Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Liviu Capșa

CASA BĂLȚII
vara ne mutam cu căţel şi purcel
cum spunea mama
la Casa Bălţii din cāmp
să-i susţinem tatei moralul
īn lunga şi fierbintea sa campanie agricolă


era frumos la Casa Bălţii
unde toată vara
trebuia să-mi īnlocuiesc prietenii
cu ce aveam şi eu la īndemānă


uneori cu peştii lacului din spatele casei
care bolboroseau toată noaptea la lună
sau cu căţelul pămāntului
pe care nu-l găseam niciodată
cānd ne jucam de-a ascunselea


alteori cu bondarii sechestraţi īn borcane
sau cu liliecii care decolau
seară de seară
din cosmodromul podului
cu ieşire directă la stele


CHIRPICI
uneori ne jucam de-a rudarii
mestecānd pămāntul cu picioarele
să facem cărămizi din mocirlă


nu ne reuşeau īnsă niciodată
ca puradeilor meşteri ai lui Viorică Babu
care le dicta reţeta de pe margine
din memoria sa
ciuruită de gloanţele romului
cānd să īnmoaie cu apă
cānd să adauge paie
aluatului pufos de lut gălbior
domolit apoi īn cuburi vārtoase
ce se coceau aliniate la soare
ca pepenii bostănăriei lui Grecu


parcă se jucau puradeii lui Babu
ba chiar se jucau dacă mă gāndesc bine
din moment ce toate casele din chirpici
ale satului
erau mai vesele decāt celelalte


LOCUL CEL MAI VESEL
locul cel mai vesel din sat
era crāşma lui Marin Dānă cel tānăr
aici adăstau pe-nserat
războinicii cāmpului ciuguliţi de scaieţi
şi gladiatorii grajdurilor
cu fosforul baligilor luminānd
de pe cizme


apostolii lenei
propovăduind din zori pe la mese
īi primeau cu o īngăduinţă aleasă
īi māngāiau cu privirea
pe scoarţa īnnegrită a feţei
le aprindeau ţigările şi-i veseleau
cu aceleaşi bancuri porcoase


rādeau cu toţii cu gura pān’ la urechi
şi nu prindea nimeni de veste
că sub tălpile lor pe podea
scrumul creştea īn straturi
tot mai īnalte


PESCARI DE DORINȚE
aburii zorilor levitānd peste ape
īn dimineţile crude
ne strepezeau pielea
mai tānără
decāt stufărişul albit pe jumătate


pescari de dorinţe eram
pe malul īnalt ce-şi bălăcea umbra
īn apa verzuie
şi faraoni ai cohortelor de furnici
robotind neīncetat
la planuri numai de ele ştiute


pescari de dorinţe eram
fraţi cu cāntătorii brotaci şi cufundacii
ce scormoneau tăcuţi īn adāncuri
să ne dăruiască peştişorul de aur


O VIAȚĂ
cānd venea de la Bucureşti īn vacanţe
vărul meu Gheorghiţă era bucuria
zilelor lungi ale verilor noastre
de mici ţărănei neduşi prin tabere şcolare
sau īn instructive excursii tematice


sub focul proiectilelor praştiei sale măiastre
am īnvăţat să ridicăm cazemate
şi tot el ne īnălţa gāndul
pānă la carul cel mare al nopţii
ridicāndu-ne de pe şanţul tocit
īn furnicarul cerului ce-ţi lua ochii


apoi vărul meu Gheorghe
s-a scumpit cu timpul la vedere
de parcă cineva ne rărea vacanţele
cum se face cu plantele răsărite prea dese
care altfel s-ar sufoca īntre ele


mai jucam noi cāte un fotbal
ne mai uitam la cămin după fete
dar parcă o aşteptare neclară
ne rătăcea īntr-o pădure de taine


nici astăzi nu ştiu
cum şi-a petrecut vărul meu George
verile cānd n-a mai venit pe la ţară
sau anii cānd s-a aşezat
ca tot omul
la casa singurătăţii sale īmplinite

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul