Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduţe

        Valeria Sitaru

STRADA CUPIDON
Īntr-o pictură alegorică a blāndului artist florentin Agnolo Bronzino, Cupidon o pupă pe gură pe maică-sa, zeiţa Venus. Ulei pe lemn, erotico-filozofic, plăcut lui Franēois I, abandonat īntr-o magazie de Henric IV, vāndut, revāndut, azi - la National Gallery. Venus ascunde mărul īn māna ei cea dreaptă ca de marmură. Cu stānga, parcă din poignet, răsuceşte-o săgetuţă. Aripa lui Cupidon are vārful bleu precum mantia satirului Il Piacere. Viclenia e īnfăţişată ca o suavă feţiţă cu coadă de şarpe sub rochiţă. Gelozia, o babă care urlă smulgāndu-şi părul din cap ca la Acasă TV.


Povestea spune că Marte sau a patra planetă din sistemul solar este tatăl lui Cupidon. Rece. Cu cratere. Roşie. A fierului. Cu marţieni verzi. Sau gri. Īnfricoşătoare. Acid-sulfurică. Prăfuită ca după lupte grele. Cu tichie boreală nemărginită de vreun bor. Venus, maică-sa sau a doua planetă după Soare, stea de aur, a ciobanului, arzătoare, de culoarea lavei, cu rotaţie retrogradă sau īn sens indirect - se-nvārte leeent, venusieeent... -,  iubea violent copilul, pe Marte, dar şi pe Jupiter sau a cincea planetă, cea mai mare din sistem, cu cāmp magnetic uriaş şi multe amante (sau sateliţi). Uneori, Venus şi Jupiter se aliniază īntr-un fel şi parcă-şi rād de noi (ultima dată din Australia). Jupiter, gelosul, o obligă pe Venus să-l abandoneze pe Cupidon. Ea īl ascunde īntr-o pădure. Animale sălbatice īl hrănesc cu lapte de la o capră cumsecade, iar băieţelul īşi face un arc cu săgeţi, īşi pune coroniţe de trandafiri pe cap, īi cresc aripioare cānd de azur, cānd de purpură, o singură dată negre, la Cara­vaggio, se plimbă prin foc, pe pămānt, prin aer sau apă, fără permis de conducere, cāntă la liră, se urcă pe lei, se-agaţă de gātul lebedelor, prinde delfinii de aripioare, are burtică şi cārlionţi, loveşte fulgerător, sub coasta stāngă, īntr-o zi cu soare, īn parcuri dezfrunzite, pe zăpadă, nu-i e frig, e gol şi orb. Indienii īi spun Kama, the God of Love, e gras, călare pe-un papagal verde cu cap albastru, cioc şi gheare roşii. Săgeţile sunt decorate cu flori de lotus parfumate. Sau de manga camptosperma. Platon e nehotărāt īn descrierea lui. Ba zice că e celest, de la sensibil la suprasensibil, de jos īn sus, ba că e un mare demon vulgar şi libertin. Nici Sfāntul Augustin nu-l condamnă de tot. Dumnezeu poate fi găsit şi pe această cale. A cupidonismului. Freud īl numeşte  pulsiune a vieţii care se opune pulsiunii morţii, īncepānd cu sānul mamei şi terminānd sau nu. Francezii īl numesc coup de foudre. Romānii, invers. Englezii īi zic Valen­tine’s Day şi tot globul mănāncă inimi de ciocolată cu fundiţe roşii, īn timp ce din ochi le ţāşnesc săgeţi care, urmānd o traiectorie clară, se-nfig īn inima Celuilalt, de unde şi love sickness. Chiar şi porumbeii cerului zboară de Valentin’s Day īn căutarea jumătăţii cu care să se căsătorească. Pentru Nietzsche, Cupi­don e regizor de teatru. Unul joacă şi altul e jucat. Īn aplauzele Fondului Monetar Internaţional.


Denumirile străzilor din Bucureşti sunt date de o comisie formată din specialişti. Cineva propune un nume, ceilalţi ridică două degete sau unul singur, deciziile sunt validate de un consiliu prin vot. Numele străzii din sectorul 5, cea care leagă şoseaua Alexandria de strada Neptun, a fost desemnat prin hotărāre generală să fie Cupidon. Nimic din cele povestite nu ar justifica numele dat. Cupidon. Cu toate că, īntr-o seară, un individ a fost lovit cu o ţeavă īn colţul străzii şi i s-au luat banii din buzunarul de la piept. Cetăţeanul s-a dus să reclame fapta la Poliţie. La o măsuţă, a fost pus să descrie cum s-a īntāmplat. A scris, a desenat, a semnat. Un agent i-a cerut să trimită scrisorica recomandat la adresa secţiei unde chiar se afla. De ce?, a īntrebat individul tumefiat. De aia, i s-a răspuns, īn timp ce alţi agenţi l-au scos din clădire cu pumnii şi, īnainte de a-l băga cu forţa īntr-o maşină, l-au mai lovit o dată cu colţul portierii. Din greşeală. Un individ blond i-a zāmbit duios. Gālma din tāmplă lua forma unei inimioare vineţii. Pānă la spital i-au crescut şi aripioare. De azur. De purpură. De aur. Negre nu au fost decāt la Caravaggio. Era frumuşel. Īn acea seară, Venus strălucea pe cerul patriei. Erotico-filozofic. Mai īncolo, străzile Vălişoara, Eclipsei, Circulaţiei, Ordinii, Pazei, Tăcerii, Spaţiului, Bobului... Fraţii Buzeşti.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul