Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Alte străduțe

        Valeria Sitaru

STRADA MODESTIEI


Pe vremea lui Cezar, Modestia era un nume de femeie. Cu inel pe al treilea deget al māinii stāngi, sau fără, ea avea obligaţia de a se supune unui pater familias, tată sau soţ, ca un copil. Dacă-i trecea prin minte să se revolte, zeii casei o repudiau. Dacă nu mai putea face nici copii, era numită anus matrona. Ceea ce-i şi convenea! Dacă era o femeie puternică, ea putea să se emancipeze, să-şi ia chiar libertăţi nepotrivite cu vārsta, cu măsura, cu cotele apelor Tibrului. Desigur, nimeni n-ar mai fi strigat-o Modestia sau Aurelia, Auga, Clio, Alfa Romeo... sau, cine ştie, poate chiar Dacia.


Īntr-o după-amiază de vineri, dinspre str. Niagara, o Dacie cu portbagaj coti fix pe str. Modestiei cu direcţie spre str. Marginei. Īn faţa Asociaţiei Concesionarilor de Dacia din Romānia, cuprinsă de emoţie, maşinuţa de­rapă şi intră cu botu-ntr-un pomişor plantat īn bordură. Botul se căscă, o crăcuţă se rupse. Un copil se apropie de accident şi smulse la-ntāmplare o bobină de inducţie, un cablu secţionat de ambreiaj, un disc crăpat de frānă fără ABS, o bucată de pătură arsă, un picior de scăunel, o supapă de evacuare lipită de burduful planetar, crăcuţa, doi ochi de pisică. Sau de semnalizare. Nap, ce faci acolo? - se auzi o voce duioasă, dar robustă. Nimic, răspunse copilul ca o trompeţică. Trecu un timp. Nap, ce faci acolo, ai spart ceva? Da, ochii! - zise scurt copilul. Liniştea dură cāt să apară īn poartă tatăl. Ce-ai făcut, Napoleon, ţi-ai spart ochii? Pe-ai ei, nu pe-ai mei - şi copilul īncepu să plāngă cu clinchet. Taci īn mă-ta, zise tatăl. Copilul intră īn curte tārānd după el īntreg burduful planetar. Şi crenguţa. Tatăl o luă spre Niagara. Īn acea noapte de vineri, se-ntoarse şi dezmembră unica Dacie cu portbagaj fix brevetată pentru motorul ei adaptat după şenilatele celui de-al III-lea Reich, capabilă să meargă cu apă şi benzină. Un fel de cazan cu abur īn regim instantaneu. Cel care o proiectase folosise drept combustibil pentru īncălzirea apei orice material inflamabil. De la o păturică la un scăunel de copil. Venea s-o lase concesionarilor, dar, cānd să dea colţul pe Modestiei, forţa atomilor de hidrogen şi oxigen din moleculele de apă depăşise capacitatea cilindrică a Daciei. Inventatorul, cu terenul sufletesc accidentat, a abandonat-o, bucuros totuşi că trăia. Nu se mai ştie nimic de el. Despre Napoleon, copilul, s-a scris de curānd īntr-un ziar că, nemaiavānd posibilitatea să ajungă īmpărat, s-a făcut regizor de filme. Şi ziarele nu mint.


Dacă Grecia Antică nu ar fi fost īnghiţită de Imperiul Roman care, din temperament, s-a unit cu Dacia, străduţa Modestiei s-ar fi numit Sofronia. Şi alta ar fi fost povestea.


 

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul