Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Asaltul cinematografiei românești asupra Coastei de Azur

        Călin Stănculescu

Criticul de film Ioan Lazăr semnează o splendidă istorie a filmului românesc în volumul recent apărut Cannes-ul românilor.


Festivalul, conceput ca un eveniment cinematografic mondial, trebuia să înceapă la 1 septembrie 1939. Invadarea Poloniei şi declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial au amânat debutul pentru primul an de pace - 1946. Desfăşurat la prima ediţie în septembrie, din 1951 festivalul se mută în aprilie. Prezenţa românească este înregistrată din primul an de existenţă al festivalului de la Cannes, cu filmele Floarea reginei, scenariul şi regia Paul Călinescu, după o legendă de Carmen Sylva, şi Rapsodia rustică, documentar etnografic de Jean Mihail, locul al doilea în competiţia oficială de scurtmetraj.


 În 1957, regizorul Ion Popescu-Gopo obţine primul Palme d’Or pentru Scurtă istorie, juriul apreciind originalitatea formulei narative, a unui stil antidisneyan, a unui personaj emblematic - Omuleţul. După cinci decenii, performanţa avea să fie repetată pentru lungmetrajul de ficţiune de regizorul Cristian Mungiu cu Patru luni, trei săptămâni şi două zile.


Câteva titluri de referinţă sunt înregistrate în competiţia oficială a lungmetrajelor, printre ele numărându-se La Moara cu noroc, Codin, Pădurea spânzuraţilor, O vară de neuitat, Senatorul melcilor sau Prea târziu, capitole întregite de mărturiile actorilor, realizatorilor sau scenariştilor. În competiţia scurtmetrajelor s-au mai remarcat de-a lungul anilor filmele Cântecele Renaşterii, Marele Premiu în 1969, Hidalgo, Trafic şi Megatron, ultimele două titluri fiind laureate cu Palme d’Or în 2004 şi 2008.


O secţiune importantă a volumului este dedicată Chenzinei rea­lizatorilor, unde filme ca Reconstituirea, Prea mic pentru un război atât de mare, Dincolo de nisipuri, E pericoloso sporgersi, Marfa şi banii, Occident, A fost sau n-a fost, Boogie sau Căutare au polarizat interesul publicului pentru valorile cinematografiei româneşti. Pierre-Henri Deleau, Radu Gabrea, Marius Vizante, Răzvan Rădulescu, Andre Ceuterick, Radu Muntean şi Frederic Boyer  sunt intervievaţi de autor asupra participărilor româneşti. Şi sec­ţiunea „Un certain regard” marchează valori de referinţă cu titluri ca O lacrimă de fată, Şi va fi, Moartea domnului Lăzărescu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii, California dreaming, Marţi, după Crăciun, Aurora. Ioan Lazăr mai inventariază „Săptămâna internaţională a criticii”, întâlnirile internaţionale „Film et Jeunesse”, „Cinefondation”, Târgul de filme, Short Film Corner, Camera d’Or sau ACID -Asociaţia Cinematografului Independent pentru Difuzare, unde, mai ales în ultimii ani, tinerii cineaşti români s-au bucurat de aprecierile criticii internaţionale. De asemenea, sunt înregistraţi cu comentarii pertinente regizori şi operatori români sub pavilion străin - Pintilie cu Salonul nr. 6, Vivi Drăgan Vasile cu Secţia, Oleg Mutu cu Fericirea mea, Mihai Mălaimare jr. cu Tetro. Participarea actorilor români în filme străine sau străine turnate în România este separat analizată cu mărturii incitante. Prezenţa românilor în componenţa juriilor de la Cannes începe cu Tudor Don, 1946, continuă cu Ion Popescu-Gopo, Henry Chapier, Magda Mihăilescu, Anca Berlogea, Alexandra Maria Lara, Radu Mihăileanu, Cristi Puiu. Volumul este completat cu capitole dedicate „Domnului Cannes”, alias Gilles Jacob, Pavilionului românesc, Tabelului cronologic al participărilor româneşti la festivalul de pe Croazetă.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul