Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
0
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Contagiunea sufletească

        Sorin Lavric

Valoarea unei doctrine stă īn gradul ei de contagiune sufletească, iar forţa ei de convingere se măsoară după cīmpul de emulaţie pe care īl poate provoca. Nu stufoşenia subtilităţilor conceptuale, ci numărul de prozeliţi adunaţi īn numele ei este adevăratul criteriu al valabilităţii sociale. Ceea ce īnseamnă că o doctrină pe care nu o poţi studia decīt expunīndu-te riscului de a fi molipsit de ea are toate şansele să transforme lumea. Toate īnvăţăturile care au răscolit istoria omenirii, schimbīnd destine de oameni şi mutīnd graniţe de state, au avut acest coeficient de ispitire psihologică. Au subjugat voinţele şi au focalizat entuziasmele, provocīnd valuri sociale şi declanşīnd mişcări politice.


A căuta să le găseşti explicaţii raţionale, punīndu-le succesul pe seama superiorităţii argumentelor invocate sau pe adecvarea mai mare la realitate a unei īnvăţături īnseamnă să aluneci din sofism īn sofism. Şi asta, pentru că adevărul lor nu este unul de ordinul temeiniciei teoretice, ci unul de ordinul fascinării psihice. Nu logica lor te īnduplecă, ci emoţia pe care ţi-o pot isca. Teoriile nu sīnt făcute pentru stele, ci pentru oameni, dar pentru nişte oameni a căror subjugare nu cere argumente şi silogisme, ci promisiunea unui miracol şi făgăduinţa unui mister. Căci cine are misterul şi miracolul de partea lui, acela va avea o putere de convingere pe care nici un argument şi nici o adecvare la realitate nu o pot atinge. Şi cīnd acest lucru se īntīmplă, teoriile chiar par a fi făcute pentru stele, pīnă īntr-atīt de neomenească le este fascinaţia. Lor nu li se poate īmpotrivi nimeni, cu atīt mai puţin filozofii, tocmai de aceea convertirea lor, departe de a surprinde, confirmă valoarea doctrinelor pe care le-au īmbrăţişat.


Dintre doctrinele a căror putere de molipsire a atins īn trecut firmamentul stelelor, creştinismul ne este cel mai familiar, şi asta, pentru că, pur şi simplu, am apucat să trăim īn el. Dar, dacă astăzi sīntem creştini graţie unei apartenenţe statistice obţinute prin actul botezului, dar un act lipsit de o trăire īnsoţitoare care să īndreptăţească statutul lui de taină, īn trecut aderarea la creştinism se făcea deseori printr-o veritabilă convertire. Trebuia să te converteşti ca să fii botezat şi trebuia să fii pregătit ca să primeşti botezul. Īn această privinţă, un caz spectaculos de convertire este cel al lui Augustin. Indiferent că īl numim „Sfīntul Augustin” ori „Fericitul Augustin”, sau, pur şi simplu, „Augustin”, convertirea lui are datele unei răsturnări şi profilul unei metamorfoze. O răsturnare de viziune şi o metamorfoză de atitudine. Dacă e să dăm crezare mărturisirilor sale, dintr-un neoplatonician trecut prin şcoala maniheismului, Augustin a devenit cu adevărat o fiinţ㠄īmbrăcată īn Hristos”.


Şi merită să te īntrebi cum, dintr-un tīnăr ştiind pe de rost scrierile lui Cicero, Vergiliu sau Porfir, a cărui memorie avea să-i rămīnă fidelă pīnă pe patul de moarte, cīnd, īnainte de sfīrşit, avusese puterea de a mai rosti un citat din Plotin, cum dintr-un tīnăr libertin trăind īn concubinaj cu o femeie căreia īi făcuse un copil şi de care nu i-ar fi trecut prin minte să se despartă sub rigoarea celibatului preoţesc, un tīnăr astmatic şi suferind, avīnd o voce slabă, al cărei timbru şters īi crease necazuri īn meseria de profesor de retorică la Milano (pe atunci Mediolanum), un tīnăr născut īn Africa romană (oraşul de baştină, Tagaste, se află azi īn Algeria) şi nutrind un complex de provincial faţă de protipendada oraşelor romane, cum, aşadar, dintr-un asemenea tīnăr s-a putut naşte viitorul episcop de Hippona şi cel mai subtil platonician creştin pe care l-a avut Occidentul.


Potrivit relatării din cartea a opta din Confesiuni, hotărīrea lui Augustin de a se creştina s-a petrecut fulgerător, sub imperiul unei īntīmplări providenţiale. Īntr-o zi a auzit o voce ca de copil poruncindu-i tolle, lege (ia şi citeşte!), a des­chis la īntīmplare epistolele Sfīntului Pavel şi ochii i-au căzut pe un pasaj din Epistola către romani, unde apostolul pune īn contrast viaţa īn desfrīu cu viaţa īn Hristos. Aceste cuvinte i s-au părut lui Augustin anume scrise pentru el, hotărīrea de a se creştina fiind luată pe loc. E greu de spus cītă ficţiune şi cītă realitate se află īn mărturisirea lui, dar e cert că, īn urma acestui episod, filozoful a renunţat la ideea căsătoriei cu concubina sa, şi-a abandonat meseria de profesor şi, lepădīndu-se de ambiţiile lumeşti, a primit botezul.


Ceea ce este izbitor īn cazul acestei convertiri este că schimbarea bruscă de atitudine a lui Augustin nu a fost īnsoţită de o modificare a viziunii sale despre lume. Cu alte cuvinte, cu toate că īn trăire Augustin devenise creştin, īn gīndire rămăsese neoplatonician. E ca atunci cīnd o metamorfoză sufletească, izbucnind dintr-o dată, nu-şi poate găsi, ca formă intuitivă de īnţelegere a lumii, o optică pe măsură. Augustin simţea creştineşte, dar gīndea greceşte. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creştin, ci ai unui filozof. Intuiţiile īi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume.


Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia īnainte gīndirii. Şi cum gīndirea, īn forma ei spontană şi firească, este intuitivă, şi nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu putea ţine pasul cu sentimentul din al cărui imbold se hotărīse să se lepede de ea. Altfel spus, metamorfoza sufletească devansa primejdios de mult răsturnarea de optică. Ceea ce va urma de acum īncolo īn viaţa lui Augustin va fi efortul de a-şi plia viziunea despre lume pe credinţa sa religioasă. Augustin va porni aproape orbeşte la drum, neştiind decīt că intuiţiile de pīnă acum fuseseră greşite şi că, īn locul lor, trebuia să pună altele. Nu avea drept ghid decīt cuvintele Bibliei, credinţa īn Hristos şi subtilităţile filozofiei platonice. Rezultatul va fi o operă la care posteritatea creştină se va raporta ca la un monument de sclipire ambiguă, dovadă că Augustin este studiat īn aceeaşi măsură de teologi şi de filozofi.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul