Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Felii de cartier cu song-uri pe blat de drimz

        Ana-Maria Nistor

Faţă de dramaturgia nouă se īntālnesc, printre spectatori, cam trei atitudini. Prima este cea a tipilor cool, care īnghit aproape orice, plini de entuziasm. A doua, din contră, se remarcă prin opoziţie şi rezistenţă la textul contemporan. Oamenii sunt tradiţionalişti pānă īn vārful unghiilor, strāmbă din nas īncă de la intrare şi merg la spectacol pentru a-şi demonstra, o dată īn plus, că Shakespeare, ca şi iubirea, sunt două lucruri foarte mari, iar restul ar trebui să fie tăcere. Spectatorii din a treia categorie vin „la teatru pur şi simplu” (citeşte „pentru actori”) şi, chiar dacă au o uşoară suspiciune īn ceea ce priveşte piesa, aceasta e anihilată pe loc o dată cu citirea numelor de pe afiş.


Am īntālnit toate aceste atitudini la premiera de la graffiti.Drimz, un spectacol semnat Alina Nelega - text şi regie. Autoarea, cunoscută şi apreciată de public cel puţin pentru Amalia respiră adānc, este preocupată acum de zona băieţilor de cartier, radiografiaţi īn mediul lor, cu preocupările, bolile şi visele acestei lumi. Fără a pune diagnostice, Alina Nelega ne serveşte cinci felii tragi-comice, uşor amărui, un pic acide, cinci destine care se intersectează īn arealul unui cvartal de locuinţe de beton suprapuse. Un băiat care, pentru a-şi cuceri iubita, desenează noaptea graffiti-uri şi se vinde drept matematician, iar aceasta face jogging pentru a scăpa de mizeria de acasă, a unei vieţi cu o mamă alcoolică şi un tată la puşcărie. Doi fraţi, ea - veşnic drogată, el - dealer, au grijă, īn lipsa părinţilor morţi prin Spania, de bunica bolnavă de Al­zheimer. Un adolescent gay visează să fie ba­lerin, un altul să fie el īnsuşi, departe de restaurantul unde maică-sa programează meniuri franţuzeşti şi viitorul odraslei. La final - o tragedie, un joc absurd al hazardului, prin care izbucnesc toate dramele ţinute bine sub presiune. O lume pentru care trăitul pe muchie de cuţit īnseamnă normalitate, care se apropie de viaţa reală (cam exagerat!) prin limbajul trivial şi de poezie prin pasajele de vis - cam prea lirice şi non-dramatice. Dar aceste scăpări ale textului puteau fi lesne rezolvate prin intervenţia regizorului, īnsă, īn cazul de faţă, se pare că Alina Nelega şi-a iubit atāt de mult primul fiu (piesa), īncāt nu l-a putut abandona īn favoarea celui de-al doilea (spectacolul). La fel probabil că s-a īntāmplat şi cu scenografia: o idee minunată, realizată superficial. Gāndit extrem de funcţional de Gabriela Albu, decorul este alcătuit din cāteva panouri, din mişcarea cărora se compun spaţiile de joc. Alexandra Albu - graphic design - a colorat īnsă aceste pa­nouri cu intenţia de a comunica spectatorului exact drimz-urile din imaginaţia tinerilor din piesă, reuşind, astfel, să sărăcească şi poves­tea, şi personajele.


Cu toate acestea, sunt două cāştiguri importante ale acestei montări. Unul ar fi aducerea pe scenă, īn sprijinul textului, a unor tehnici brechtiene, īntr-o modalitate clară, coerentă şi de la un capăt la celălalt. Brecht, vrem, nu vrem, este contemporanul nostru şi, o dată ce un spectacol se pliază pe teoria sa şi invers, e lăudabil atunci cānd regizorul īnţelege, studiază şi īşi asumă acest lucru. Mă refer, īn primul rānd, la song-uri, la momentele de breakdance, dar şi la mişcarea decorului făcută de actori, de trecere a acestora de la un personaj la altul. Şi īn acest punct ajungem la potul cel mare al montării. Graffiti. Drimz este o coproducţie a Fundaţiei Universal Artists Unforgetable şi a Teatrului Odeon care, prin acest tip de reprezentaţie, īşi pun īn valoare noua sală Studio. Totodată, Fundaţia, care a fost īnfiinţată de curānd de cāţiva studenţi, ajutaţi de profesorul şi mentorul lor Flo­rin Zamfirescu, īşi propune să sprijine tinerii. Şi chiar o face, prin prezenţa pe scenă a actorilor Cătălina Mustaţă şi Florin Zamfirescu, pentru a pune studenţii īn valoare. Cătălina Mustaţă - īn trei ipostaze, īntre care una admirabil creionată, cea a mamei făcătoare de iluzii şi de meniuri franţuzeşti īntr-un restaurant de cartier. Drama unei femei care īnfăşoară cotidianul īntr-un cocon de vise. Florin Zamfirescu, īntr-un rol de īntindere mică şi de densitate maximă datorită interpretării actorului, se erijează discret, dar puternic īntr-unul din cei doi stālpi de susţinere ai spectacolului. Acum, gata, pot să vină copiii!


Unsprezece tineri care cāntă şi dansează pe song-uri compuse de doi dintre ei (Răzvan Alexe şi Horia Butnaru), care alcătuiesc, deopotrivă, o echipă, un cor contemporan al ce­tăţii de azi şi planul secund al spectacolului. Dintre ei, cāţiva devin protagonişti care se remarcă. Mă refer la Liviu Chiţu, īn rolul lui Sorin, tānărul revoltat şi īndrăgostit, lucid şi sentimental, desenator de vise cu spray-ul şi de minciuni meşteşugite. Silviu Mircescu (student īn anul II) este teribil de natural īn ipostaza de băiat de băiat, cu dramele şi senibilităţile sale, dar şi īn cea de breakdancer.


Un contrapunct comico-tragic este prezen­ţa lui Sorin Şaguna, care imaginează cu fineţe ipostaza adolescentului gay care visează la scenă, īn timp ce baletează prin supermarket ca ajutor de cărător de cărucioare. Alături de el, dar şi de Cătălina Mustaţă īn rolul mamei, se pune īn valoare Răzvan Alexe, tānărul frustrat şi cuminte, aflat īn căutarea propriei identităţi. Jocul fetelor (Miriam Rizea şi Aida Avieriţei) mi se pare monocord, īncă uniform şi nenuanţat, fapt care trădează statutul lor de studente, deocamdată.


Una peste alta, regia acoperă unele minusuri ale textului, iar jocul actoricesc salvează scăpările regiei. Probabil tot distribuţia a făcut ca, la final, toate cele trei categorii de spectatori despre care vorbeam la īnceput să devină una singură - cea a oamenilor care se bucură pur şi simplu.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul