Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Tudor. Tudor Gheorghe

        Constantin Stan

După o viaţă tumultoasă şi adesea istovitoare, cu presiunea predării zilnice, cu superficialitatea care e inclusă īn relatarea rapidă a evenimentului, gazetarul priveşte īn gol: rămān atāt de puţine lucruri īn urma lui, ar fi vrut să aprofundeze cāteva subiecte, dar parşiva meserie nu i-a lăsat niciodată răgazul necesar. Societatea de consum s-a exersat īntāi īn jurnalism şi a căpătat proporţii apocaliptice tot aici - aproape tot ce se face e pentru aici, acum, pentru 24 de ore sau chiar mai puţin. Palidă consolare că materia publicistică de acum va căpăta valoare - documentară - o dată cu trecerea timpului şi va fi citită cu lăcomie peste o sută de ani. Sunt puţini jurnalişti care pot rupe acest cerc vicios al meseriei lor. Şi şi mai puţini sunt jurnaliştii romāni ce, scānteindu-le un subiect, au tenacitatea, harul şi şansa de a-l urmări, de a-l adānci şi de a-l face să lumineze mai mult decāt o emisiune sau o ediţie. Mircea Pospai este unul dintre norocoşi. Jurnalistul de la Radio Oltenia nu a fost un risipitor cu ceea ce puteau fi doar efemeridele activităţii sale publicistice, adunāndu-şi īn volume multele reportaje, investigaţii sau consemnări. Cred, īnsă, că a dat lovitura jurnalistică abia acum, cu o carte ce s-a adunat din zeci de emisiuni şi zeci de ore de convorbiri cu Tudor Gheorghe, realizate săptămānal la Radio Oltenia. Tomul se cheamă Tudor Gheorghe. Īn umbra menestrelului şi a apărut la editura Scrisul Romānesc din Craiova. Practic, este o biografie a lui Tudor Gheorghe, este un Tudor Gheorghe povestindu-şi viaţa. Gospodăreşte, cronologic, cu bogate informaţii şi fapte de viaţă care capacitează cititorul ca şi un roman de aventuri, vie acum şi vie şi īn viitor, ca importantă sursă de informaţii pentru orice cercetător al lumii teatrului romānesc. Tudor Gheorghe are o memorie fabuloasă, nu neapărat numai afectivă, readucānd, aşadar, nu numai atmosfera anilor ’60 din lumea viitorilor actori, evocă īn portrete oamenii pe care i-a avut aproape, nu numai Craiova debutului său actoricesc sau a modului īn care se făceau repartiţiile absolvenţilor de teatru īn acea perioadă, ci şi repertorii, distribuţii, regizori. Sunt informaţii care s-ar fi obţinut cu greu, cercetāndu-se programe, afişe, cronici, jurnale. Chiar şi īn ciudata, misterioasa lume a teatrului, atāt cea vizibilă, pe scenă, cāt şi, sau mai ales, īn cea din culise, nu există totdeauna cāte un pasionat care să noteze zilnic ce se petrece, aşa cum a făcut-o Candid Stoica pentru Teatrul de Comedie īn al său admirabil jurnal, publicat cu titlul Acele lucruri aiuritoare care se petrec īn spatele scenei.


Tudor Gheorghe. Īn umbra menestrelului nu se poate povesti. Pentru că ar īnsemna să o rescrii aproape īn īntregime. Iar a decupa secvenţe ar īnsemna să comiţi o nedreptate unora, alegānd altele. Principala calitate este dată tocmai de cascada de īntāmplări, de evocări, de portrete care fac lectura palpitantă. Poţi fi de acord sau nu cu unele dintre afirmaţii, te poţi īndoi de veridicitatea unor scene, dar īn niciun caz nu te plictiseşti. Descoperi un Tudor Gheorghe, pe de o parte, aşa cum īl ştiai de pe scenă: deştept, tăios, hātru, admirabil cunoscător al poeziei romāne, adesea melancolic şi nostalgic, dar şi unul pe care doar īl bănuiai - īntors către sine, reţinut īn a-şi exterioriza trăirile profunde, amărăciunile unei existenţe nu totdeauna mergānd din triumf īn triumf. Din acest punct de vedere, titlul īmi pare de o ambiguitate fericită. Primul īnţeles ar fi cel al unei modestii cu care jurnalistul se aşază faţă de interlocutorul său īn umbra uriaşei sale staturi artistice, un artist al cărui nume īl aşez şi-l rostesc astfel - Maria Tănase -Tudor Gheorghe - Gheorghe Zamfir. Desigur, un jurnalist deştept ştie să se aşeze discret vizavi de un astfel de subiect, lăsāndu-l să ocupe prim-planul, să asculte şi să intervină doar spre a-l stārni īn a continua confesiunile şi povestirile sale. Orice om se destăinuie īn faţa cuiva īn care are īncredere. Cu atāt mai mult un artist, o personalitate aduce la lumină trăiri, fapte, gānduri nerostite pānă atunci numai dacă are deplină īncredere īn jurnalist, īn capacitatea sa de a reda fidel, fără distorsiuni şi fără interpretări deformatoare, spusele lui. Mircea Pospai a reuşit să fie un bun ascultător care să-l facă pe Tudor Gheorghe să-şi aducă aminte lucruri despre care, probabil, nu şi-ar fi imaginat că sunt atāt de vii īn memoria lui, dar şi un bun scriitor, care nu i-a trădat spiritul, adevărul celor spuse. O a doua īnţelegere a titlului este cea a nostalgiei lui Tudor Gheorghe: īn umbra menestrelului a stat un actor. Un tānăr actor ce pornise admirabil īn teatru, dar care nu s-a īmplinit aşa cum semnele şi astrele talentului său o arătau. Este tema care apare aşa cum se iveşte şi o temă simfonică, uneori discret, abia auzit, alteori ieşind puternic la lumină. Dar mereu şi mereu prezentă. Şi care face din această carte un roman al unui vis frānt, dar niciodată pierdut.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul