Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Tăcerea poemelor

        Monica Grosu

Publicist, poet şi prozator, Mihai Pascaru întruchipează în creaţiile sale conştiinţa scrisului într-o vreme de criză. De aceea, cuvintele se lasă greu rostite, iar numirea lor implică o deplină conştientizare a rolului pe care un creator îl poartă prin vremi. Această totală asumare ne aminteşte de crezul scriitoricesc al cronicarului din vechime Miron Costin, pentru care scrisul era tangenţial veşniciei, rămânând neschimbat în faţa timpurilor schimbătoare.


Pliate pe fundalul unei însemnate cariere universitare, poemele din volumul Grămadă ordonată (Editura Artpress, Timişoara, 2009) dezvăluie nedumeririle, întrebările şi răspunsurile profesorului de sociologie în faţa unei ,,tranziţii împleticite”, după cum o numeşte prefaţatorul cărţii, Adrian Dinu Rachieru. O parte din poemele atent ordonate în acest volum au fost publicate anterior la Editura Gallus din Alba Iulia, sub titlul Gânduri scăpate de sub control (1996).


Prima impresie de lectură a poeziilor lui Mihai Pascaru este aceea că versurile sale, de-a dreptul parcimonioase, sunt străjuite de tăceri adânci, care vorbesc prin ele însele o limbă poetică, cu iz romantic şi sentimental, cu îndoieli şi sfieli în faţa paginii de hârtie şi, în special, în faţa cuvintelor ce se lasă cu dificultate materializate în text. De aceea, poemele incită gândul cititorului, făcându-l să înainteze lent, cu stăruinţă asupra fiecărei imagini ce ar putea aduce fie şi fine indicii despre acel cadru interior în care gestul liric al poetului fixează versul. Aşa cum ne apar, poemele de faţă au traversat un acut proces de esenţializare, atingând un stadiu al maximei concizii şi purificări lirice.


În plus, poezia lui Mihai Pascaru ne apare ca un rod al neliniştii, aflându-se într-o continuă căutare a esenţei, într-o nesfârşită reiterare a formei: ,,Niciodată poemul/ nu stă liniştit/ în starea de pace,/ desfăcut în bucăţi,/ el mereu se reface.” (Poemul). Procesul creator necesită, prin urmare, timp, sciziune lăuntrică, efort de căutare a armoniei interioare care să sus­ţină versul în construcţia sa condensată, fundamentată pe pilonii unor idei-sinteză. În acest sens, poetul ne avertizează, încă de la început, despre tăcerea poemelor sale, dar şi despre forţa glasului lor: ,,Poemele vorbesc cu gura-nchisă;/ tocmai prin asta se deosebesc/ de discursul politic şi alte forme/ de plecare de-acasă.// Nu deschideţi gura poemului;/ scos din felu-i de viaţă firesc/ poemul vă muşcă turbat.// Nu aţi văzut niciodată un om/ de poeme muşcat?” (Definire).


Pe lângă tonul sarcastic, unele poezii ating o notă ludică, accentuat muzicală, echivalentă cu jocul de rime, dar fără a renunţa la congruenţa formei cu ideea poetică. ,,Toată viaţa/ am visat/ să fiu dur/ să fiu bărbat/ dar de mor –/ ca o idee –/ tare-aş vrea să fiu femeie/ să mă aibă cine-o vrea/ dar nu lumea asta rea” (Testament 1). De fapt, mai multe poezii se circumscriu unei sfere a autodefinirii, redând ecoul de gânduri şi simţiri ce supun sufletul poetului la îndelungi radiografieri lăuntrice. ,,Poeţii se plimbă/ prin cetate/ asemenea gardienilor publici/ ieşiţi de prin baruri/ la soare.// Ei nu vă fac nici un rău/ dar absolut nici un rău/ în afară de faptul/ că mai amendează pe unii/ când rup pentru soacră,/ din parc,/ câte-o floare” (Poeţii).
 
Impregnate uneori de scepticism şi ironie, poeziile lui Mihai Pascaru denotă, pe de o parte, un spirit clasicizant prin tendinţa de concentrare lirică, prin sublimarea imaginarului în versuri-sinteză, iar, pe de altă parte, îşi poartă povara modernităţii prin neliniştea cuvântului rostit, prin fondul de tăcere translucidă ce însoţeşte poemul, făcându-l să continue încă, deşi  pe hârtie s-a încheiat. Exemplele sunt numeroase, ne vom opri deocamdată la două: ,,Unii au cocoaşa/ la vedere/ alţi-o poartă-n suflet/ ca pe-o mângâiere” (Putere) şi ,,În secolul acesta/ al navetismului,/ fiecare dintre noi este/ mai mult/ sau mai puţin plecat/ de-acasă” (Boală).


În căutarea armoniei, versul caligrafiază diverse stări, detalii de atmosferă, senzaţii, trăiri, toate fiind mai mult schiţate cu o linie punctată, fără a se face risipă de cuvinte. Rezultă, prin urmare, o poezie extrem de concentrată, dusă până la esenţializare, din care poetul a eliminat surplusul, alegând linia directoare a ideii poetice: ,,Un om între bine/ şi sine” (Bolnavul) sau ,,Concubinul dragostei” (Dorul). Unele cugetări lirice sunt atinse de fiorul melancoliei şi al unei suferinţe asumate în faţa spectacolului devastator al vieţii: ,,Mama/ ca un semn/ de carte” (Semiotică) sau ,,Pierdere de timp/ şi câştig/ de vreme” (Viaţa).


Rezistenţa poetului se poate produce doar prin scris, fără a putea alunga încordarea, neliniştea, incertitudinile: ,,E-o obo­seală mare/ peste tot –/ chiar stelele se culcă/ mai devreme/ iar soarele răsare/ cu genele la bot –/ numai poeţii scriu/ neobosiţi/ poeme” (Rezistenţă). Doar cuvântul poate tranzita fiinţa poetului într-o lume potrivită gustului său. Aşadar, în societatea disproporţionată de situaţii absurde şi orgolii mărunte, poezia constituie alternativa. Intervine însă şi altceva în această geometrie a opţiunilor, anume în­doiala, nesiguranţa gestului creator, sfiala în alegerea Cuvântului, autoironia, mai ales că pentru Mihai Pascaru scrisul presupune o responsabilitate asumată până la capăt. ,,Îţi scoţi o carte/ (mulţi şi-o scot!),/ dar ce va zice-ntr-o zi/ despre gestul acesta/ limba română?” (Prudenţă).


Grămadă ordonată este un volum de ver­suri cu un uşor ton confesiv, ce însumează poezii scrise între anii 1986-2009, poezii menţinute în ordine de un poet ce se desprinde cu greu de cuvinte, reţinându-le cât mai mult lângă sine, într-un proces de rodire, aproape ritualic, lucid, încordat, atent supravegheat. Revelaţia limbajului este, din acest motiv, cu atât mai eliberatoare de tensiuni, iar poemele, debarasate de excedentul metaforic, se comunică discret, pe un ton firesc şi profund personalizat, purtând indiciile unei modernităţi acutizate.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul