Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Vernisaj aniversar la Galeria Dialog

        Iolanda Malamen

Nu ştiu cīt de natural se poate instala īn trupul cultural al unui oraş o galerie de artă, nu-i pot aprecia just articulaţiile, „riscurile” sau codurile ce-i epuizează persuadările, dar pot fi fermă īn a conchide că, de cele mai multe ori, necesitatea unui asemenea gest īşi are obīrşia şi splendoarea īn „defrişarea” unor ineficienţe şi aducerea īn imediatul activ, gradual şi fastuos, contemplarea, ca echivalent al normalităţii.


Galeria Dialog, din incinta Primăriei Sectorului 2, a apărut dintr-o asemenea necesitate, īn perioada īn care, o aşa-zis㠄īndestulare” a fenomenului plastic a luat (cu nişte excepţii) forma unei grabe disperate după soluţii ce superficializează īnsăşi ideea de expunere. (A se vedea galeriile mohorīte ale UAP şi disperarea de-a se menţine pe la suprafaţa fenomenului plastic.) Ce-i drept, această vajnică īntreprindere a găsit īn Ruxandra Garofeanu un iniţiator şi un curator de excepţie, iar īn primarul Neculai Onţanu, un amfitrion mărinimos, care, de cinci ani, ne invită īn spaţiul generos al galeriei, să ne energizăm spiritul privind şi admirīnd, aproape lună de lună, opere de artă.   


Cele 47 de expoziţii (un turnir impresionant de forţe artistice) de pīnă acum, nu au nici pe departe profilul unor optări predominant empatice sau exprimat emoţionale. Ele s-au īnscris, prin rigoarea alegerii şi prin rememorarea justiţiară a unor nemeritate amnezii, īn adevărate momente de bucurie şi extaz pentru privitor. Ceea ce este iarăşi demn de amintit este faptul că Ruxandra Garofeanu nu s-a cantonat īn cei cinci ani de existenţă a galeriei īn pacificări colegiale, consangvinităţi misionare şi īn coborīri valorice, ci s-a condus după criterii solide care, chiar dacă la o primă impresie contraziceau normele unor reflecţii comode, au arătat cīt de necesare sunt buna cunoaştere a fenomenului vizual, dar, mai ales, instrumentarea lucidă a ceea ce este determinant şi iradiant īn arta romānească īncepīnd din secolul 20.


Unele dintre cele mai faste momente de-a lungul celor cinci ani de expoziţii au fost vernisajele la care istoricul, eseistul şi criticul de artă Dan Hăulică a vorbit publicului cu logosul domniei sale, atīt de fascinat. 


Cu siguranţă, la o asemenea aniversare nu puteau fi lăsate īn umbră exemplificările cu ceea ce s-a īntīmplat ca eveniment vizual de fiecare dată.


Aşadar, luni, 22 noiembrie, īn faptul serii, Galeria Dialog şi-a convocat publicul fidel, alcătuit din plasticieni, scriitori, muzicieni, jurnalişti, critici de artă, colecţionari, īnsoţitori ai repetatelor evenimente vizuale timp de cinci ani, cu acea fraternizare spirituală şi comunicantă, prin care opera de artă īşi legitimează ieşirea īn lume. A fost un moment al reevaluării, īn care ne-a călăuzit, şi de data asta, vraja sintagmelor lui Dan Hăulică. Lumea densă a vizualului, chintesenţele ei şi importanţa unui spaţiu cum este Galeria Dialog, cuceritor prin pregnanţa dovedită īn cei cinci ani de fiinţare, au fost auzite īntr-un remarcabil laudation. Sigur, fără competenţe, fără decizii revelatoare, fără caritate spirituală, fără dispute interioare, nu puteau fi aduse pe simeze atītea opere de valoare. Consilierea pe parcursul anilor şi ajutorul efectiv al unor nume cum sunt Pavel Şuşară, Ionică Grigorescu, Tudor Octavian ş.a.m.d. au fost şi ele, cu siguranţă, importante. Un lucru care merită, de asemenea, să fie amintit e dorinţa Ruxandrei Garofeanu de-a „risca” (insinuantă complementaritate) „invazia” literaturii īn gestul vizual. Un miracol īnsoţitor, īnrudit fecund şi reinstaurat real, palpabil.


Expoziţia, deschisă pīnă la sfīrşitul anului, alătură, ca īn vremurile de odinioară ale Saloanelor, lucrări de grafică, pictură, sculptură, tapiserie şi foto ale majorităţii artiştilor care au fost prezenţi pe simezele galeriei. La momentul respectiv, fiecare expoziţie a fost detaliată īn presă, radio şi televiziune, aşa că mă voi rezuma la enumerarea aleatorie a unor nume de artişti, lăsīnd bucuria privitului pe seama posibililor vizitatori.


Sunt expuse lucrări de Florica Ioan, Wanda Sachelarie-Vladimirescu, Alexandru Ţipoia, Samuel Mutzner, Ro­dica Maniu, Maria Pillat Brateş, Marin Sorescu, Ion Bitzan, Alin Gheorghiu, Ariana Nicodim, Gabriela Melinescu, Aurel Popp, Ion Vlad, Mircea Bochiş, Radu Costinescu, Gheorghe Iacob, Aurel Vlad, Anca Seel-Constantin, Dan Eremia Grigorescu, Simion Iuca şi Mărgărita Iuca, Constantin Butoi, Dan Cioca, Simona V. Chintilă, Pavlin Nazarie...


Totodată, se cuvine să fie amintită editarea unui masiv album aniversar, apărut sub patronajul primarului Neculai Onţanu şi consilierea artistică a Ruxandrei Garofeanu, album īn care fiecare eveniment este riguros detaliat, cu imagini şi texte.


Aşadar, să ne bucurăm că există, īn Bucureştiul nostru drag şi urgisit, Galeria Dialog care, īn cei cinci ani de existenţă, a neliniştit şi ispitit pivitorul, cu dinamica ei īnaltă. Zborul (triumf a imaginarului) īnvăluie metaforic şi īngeresc tot spaţiul galeriei, ca o uriaşă pīnză de catarg, prin desfăşurarea unei superbe lucrări de Ariana Nicodim.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul