Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Petrecere cu poezie, prieteni şi… trufe de ciocolată

        Constantin Stan

Vreme de două zile Iaşul a fremătat de poezie, prieteni ai poeziei şi de dezbateri culturale. Galele Iaşului Universitar au fă­cut săli pline, la Universitatea Petre Andrei, la UMF şi la Biblioteca Centrală Uni­versitară „Mihai Eminescu”, dovedindu-se, dacă mai era nevoie, că nu publicul se ţine departe de artă şi cultură, ci că uneori cele două nu reuşesc să găsească drumul spre el, lăsând astfel cale liberă unor pseudo-manifestări bune numai de omorât timpul. Mihai Şora, Sorin Vieru şi Luiza Palanciuc au „provocat” studenţii la o meditaţie asupra lumii – din care face parte şi lumea contemporană – întrebându-se asupra valorii şi rosturilor verbelor „A fi, a face, a avea“ şi „riscurilor gândirii“, recitalurile poeţilor Mircea Bârsilă, Gabriel Chifu, Denisa Comănescu, Marin Mălaicu Hondrari, Aurel Pantea, N. Prelipceanu, Liviu Ioan Stoiciu, Dinu Flă­mând (a doua intervenţie axându-se pe vocaţia de traducător a lui Dinu care a exemplificat în original şi în traducere Pessoa, Saba, Beckett) au fost admirabile. Ion Mureşan a citit, spectaculos, frenetic, din abia apărutul său volum „Cartea Alcool”, iar poezia tânără a fost prezentă în Aula Bibiliotecii de Laura Dan şi Cosmin Perţa.


Două recitaluri – ale trupei „Pontice“ şi Mircea Tiberian şi Nadia Trofin „La margine de Bucureşti (va puteaţi imagina cântecele celebre din perioada interbelică de genul „Mână, birjar“ în maniera jazz-ului?) - au electrizat pur şi simplu sala, iar trei studenţi de la teatru, sub conducerea Rodicăi Mandache, au oferit un spectacol pe versurile lui Ioan Es. Pop, extrem de incitant pentru felul în care a propus parcă un alt Ioan ES. Pop, dar la fel de profund.
Laureatul celei de-a treia ediţii a Petrecerii cu poezie, prieteni şi…trufe de ciocolată a fost Gabriel Chifu.



Alex Ştefănescu preşedintele juriului: Abia acum, la bătrâneţe, la Iaşi,
l-am descoperit pe Ion Mureşan


Sunteţi preşedintele juriului de la prima ediţie a „Petrecerii cu poezie, prieteni şi... trufe de ciocolată”, o întrecere pe scenă a poeţilor, un turnir cavaleresc cu poeme pe post de florete. E complicat să jurizezi aşa ceva?


N-am fost preşedinte de la prima ediţie, dar m-am străduit să ajung numărul 1 şi, iată, am ajuns. E complicat să deliberezi, ca membru al unui asemenea juriu, pentru că Emil Stratan invită de obicei numai poeţi de valoare, greu de ierarhizat. Optezi, cu maxim discernământ, pentru unul din zece şi toată lumea constată, şi pe bună dreptate, că ai nedreptăţit nouă.


Care sunt criteriile care primează în ochii juraţilor?


Valoarea în sine a textelor citite, dar şi modul cum autorul a făcut selecţia, cum a apărut în faţa publicului etc. Dacă poeţii sunt foarte apropiaţi ca valoare, se ia în consideraţie şi... felul în care s-au purtat în seara precedentă cu preşedintele juriului.


Poeţii sunt nişte copii mari predispuşi la joc, dar degrabă supărăcioşi, dispuşi să îşi ia jucăriile şi să plece. Povestiţi-ne o întâmplare amuzantă de încălcare a regulilor jocului!


La una din ediţii mi-a revenit rolul de a prefaţa recitalul fiecăruia dintre poeţi. Ileana Mălăncioiu, care mereu îmi reproşează că o iubesc mai mult pe Ana Blandiana decât pe ea, s-a declarat de data aceasta foarte mulţumită de modul cum am prezentat-o şi chiar m-a sărutat pe obraji. Seara însă, la banchetul de despărţire, mi-a spus, îmbufnată, că s-a mai gândit şi că şi-a dat seama că, atunci când vorbeam despre ea, în faţa publicului, mă gândeam de fapt la Ana Blandiana.


Aţi descoperit, aţi redescoperit vreun poet, auzindu-l citindu-şi poeziile în aceste două ediţii ale „Petrecerii...”?


Da, spre ruşinea mea, abia acum, la bătrâneţe, la Iaşi, l-am descoperit pe Ion Mureşan, care, cu poemele lui lungi, discursiv-metafizice, îi transportă pe cititori (sau pe cei în faţa cărora îşi declamă poemele) în alte lumi, de unde ei parcă n-ar mai vrea să se întoarcă.


Imaginaţi-vă într-o confruntare a criticilor pe o scenă. Care ar fi textul cu care v-aţi prezenta pentru a seduce publicul?


M-aş prezenta cu un... poem pe care l-am compus pentru marele poet Emil Brumaru:


Brumaru are vergi cu care bate
Sălbatic epitetele prea dulci
Şi-un păr căzut de mari şi vechi păcate
În care nu e bine să te-ncurci.


El doarme-n cărămidă, trist, la Iaşi
Visând la fete roz din Capitală,
C-un pix de-argint le face copilaşi,
Apoi, cerându-şi scuze, le înşală.


În fiecare număr din Rom. lit.
Îşi plânge-amar iubirile defuncte,
Iar noi mereu avem de-nlocuit
Cuvântul-mit cu p şi puncte-puncte.


Înzăpezit printre scrisori de-amor
Originale, dar şi apocrife,
Brumaru-adună sârme vechi şi sfori
În care vede tandre hieroglife.


El criticilor nu le dă la cap
Cum fac atâţia scriitori români,
Ci stă cu ei închis într-un dulap
Pe întuneric două săptămâni.


Nimeni nu ştie dacă-i maltratează,
Dacă-i răsfaţă cu un ceai rusesc
Sau dacă de ceva îi operează,
Dar la ieşire criticii zâmbesc.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul