Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Constantin Abăluţă

MOARTEA LA TOULON


                         Să vrei să mori īntr-un anume loc:


                        Omagiu suprem


                        Aproape o declaraţie de iubire


Pentru Gérard şi Danielle


 


1


 


Pinul strāmb cu două smocuri ciufulite din curtea lui Gérard


dincolo de gard marea īmi face semne liniştitoare


şi-n zare īnceţoşat un crucişător


ce pare că stă acolo de dinaintea tuturor timpurilor


īnrădăcinat īn mare şi īn cer


ca-ntre vulvele unei scoici


 


Vāntul deschide uşi şi ferestre


pătrunde īn vechile vile cu pendule şi gheridoane


īnsoţit de vārtejuri de ace de pin


care tapetează covoarele


difuzānd mireasmă de mare prin toate sertarele


 


Doar scuarul cu trei palmieri


e īntotdeauna ocolit de vānt


aşa că pe zeiţa de piatră muşchiul se-ntinde nestānjenit


apoi o sămānţă de chiparos rodeşte


şi severul obelisc īntunecat īnfăşoară formele de marmoră


bătrāna Hildegard abia-şi mai aminteşte


de pulpele zeiţei momind tinerii fără căpătāi


 


2


Īn salon se-mprăştie rumoarea mării


īnalta pendulă din colţ şi orologiul baroc


de pe bufet demult amuţite


se bucură de ron-ronul ei


ca altădată de propriul lor tic-tac


īn fond şi marea măsoară timpul


valurile ei ne conduc viaţa


īntre ritmul lor şi pulsul sāngelui nostru


se-nscriu toate faptele omeneşti


cele bune īn acord


cele rele īn dezacord


sau – cine ştie – cu totul altfel


īntr-o devălmăşie nesfārşită


 


3


Caillou omul cu două coşuri de ciuperci


ştie povestea fortului părăsit


unde se-adăposteşte cānd plouă pe mare


aud vāntul spune el


şi ştiu că-mi vorbeşte bunicul meu mort


care m-a-nvăţat să recunosc toate soiurile de ciuperci


de pe-aceste meleaguri


Caillou te-nvaţă să găteşti ciuperci fierte şi fripte


iar ca desert ciupercuţe crude īnmuiate


din vreme īn sirop de ace de pin


carnea animalelor spune el este otravă curată


īn schimb adoră melcii broaştele


şi lăcustele prăjite


Lambru măcelarul īi dă cāte-o rămăşiţă de carne


pe care Caillou o taie mărunt


bucăţelele le introduce īn mici capcane pentru lăcuste


pe care le construieşte din fāşii de trestie


şi le agaţă de crengile joase ale copacilor


E prea tăcută luna şi-n razele ei


lăcustele se zbānţuie ca nebune şi mirosul


de carne le īmbie să facă ultima vizită din viaţa lor


 


Un ochi de mare văzut prin coroanele pinilor


verdele şi albastrul cedāndu-şi unul altuia locul


ori suprapunāndu-se lin


cu eleganţa nativă a fluidelor


Cine-i acest om care-şi lasă


pe plajă urmele tălpilor


o clipă vāntul le recunoaşte apoi le şterge cu prietenia


marilor călători care se dispensează


de forme şi culori īn favoarea


unui cāt mai mare spaţiu cucerit


Noaptea vāntul strāmbă tablourile de pe pereţi


a doua zi portretele străbunilor te privesc cu ochi noi


şi cu o bucurie ne-ncercată pānă acum


Le laşi aşa


oricum noaptea următoare vāntul le va īntoarce


īn legea lui   Poate doar dacă pecetluieşti


uşile şi ferestrele dar atunci


sunt īn pericol geamurile iar un geam odată spart


vāntul devine inamic


statut de nimeni dorit


Īn fond ne-am obişnuit cu deschisul


cu trāntitul de uşi şi ferestre


pocnetele lor ne-au devenit familiare


o repetată invitaţie la prezenţă


un puls am căminului depărtare amānată


din care bucuros faci parte


Ritmuri diferite dialog īntretăiat


uşa īnchizāndu-se deschide o fereastră


fereastra deschizāndu-se impulsionează o alta


cāteva ferestre pe rānd deschizāndu-se īnchid cu suflul lor o uşă


nu contează cāt de grele sunt canatele


ci modul cum se iscă vāntul


direcţia amploarea iuţeala lui


Caillou culegătorul de ciuperci


vine sub fereastra dinspre mare


cānd aceasta se trānteşte cāteva ciuperci


īi sar din coş


se-apleacă le culege şi le svārle pe fereastră īn salon :


odată culese ciupercile nu mai trebuie s-atingă pămāntul


Pe covorul din salon


ciupercile rămān neobservate zile īntregi


Vāntul aduce oaspeţi noi


Nu poţi descoperi tot ce se petrece īn aer şi pe pămānt


Culegem doar urmările neaşezările schimbarea şi zarva


ca un copil olog care izbeşte cu piciorul zdravăn


tot ce īntālneşte īn cale


 


Sună te duci şi deschizi uşa prietenului


geamuri şi uşi se trāntesc īn toată casa


clanţa īţi scapă din mānă


uşa prinde piciorul prietenului


acesta se-mpiedică de covor


se sprijină de-un perete dă jos o vază de pe etajeră


vaza se sparge şi cioburile īl rănesc la braţ


Iată-i pe gazdă şi pe musafir


stānd īn fotolii īn salon şi privind marea


bărbatul scund cu părul vālvoi şi tipul īnalt şi atletic


cu braţ bandajat īn pripă


Musafirul observă primul ciupercile uscate


de pe covor Ferestrele şi uşile-s īnchise


se uită īn tavan pete de igrasie măsoară ploile ultimilor ani


mici junghiuri īn braţul bandajat


nimeni nu atinge ciupercile


vāntul se-nteţeşte şi macină coroanele arborilor


dacă ai vrea să vorbeşti cu celălalt nu v-aţi auzi cuvintele


doar vāntul vorbeşte şi-i bine aşa


nu poţi fi gelos pe vānt


doar marea poate fi geloasă pe vānt


dar ea nu intră pe uşi şi ferestre


marea e decorativă īn fundal īn depărtare ca o


iluzie a minţii


Doar noaptea marea e mult mai aproape vāntului


amāndoi nu se văd se adresează doar auzului


cine poate şti dacă străvechiul orologiu vă iubeşte


cele două ace oprite īntre dragoste şi ură


cooperăm pe străzile de-o clipă ale mării pe uliţele vāntului


fiecare număr de casă are o piatră pe fundul mării


umbre de nea pe costişa funicularului


se leagănă cabina cu oameni īnlăuntru


vāntul o poartă pānă la primele valuri


tăcem şi privim umbrele de nea ori norii


ori ciupercile transformate-n pulbere acolo pe covorul


salonului oval la Toulon īn mărinimia soarelui amurgind


Vacuum      Sānge      Vacuum


 


4


Tăcere


salonul oval miroase a pin


oglinda imensă īmparte luminile şi umbrele


ce răzbat pe cele patru uşi deschise de vānt


marea cu mii de pete de spumă


refugiu pentru īnsinguraţi


te simţi nicăieri


īn afara timpului şi spaţiului


doar orologiul baroc păzit de bătrānul tuareg īn burnus alb


pare un palmier ciufulit


īn care 12 păsări moarte se-ascund


 


5


Ultima zi īn casa de la marginea mării


vāntul s-a potolit ca la un semn


īn salon gazdele intră şi ies intră şi ies


parcă īnlocuind vāntul


eu stau liniştit la masă şi beau al doilea bol de ceai


zi senină se vede promontoriul fortul amiralitatea


ciuful sferic al pinului pluteşte pe cer ca o stranie fregată


cānd şi cānd raze de soare īl străbat


blāndă īmpletire a fluidelor: brize şi valuri


aduc inimilor uşurare īn singurătate


īntre vānt şi mare īţi regăseşti suflul prenatal


ca floarea de portocal ce-şi elaborează albul īn pămānt


sunet lin de crenguţe de pin


zgārie noaptea zidul odăii mele


ca un zeu percuţionist vāntul născoceşte mii de sonuri


antrenānd lucrurile din jur


deschizāndu-le orizonturi inedite


să fii instrumentul ad-hoc al vāntului ce onoare


să fii brusc zvārlit īn mare lăsāndu-ţi īn urmă doar unicul


sunet efemeridă


 


6


Senzaţia propriei tale postumităţi


marea nu ştie nimic de mine


pinii īşi trimit acele lor pe masa din salon


ce părăsire mai fastuoasă


urme din ce pot ochii zări


perna pe care stau e moale şi caldă


va veni o zi cānd nu voi mai şti nici asta


marea īntunecată este a morţilor


valurile luminoase vestesc nenăscuţii


zilele sunt crengi plutind pe fluviile lumii


vāntul le mānă acolo unde nu există nici un copac


şi unde vāntul īnsuşi īntemeiază tăcerea


 


7


Nu ştiu ce-i cu mine


stări incerte īn care plonjez


doi chiparoşi īn curtea vecinului şi alţii īn depărtare


orizont mortuar


lumina filtrată de după-amiază


prefaţează nesfārşirea īn care mă voi furişa


sunt cāteva aduceri aminte cordon sanitar


īmpotriva tuturor celor ce vor veni


cele patru uşi albe īnchipuie pereţii unei odăi


īn care se-ascunde vāntul şi luna īl caută degeaba


găseşte doar oameni căzuţi īn somn


şi le fură feţele adormite


blānde īnşelătoare ca marea


nu avem aceleaşi umbre pe furtună


felurite sunt zilele pe plajă pe covertă


cāteva crengi aduc aminte


de copacii care nu există primprejur


 


8


Acolo unde se-ntālnesc mările


Acolo unde se naşte furtuna


Acolo unde īn zori pinii īşi īmprăştie acele


iar seara acele se-ntorc la loc pe crengile materne


Acolo printre pietricele pe plaja unde a murit primul om


vreau să orbesc şi sunetul de valuri


să mă-nsoţească prin īntuneric o mie de ani


 


9


Ziua pe care-am aşteptat-o e aici


īn fundul grădinii de deasupra mării


sub umbra pinului de Alep


īn patul castaniu de ace de pin ce acoperă solul şi casele


īn salonul oval īntre pendulă şi orologiul baroc


la-ntretăierea celor patru uşi pe care intră şi iese vāntul


ziua aceasta despre care pot crede orice e aici


şi nu rămāne decāt să plec eu


undeva unde nu sunt zile


şi oceanul e atāt de adānc


īncāt pare o secţiune prin soarele negru


al celor ce nu-şi găsesc odihna nicăieri


 


10


Īn pinul de deasupra mării stă un scorpion


noaptea la lumina lunii iese la vānătoare


nimeni nu ştie ce vānează scorpionul


acele de pin călătoresc duse de vānt


ajung pe pămānt ori pe mare


 


Profitānd de cel mai mic răgaz al stăpānului


cāteva raze de soare ajută acele de pin să strălucească o clipă


scorpionul se strecoară prin mormanele de ace de pin


care foşnesc noaptea şi ziua


şi-mprăştie miros de ozon putrezit


ţara caselor cu olane cărămizii abia zărite printre


pini şi chiparoşi clătinaţi de vānt


oamenii ca biete excrescenţe ale peisajului


 


11


Seara


īnaintez īncet prin umbra chiparosului


cānd ies dintr-īnsa simt brusc


durerea de-a fi om


 


12


Cāteva zile mai tārziu totul se va fi stins


priveliştea mării va fumega ţigară uitată īntr-o mansardă


suntem făcuţi din clipe diferite din reacţii contrare


singurul semn zodiacal coborāt pe pămānt e balanţa


īntālnirile noastre sub mireasma acelor de pin


paşi stinşi pe coridoarele umbrelor de chiparos


coborām printre rădăcini şi ape freatice


avem īntinderea fără capăt īnainte


şi-n urmă chilia unei singure vieţi


cāteva ciuperci fac semne colorate


pentru cei ce vor s-o ia pe scurtătură

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul