Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dl. Cernătescu își asumă riscul

        Cornel Ungureanu

Numele domnului Radu Cernătescu l-am întâlnit în câteva reviste; i-am citat un şir de articole privitoare la rolul iniţierii masonice în opera lui  Sadoveanu. Ştiam destul despre apartenenţa lui Sadoveanu la masonerie, dar ceea ce scria dl. Radu Cernătescu trecea mult peste ceea ce ştiam eu. În Istoria secretă a literaturii române i-am citat, cu fidelitate, contribuţia. I-am citit cu uimire cartea aceasta şi trebuie să precizez că nu sunt mason. Ceea ce ştiu despre masonerie e legat, întâi, de stagiile din anii ’60 la Biblioteca Academiei, când în Sala Manuscrise am descoperit o serie de ciorne a lui Sadoveanu despre masonerie. Erau bruioanele unor conferinţe care voiau să demonstreze rolul civilizator al masoneriei. Pe urmă, cunoştinţele au sporit cu ajutorul unui şir de cărţi achiziţionate la  la Praga în  1967. Eram profesor la ţară  şi prie­teni din Caransebeş au ajuns la concluzia că aş putea călători împreună cu ei în Cehoslovacia. Într-un anticariat am descoperit teancuri de cărţi în franceză: istorii ale masoneriei, volume destinate iniţierii  etc. Am cumpărat destule şi, după oarece lecturi, i-am propus redactorului şef de la Orizont o serie de articole despre „textele şi subtextele” prozei româneşti. Primul dintre ele, Creanga de aur şi ceremonia  parabolei a şi apărut; a apărut cu trimiterile la un articol al lui Sado­veanu despre reţelele simbolice din Creanga de aur şi la un oarecare volum de iniţiere în maso­nerie. Restul articolelor n-au mai apărut, după cum n-a apărut nici Texte şi subtexte, volumul care se afla în planul pe 1973 al editurii Facla. Nu se putea, cenzura era, totuşi, de veghe. Cărţile aduse de la Praga deveneau, încet încet, inutile; împovărătoare; propuneau călătorii în lumi şi în vremuri inaccesibile. Le-am făcut cadou prietenilor preocupaţi de ezoterism.



Prin anii optzeci am început dialoguri de­spre masonerie cu oameni din istoria de demult, inşi care fuseseră odată. Erau mai degrabă dezamăgiţi de experienţa lor spirituală. Prin 1992 au venit primele propuneri să devin mason, în anul 2000 altele. Le-am explicat prietenilor mei (propunerile veneau, direct sau indirect, de la buni prieteni ai mei) că sunt prea bătrân pentru aşa ceva. Nu sunt mason.



Dl Cernătescu m-a invitat să scriu prefaţa la acest volum (Literatura luciferică. O istorie ocultă a literaturii române) care de­conspiră o seamă de „secrete” ale masoneriei. Multe şi, presupun, adunate cu grijă de la deţinători de secrete importante. Efortul e extraordinar şi plin de semnificaţii. Istoria culturii române revelează subterane inaccesibile cercetătorului obişnuit. Aflu istorii senzaţionale despre Padova, Focşani sau despre Spătarul Milescu. Dl. Cernătescu scoate la lumină arhive secrete, polemizează cu cercetători ai masoneriei româneşti pe care îi consideram, până azi, repere. Sunt foarte multe date noi, uimitoare, despre istoria României – aşa cum este şi cum poate fi văzută dinspre masoni. Din acest punct de vedere, volumul este inaugural.


 

Mă despart de dl. Cernătescu atunci când domnia sa anexează domeniului său şi Istoria literaturii. Şi analizează opere fundamentale ale literaturii română prin sau doar prin grila doctrinei. Nu cred că Eminescu şi Slavici au fost masoni. Dacă Eminescu va fi fost mason, trecerea prin masonerie nu a durat decât între 1870 si 1874. Mă îndoiesc că Slavici a fost; despre apartenenţa lui Goga la masonerie a scris pe larg şi bazat pe documente Dan Brudaşcu. A fost temporară, aşa cum va fi fost şi a altor scriitori români. Fiecare capitol conţine informaţii extraordinare, greu sau imposibil de controlat. Fiecare capitol a cărţii e o provocare violentă  şi o invitaţie la a doua lectură. Dl. Cernătescu ştie foarte multe, cei care i-au furnizat informaţii ştiu şi mai multe. Adăugirile „folclorice” sunt spectaculoase dar, în ceea ce priveşte literatura clasicilor, a marilor scriitori, sunt abandonate prea multe cărţi fundamentale. Lipseşte solidaritatea cu cercetătorii profesioniştii, cu istoriile literare de până acum, cu bibliotecile devotate istoriei literelor. În ultimă instanţă, dl. Cernătescu este singur printre scriitori, cu supărări prea mari iscate de cei mari ai criticii literare, dacă nu e să numim decât opera lui Călinescu. Carte inaugurală, Istoria... dlui Cernătescu mi se pare cea mai  dură provocare a ultimelor decenii de critică şi istorie literară. (Aceste pagini ar fi trebuit să fie prefaţa mea la volumul „Literatura luciferică.  O istorie ocultă a literaturii române”. Editura  a crezut că ar trebui să renunţe la ea. Şi să păstreze totuşi,  pentru ultima copertă, câteva rânduri, desigur, necesare)
 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul