Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Despre Mircea - un Prieten, un Scriitor, un Om

        Matei Vișniec

Īl īntrebam uneori pe Mircea Ghiţulescu, ori de cīte ori scotea cīte o nouă istorie a teatrului, cum de avea timp să se īmpartă īntre scris, citit şi prieteni. Īmi răsună īncă īn memorie vocea lui Mircea Ghiţulescu cīnd īi telefonam, de cīteva ori pe an, fie pentru că soseam la Bucureşti, fie pentru că īl sunam de la Paris pentru că doream să ştiu ce se mai īntīmplă īn lumea teatrală. Īmi răspundea īntotdeauna cu un „Mateiiiii” lung şi călduros. Mircea avea īn el o generozitate debordantă, era un om tonic şi transmitea īn jur o energie pozitivă.


 Īl admiram pe Mircea pentru capacitatea sa de sinteză, pentru precizia cu care era capabil să schiţeze un portret de dramaturg şi să extragă dintr-un parcurs scriitoricesc esenţa, acele elemente susceptibile să dureze. Iubea cu pasiune teatrul şi mai ales istoria teatrului, şi probabil că nu sunt cinci oameni īn Romānia care să fi citit tot ce a citit el şi să fi consultat arhivele pe care le-a consultat el. Dar marea mea surpriză a fost cīnd i-am citit romanele. Unul dintre ele, Wiener Walze, m-a fermecat īn mod deosebit şi i-am spus-o de mai multe ori. Mircea Ghiţulescu era un artist al cuvīntului, un om care avea un cult al muncii şi al solidităţii. Cīnd răsfoiesc ultimul său volum dedicat dramaturgiei romāne, mă impresionează arhitectura cărţii, limpezimea cu care a construit-o. De altfel, īn cronicile sale de teatru el era īntotdeauna constructiv, chiar cīnd scria despre spectacole slabe, nu intra īn polemici inutile, căuta umanul din īncercările teatrale chiar şi cele nereuşite. Mircea a fost alături de mine īn multe īmprejurări: festivaluri, lansări de carte, premiere. Privirea sa asupra lumii literare şi a actualităţii teatrale īmi era necesară şi mai ales reacţia sa, privirea sa, reacţia sa la ceea ce scriam eu.


  Aceasta este imaginea pe care mi-o lasă Mircea Ghiţulescu, a unui om ce īmi va lipsi mereu de acum īnainte, pentru că el mă ajuta să īnţeleg o mulţime de lucruri şi mai ales ce īnseamnă să construieşti o prietenie trainică pe īntīlniri rare.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul