Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Grupul Celor Patru - prietenie şi faptă

        Iolanda Malamen

Centrul Cultural Art Society, a cărei existenţă expoziţională e datorată şi stăruinţei, şi profesionalismului criticului de artă şi curatorului Ruxandra Garofeanu, ne deschide īn această toamnă (26 octombrie-28 noiembrie) uşile, pentru un remember din istoria interbelică a artei romāneşti: peste o sută de lucrări de Francisc Şirato, Ştefan Dimitrescu, Nicolae Tonitza şi Oscar Han, artişti a căror prietenie şi izbăviri spirituale comune au dus (1926) la īnchegarea spontană a unei asocieri  empatice, numită simplu: Grupul Celor Patru. Temperamentul artistic diferit şi viziunile deloc consangvine au făcut posibilă, totuşi, deschiderea īn galerii bucureştene (īntre 1926 şi 1934, cīnd Ştefan Dimitrescu moare), a şase expoziţii comune, receptate de fiecare dată īn presa vremii ca fiind evenimente artistice profitabile şi intense. Multe dintre experienţele acestei īnsoţiri sunt detaliate mai cu seamă de Tonitza şi de sculptorul O. Han (care a supravieţuit pīnă īn 1970 dispariţiei celor trei). Persuadīnd nu mai puţin de 11 muzee din Bucureşti şi din ţară (Bacău, Constanţa, Ploieşti, Bārlad, Iaşi, Craiova ş.a.m.d., Pinacoteca Municipiului Bucureşti şi Cabinetul de Stampe al Academiei Romāne, cīt şi colecţionari particulari, pentru īmprumutarea lucrărilor din expoziţie, curatorul readuce fast şi miraculos (după 76 de ani) pictură, grafică, tuş, laviuri, acuarelă, desen şi sculptură, semnate de cei patru mari artişti. O proiecţie īn timp, certificată de destinul atīt de complex al acestui grup.
 
Īn spaţiul destul de labirintic, dar plin de intimitate al cochetei case din strada Luca Stroici nr. 18, itinerariul lucrărilor este (şi de data asta) realizat cu mare fineţe a detaliului, astfel īncīt privitorul să poată sintetiza imaginile nu neapărat pe autor (aşa cum expuneau īn epocă cei patru), ci pe tematică (portrete, peisaje, naturi statice), īncercīndu-se şi crearea unei corespondenţe īntre multe dintre picturi şi figurarea grafică iniţială a temei. Din dorinţa de-a expune un număr cīt mai mare de lucrări, Şirato, Tonitza şi Şt. Dimitrescu le suprapuneau pe cīte trei-patru rīnduri.


Trebuie precizat că majoritatea lucrărilor expuse astăzi la Art Society nu au participat niciodată la vreuna din manifestările grupului.


Atīt īn portrete, cīt şi īn peisaje sau naturi statice, picturile lui Francisc Şirato īncīntă prin vibrarea cromatică şi prin respiraţia luminoasă care le este inoculată. Īntre formă şi culoare are loc o complicitate armonică, īn care valorile suprafeţelor pictate (mai ales īn compoziţiile cu personaje) estompează fermitatea contururilor, īntr-un difuz spectacol al „īnceţoşării” misterioase şi al esenţelor muzicale. Bluza albă, La gherghef, Femeie şezīnd sunt lucrări recognoscibile demersului său pictural de după 1926. Bărci la Balcic (cu o primă identitate īn tuş cu laviu), Moschee la Mangalia, Natură statică, Garoafe dau impresia de eliberare a unor energii constrīngătoare, de sub „panica” volumelor. De altfel, critica vremii era unanimă īn a slăvi cu comentarii entuziaste pictura lui Şirato la fiecare expoziţie.


Īn scurta sa existenţă (1886-1933), Ştefan Dimitrescu a lăsat o operă extrem de bine articulată,  realizīnd, mai ales din lumea satului, adevărate capodopere de construcţie şi de echilibru. Considerat de toţi contemporanii un excepţional desenator, īn pictură, Ştefan Dimitrescu, are o cromatică stăpīnită, cerebrală, puternic narativă. Nicolae Tonitza, statornicul său prieten şi coleg la Academia de Artă din Iaşi, a lăsat rīnduri volubile despre el şi despre opera lui. Admirabilele desene, tuşuri, laviuri, transpuse tematic şi īn  picturi sunt de o rară graţie şi perfecţiune a liniei. Īn picturi ca: Lumea satului, Tārg la Sălişte, figurile ţăranilor au o īmpietrire gravă şi sobră şi, uneori, o interioritate senin-gīnditoare, ca īn Bucătăreasa, spre exemplu. Bucătărie la ţară redă cu efectele tonurilor calde şi reci intimitatea unui spaţiu tradiţional. Fereastra īmbină rostirea emoţională, pe fondul unor elemente de folclor. Excelentă iniţiativa de a aduce de la Muzeul Ţăranului Romān acea „umil㔠fereastră, cumpărată dintr-un sat din Argeş de Horia Bernea şi devenită exponat.
Peisajele din Transilvania, Moldova şi Dobrogea, tratate din perspective diferite, au puls epic şi documentar. Tovarăşi de viaţă, Fată citind, Cafeneaua lui Ismail, Nud şi Autoportret (adus de la Muzeul Naţional Brukenthal) sunt picturi īn care Ştefan Dimitrescu ajunge la un echilibru al volumelor, al cromaticii, al perspectivei, slujit de voluptăţi geometrice şi de acorduri grave.


Nicolae Tonitza, pictorul atītor capodopere intrate īn conştiinţa romānească, artistul care a ştiut să īnlăture artificialul şi să orchestreze melancolia şi puritatea cu atīta fervoare lirică şi sondare a inocenţei, este reprezentat de portrete, nuduri, peisaje, flori şi natură moartă. Hedonismul decorativ e mai puţin vizibil īn lucrările de la Galeria Art Society, īn schimb, publicul se poate bucura de o sumă de opere admirabile, cu cromatica decupată graţios şi o simplitate volumetrică. Tonitza concentrează limbajul plastic īn rotiri şi unduiri, dīnd uneori senzaţia unei şoapte patetice, iar alteori - a unei fugi tensionate. Pīnă la un punct, opera lui, a fost o etalare a măiestriei, după care a intrat īntr-o fervoare a sentimentului, care i-a şi adus unicitate şi notorietate. Tuşurile şi acuarelele expuse sunt febrile definiţii emoţionale, care arată un Tonitza dispus să comenteze īn detaliu realul. Casa dascălului (avīnd alături schiţa īn tuş), Cap de copil (Ciobănaş), Fiul pădurarului, Pierrot, Cap de fetiţă, Portretul Catrinei, Nud cu cămaşă roz, Nud culcat, Zi tristă la Balcic, Peisaj din Mangalia, Crizanteme albe, cīt şi suita de tuşuri şi acuarele ne poartă īn lumea atīt de personală a lui Tonitza, īn care privirea pură a copilăriei devine orbita īn jurul căreia gravitează strălucirile unui har copleşitor.


Oscar Han este recunoscut īn istoria artei romāneşti ca fiind un sculptor al monumentalului grav, al volumelor provocate. Sunt expuse lucrări de mici dimensiuni, din bronz, īn care se observă vocaţia de portretist a artistului (deşi īnlăturarea multor detalii e decisivă) şi simţul construcţiei, eliberate de rigidităţi arhitecturale. Portretul lui Tonitza, Portretul pictorului Ştefan Popescu, nudurile, un minunat Sf. Francisc, Eva - născută parcă din nămolul tenebros al unei ape, Sărutul (ce minunată compoziţie!), chipul unui Christ, de o forţă poetică extraordinară, sunt lucrări realizate īn pas cu sculptura europeană cea mai valoroasă a acelor ani.


După şapte decenii de tăcere, cei patru mari artişti s-au reunit īntr-un Bucureşti cu siguranţă mai apatic decīt cel de odinioară, dar nu şi intolerant. Multe dintre preocupările comune ale celor patru importanţi artişti ies īn evdenţă, chiar dacă impulsul care a dus la naşterea grupului a fost, īn primul rīnd, temeiul prieteniei.


O expoziţie a libertăţiii şi a gestului solidar, adusă īn faţa privitorului cu multă iubire şi cu nu mai puţină muncă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul