Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Poesis

        Magda Cārneci

LA PLECAREA UNUI PRIETEN
pentru Simon N.


Te-ai extras prea grăbit din jocul video al lumii.
Veşnic nemulţumit de tunica de păr care-ţi īnvelea inima
cupa minusculă īn care părinţii tăi ascunseseră prea mult
plīns, prea multă memorie şi
cuvintele unei limbi uitate o teroare de două milenii.
Tu, cu faţa tumefiată de o mască pe care nu ştiai s-o mai scoţi,
unora ea le părea de aur, numai ţie īţi mirosea a umilinţă irevocabilă.
Vroiai s-o īneci īn vinul mahalalelor orientale şi īn sexul plin de milă
al prostituatelor venite din rampele de gunoi ale ţărilor estice.
Plīngeai uşor, amintindu-ţi de visul neīmplinit al tatălui tău
care nu avusese curaj să-şi urmeze iubirea, īmpotriva legii şi tribului.
De aceea ai ales o femeie străină să-ţi silabisească inconştientul
din adolescenţă şi pīnă īn ultima zi, dăruită prafului mării.
Femeia aceea a crescut pīnă la cer, umbra ei ţi-a udat cele cīteva seminţe
rămase vii īn noroiul decăderilor zilnice.
După ea te-ai dus, odată, pīnă īn emisfera opusă şi ai posedat-o cu sete
şi ţi-ai răzbunat tatăl pentru neputinţa īndelungă a neamului său.
Apoi te-ai īntors, scīncind, la voma supunerii cotidiene
şi ţi-ai pregătit minuţios dispariţia, aşteptīnd doar să plece, īnaintea ta, mama.
Cīnd inima ei a explodat ca o flacără verde īntr-o cameră fără ieşire,
ea, care te īnvăţase să crezi, tu, care nu credeai īn nimic, ai fost gata.
Femeia străină te aştepta demult la capătul lumii, prelungă,
după ce distrusese toate indiciile, semnele, toate urmele.
Cum nu mai era altă cale pīnă la ea, ai ales calea curcubeului:
ţīşnind liber, multicolor, chiar din aortă.



OMUL MATUR


Vorbeşte voce īn mine, vreau īn sfīrşit să te-ascult:
după fuga cea mare īn haznaua metropolelor
īn drogul greu al mulţimilor, īn metrouri, īn mall-uri, pe stadioane,
īn deriva bărcilor cu emigranţi, īn explozia continentelor,
mīncīnd pămīntul, fugind, mīncīnd secundele, anii,
de frica micului glas, monoton, iritant,
al pruncului nătīng care plīnge şi lălăieşte,
murdar, neīmbăiat, nehrănit,
īnchis īn camera din adīnc.


Micul mongoloid cu ochi īnguşti de azur
care-ţi bate uneori cu degetul īn oasele pieptului
cerīndu-ţi lapte şi dragoste
şi se alintă şi gīngureşte
ca un animal de companie uitat īntr-un hău al memoriei,
īntr-o debara a apartamentului.
Iar peste el, omule matur, īngrămădeşti cu groază, cu grabă
ziare şi aparate electrice şi munţi de chitanţe,
e-mailuri şi contracte şi canale de televiziune,
neīnţelegīnd de unde vine mirosul dulceag de fecale
şi frigul cosmic şi mīnia năprasnică,
teama unei mări tulburi care s-ar apropia,
s-ar apropia de gleznele tale,
un dig de beton care ar sta să cedeze
īn mijlocul camerei, īn centrul fisiunii interioare.


Cīnd ar fi fost atīt de lin, de uşor, să asculţi
scīncetul arhaic, etern, să-l ajuţi īn tine să crească,
bucuria pură, gīlgīitoare,
s-o ajuţi să ţīşnească,
să devină un omuleţ, prin iubire,
să devină un adolescent luminos, cu ochi enormi de azur,
care-ţi va rupe exaltant, salvator, oasele pieptului
cīnd va fi să se nască...



GLOSSĂ


Orice carne, chiar şi cea vastă, īnţelenită a lumii,
iradiază din sine īnsăşi afară:
Nimic nu e definitiv mărginit: Aureolele noastre se īntrepătrund
şi vibrează azuriu şi neauzit:
Nimic nu se īncheie fără urmare: undele reci ale rīului se amestecă
primitor cu undele mele şi se revarsă īmpreună īn mare:
Nimeni nu moare total, nimeni nu e desăvīrşit:
totul īncepe şi sfīrşeşte şi īncepe c o n t i n u u


Facerea şi apocalipsa se īntīmplă īn Clipă:
clipele sīnt toate mici judecăţi de apoi:
Īn mine īnsămi am şi naştere, am şi eternitate şi moarte:
facerea şi apocalipsa se īntīmplă continuu īn mine:
paradisul şi iadul īmi pictează continuu catedrala interioară.


Fătul care am fost īmbrăţişează cadavrul care voi fi:
lumina care voi deveni:
bucuria īnceputului sărută bucuria sfīrşitului.


De pe acum salut praful cosmic ce mă va conţine cīndva:
şi acum mai consum tenace din surīsul universal.


Cīnd nu mistui cu patimă lucrurile din jur
atunci ele mă mistuie hulpav pe mine:
Uneori mă dizolv īn vibraţia lor luminoasă,
alteori ele se preschimbă īn īntregime īn mine:
Uneori mă transmut īn bărbat şi tu te transmuţi īn femeie:
sīntem vii şi nu sīntem īncă deplin vii:
sīntem deja bătrīni şi nu sīntem īncă copii:
Uneori uit că sīnt om şi sīnt brusc Lumea toată.


Deşi niciodată pe cīt īnsetez nu voi fi nu voi fi nu voi fi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul