Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Corpul uman şi autoritatea lui vizuală

        Iolanda Malamen

Ipostaze ale corpului uman īn arta contemporană este tema expoziţiei deschisă īn aceste zile la parterul Galeriei Căminul Artei, expoziţie care, după un prim contact cu publicul, īn iulie 2010 la Galeriile de Artă din Focşani, a parcurs un nou drum, spre publicul bucureştean. Criticii de artă Alexandra Titu şi Constantin Prut au susţinut acest proiect, aducīndu-l īn discuţie, īntīmpinīndu-l şi subliniindu-i temporalitatea etică şi estetică.


Din păcate, la orice expoziţie de grup există riscul unui oarecare deficit de concentrare şi receptare din partea privitorului, de aceea, posibil să parcurg acest itinerariu cu cīteva stīnjenitoare omisiuni. Graba administrativă cu care fiinţează expoziţiile īn galeriile UAP, face şi ea, aproape imposibilă revenirea īntr-un timp atīt de scurt, īn spaţiul de expunere.


Ilustrul istoric de arta Jacques Le Gof afirma: Printre marile revoluţii culturale determinate de triumful creştinismului īn Occident, una dintre cele mai importante este cea referitoare la trup. Atunci cīnd a fost descoperită mişcarea, şi dinamismul, īn bogatul Quattrocento, artiştii au spus că asta īi impulsionează să īnfăţişeze şi mişcările trupului. Mişcarea corpului viu este propriuzis limbajul sufletului şi cu cīt ea este mai frenetică cu atīt mai bine pune īn evidenţă resortul psihic, secretul vivace al realităţii, menţionează īntr-un tratat despre pictură şi Alberti.Tot Le Gof concluzionează atunci cīnd vorbeşte despre trup şi despre suflet: Īntruparea este umilirea lui Dumnezeu. Această umilire nu i-a făcut pe artişti să renunţe la celebrarea continuă a corpului uman, ei căutīnd adevărul atīt īn splendoarea frumuseţii, cīt şi īn abisala urīţenie.


Am dat doar cīteva citate din imensa informaţie culturală care pune īn lumină de-a lungul secolelor, atracţia continuă a artiştilor, vizavi de corpul uman şi de imaginarul lui delectabil. Sigur, cu timpul, limbajul plastic, a cărui determinare subtilă a dus la modificări de viziune şi la spontaneităţi narative s-a despovărat de carnalităţile fastuoase şi de anatomia riguroasă, constituindu-se īn sintagme plastice (īn desen, pictură şi sculptură) ce servesc mai mult metafora, şi mai parcimonios estetica imaginii. Corpul uman ,,dezmembrat“, corpul uman mister, voluptate, echilibru şi cult. Corpul uman descris īn decrepitudinea lui inocentă, corpul uman atīt de real şi de īmpovărător, cel care ne umileşte, şi ne face să suferim, corpul uman aducător de tainice plăceri. El este īnvelişul spectaculos prin care Divinitatea ne protejează interioritatea, şi fragilitatea.


Artele vizuale romāneşti ale momentului abundă īn figurarea corpului uman, artiştii căutīnd să-l pună īn valoare dramatic, empatic, şi funcţional, dinamizaţi īn ultimele decenii de postmodernismul autoritar. Chiar dacă o asemenea expoziţie poate crea anume controverse īn privinţa echilibrului dintre raţional şi comunicare, acuzat fiind temperamentul decompensat, spontan şi locvace al autorilor, ea devine interesantă prin viziunea limbajului.


Corpul uman a reprezentat īntodeauna īn cele mai multe culturi, o temă generoasă, din voinţa şi geniul artiştilor, ieşind adevărate capodopere.


Revenind īnsă la expoziţia de la Căminul Artei,   destul de heteroclită ca esenţă a stării, trebuie spus că ceea ce-i leagă totuşi pe artiştii prezenţi este capacitatea nelimitării imaginarului, şi afişarea lui elocint-tensionată. Este mai mult o frazare a corpului uman,  decīt o preamărire a condiţiei lui. E o judecată a percepţiei, care, chiar dacă nu se conduce după ,,regulă de aur“ a simetriei şi perfecţiunii legilor  clasice,  exprimă un adevăr liric fundamental: libertatea de interpretare, şi spiritualizarea obiectuală.


Micul grup uman, al lui Aurel Vlad, sculptat īn lemn colorat uniform cu un roşu dramatic, poate fi citit ca predestinare a gregarităţii şi totodată a sacrificiului.   Sculptorul a ales de altfel, ca simbolistică īn propria operă de pīnă acum, proiectarea umanului, ca ceremonial spiritualizat, īn care evenimentul istoric, dureros, este exprimat printr-o corporalitate brută, şi declamativă.
Ilie Boca expune o compoziţie picturală, īn care  umanul pare angrenat īntr-un joc al fantasticului şi al sacralului, cum de altfel ne-a obişnuit. 


Cele patru personaje desfăşurate pe panouri, (tehnică mixtă) de sculptorul Titi Ceară, emoţionante īn hieratismul lor spiritualizat pīnă la ,,compromiterea“ conţinutului, şi atinse difuz de o cromatică venită parcă din tainele visului, au tensiune şi luciditate īnsoţite de conotaţii spectaculoase. Picturile lui Mihai Chiuaru conţin o senzualitate şi o voluptate a formei şi a culorii care amintesc de  expresionism. Suzana Fāntānariu readuce īn discuţie, două din corpurile ei īnsemnate, care reiterează odată cu viscerele lor misterioase, interioritatea īn mecanismul ei itinerant. Īnvelişul uman devine un contur-giulgiu ce īnchide, păstrează şi lasă vederii tot circuitul transformat īntr-o semantică fastă. Lucrările lui Petru Lucaci, imagini fotografice alb-negru, cu intervenţii grafice, şi cu prelucrări digitale, conţin umbrele şi luminile unor īntrupări ce au o gravă muzicalitate. Ar mai fi de amintit lucrarea-parabolă a sculptorului Gabriel Kelemen, un fel de om-insectă, a cărui ,,infirmitate,, este exacerbarea chipului, şi ,,plutirea,, unor organe īn vidul din jrul lui.


Sculpturile lui Laurenţiu Mogoşanu, sunt redimensionări concentraţionare ale umanului, īntr-o exprimare ermetic-geometrică. Florica Prevenda a  realizat o silu­etă umană din colaje īmbinate īntr-un ritm, ce implică fiinţa umană īn cotidianul pur şi impur. Īn lucrarea Marilenei Preda Sānc, un peisaj īnsingurat, a căpătat forma unui trup lasciv de femeie. Liviu Nedelcu, aduce cu cele două lucrări puritatea, şi sexualitatea, invocīnd trupul feminin, şi īnvăluindu-l cu graţie īn alburi şi griuri sidefii. Īn fine, Lăcrămioara Nemeş, valorizează īn cele două lucrări trăsăturile morale ale icoanei ţărăneşti, polemizīnd şi martirizīnd consistenţa chipurilor, cu o reţea de zăbrele.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul