, pe cīt posibil, o concluzie absolut personală a trecerii mele prin ele.
Acum doi-trei ani, cīnd am dialogat, īn aceeaşi ambianţă a atelierului aflat pe zgomotoasa arteră Ion Mihalache (era dimineaţă), cu Ana Ruxandra Ilfoveanu, prin fereastră se vedea forfota unei zile obişnuite. Compozi­ţiile cu personaje stranii, de atunci, īmi lăsaseră impresia unei anecdotici a ludicului, iar peisajele dădeau senzaţia unui sentiment al naturii aproape matern şi responsabil. De data asta, artista (care intenţionează să deschidă īn curīnd o nouă expoziţie de anvergură) a lucrat foarte mult (atelierul era plin cu lucrări ce īmbrăcau pereţii), īntr-o revărsare de energii care arată o muncă febrilă şi istovitoare. Am sesizat o diversificare a te­maticii, cīt şi o īncercare de a face din logosul pictural (parafrazīndu-l pe poet) conturul unei idei. Interesantă şi cromatica limpede, rafinată şi, īn acelaşi timp, foarte bine dozată. Locuirea spa­ţiului se justifică prin redimensionări cărora artista le stăpīneşte desfăşurarea, uneori impresionantă. Miticul are gravitate şi devine un cīmp al reflexiilor polemice, un posibil drum spre paradisul aşteptat, dar şi o judecată a valorilor. A dematerializa şi a cuprinde totul īntr-o tăcere ce pare fără sfīrşit, este pentru Ana Ruxandra Ilfoveanu un mod de a concepe lumea. Dar gesturile personajelor şi volumele unor obiecte plutesc hipnotic şi fastuos, īmplinindu-şi destinul.


După acest misterios spectacol, am intrat (pe acelaşi palier) şi īn atelierul lui Nicolae Alexi, pe care nu-l mai văzusem de mulţi, mulţi ani, de cīnd participam la tandrele sărbători din casa prietenilor Stela şi Aurel Covaci, care ne adunau pe mulţi dintre noi şi chiar ne făceau să ne bucurăm juvenil de fiecare īntīlnire. Am regăsit la Nicolae Alexi acelaşi aer de muşchetar pregătit parcă de marea aventură de capă şi spadă şi aceeaşi disponibilitate caldă, de dialog. Artistul se află īntr-un dialog providenţial cu propriul trecut şi prezent, īnfăţişīndu-se acum privirilor noastre cu o exprimare vizuală, aş spune, de o virtuozitate halucinantă. Un fel de onirism-citadin, susţinut cu accente livreşti-proletare, o ironie de dimensiuni apocaliptice, care se īntrece parcă cu sine īn a-şi determina limitele şi pu­terea de seducţie. O excepţională galerie umană de la subtil la grotesc, susţinută de harul de mare desenator al lui Nicolae Alexi şi de o cromatică demons­trativ-difuză. Īn fine, e de spus că toată această serie de lucrări este rea­lizată īn tehnica, atīt de rar folosită astăzi, a acuarelei. Mai este de spus că Ana Ruxandra Ilfoveanu şi Nicolae Alexi sunt doi artişti importanţi, care n-au  īncetat de-a lungul anilor să-şi creeze īn singurătatea atelierului un limbaj ce se află deasupra zarvei obişnuite.


Īn graba către casă, am poposit la Kilometrul Zero, acolo unde pateticul şi nestăvilitul Vasile Mu­reşan Murivale īşi construieşte cu febri­litate nobilă cel mai incredibil proiect portretistic al timpurilor recente, cu ceea ce are Romānia mai stabil şi mai nefluctuant la ora actuală: artişti, scriitori, muzicieni, intelectuali de prestigiu. Face de ani buni asta, cu un mare consum financiar şi cu o īncăpăţīnare care a dus la cifra colosală de aproape 40.000 de imagini. Este greu de descris această īntreprindere pe care, de altfel, am deta­liat-o nu de mult. Bineīnţeles că, īn seara cu pricina, Murivale a părăsit atelierul clasic şi, īn aşteptarea vizitatorilor, a improvizat un atelier īn plină expansiune, pe spaţiul viran din faţa casei, etalīnd panouri cu lucrările amintite, uşi şi ferestre vechi reciclate artistic A īmpărţit vizitatorilor chiar şi din celebrii de-acum bulgări de fericire. Vīntul iscat din senin i-a adus cīteva stricăciuni, dar isprăvile meşteşugite cu atīta bucurie şi sacrificiu au fost bine receptate de cei care au poposit īn lumea lui Murivale.


Sigur, aş fi urcat īn autobuzul pus la dispoziţie de primărie, fiindcă erau atītea de văzut īn acea noapte intitulată modest şi copilăros: Noaptea albă a atelierelor artiştilor plastici  din Bucureşti! Erau artişti importanţi ca: Mircea Roman, Ionică Grigorescu, Ariana Nicodim, Aurel Bulacu, Lila Passima, Gherghina Costea şi toţi ceilalţi, care deschiseseră pentru o noapte uşile atelierelor, dar, din păcate, a trebuit să renunţ din motivele amintite mai sus. Le cer, cu toată sinceritatea, mii de scuze.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul