Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Din nimic se-ntrupează știrile

        Constantin Stan

Cruntă mai e perioada asta în care nu se întâmplă nimic, dar misia (de gazetar sportiv) e misie şi ea te obligă să umpli cearceafuri de hârtie sau timpi întregi de antenă! N-aş zice că în restul timpului jurnaliştii noştri sportivi dau pe dinafară cu ştiri interesante, verificate şi îndelung redactate. Nuuu, nici pe departe aşa ceva. Gazetăria noastră se bazează pe „cineva a zis că altcineva ar fi zis, cum comentaţi sau cum comentăm aşa ceva?”. Dar acum parcă totul o ia razna. Ştiri care nici statut de bârfe nu au se ivesc precum ciupercile - necomestibile - după o ploaie zdravănă pe timp de vară, se fac şi se desfac transferuri mai ceva ca la bursa din New York, şi asta numai şi numai pentru că jurnalele noastre nu ar avea cu ce să-şi ocupe spaţiul. Fără câţiva abonaţi la emisiunile teve şi la paginile ziarelor de sport s-ar duce de râpă jurnalismul, ar intra în vacanţă (şi ce bine ar face!), s-ar duce în şomaj ori s-ar apuca de treabă! Viaţa de zi cu zi a lui Becali alimentează ziarele mai ceva decât rezultatele, clasamentele sau orice altceva care ar ţine de sport. Că a apărut cu ochelari de soare şi căciulă în cap e o ştire, că şi-a dansat omu’ nevasta de Revelion e altă ştire, că a ieşit pe pârtie lângă un grătar e o ştire, că a aruncat cu euro în grataragiu e încă o ştire. Sub un parfum, ca să nu-i zic de-a dreptul damf, de publicitate (sau de învârteală la revelion) s-a înfăşat şi materialul cu Mitică Dragomir (alt furnizor de ştiri fără limite) şi al său Revelion. În fine, când e vorba şi de sport, jurnalele aplică zicala de păcălici „pe-afară e vopsit gardu’, înăuntru-i leopardu’”. Bilaşco, zice un tabloid, i-a spus unui amic de ce nu-l suportă Becali. Citesc ştirea şi ce văd: că Bilaşco a fost văzut în compania unui om, cu care a băut o cafea şi căruia i-ar fi spus de ce nu-l mai vrea Becali la Steaua. De unde ştie el aşa ceva nu ni se mai spune, rămâne să tragem noi concluzia că din imaginaţia sa creatoare. Cam sărăcuţă imaginaţia bietului reporter: eu, dacă tot îl văzusem pe Bilaşco, aş fi scris că i-a spus acelui prieten cine l-a omorât pe Kenendy, unde sunt conturile lui Ceauşescu, de ce s-a desfiinţat Unirea Urziceni, care au fost meciurile blătuite de Meme Stoica şi Dan Petrescu, cât se cere (se ia) pentru o convocare la Naţională, cine joacă la pariuri şi cât câştigă, ca om din teren, ştiind dinainte rezultatul exact. Mamă, mamă, şi câte alte curiozităţi de-ale mele i-aş mai fi pus în gura lui Bilaşco. Şi ce dacă nu aş fi aflat nimic, iată, reporterul ăla nici măcar de ce nu-l mai vrea Becali la Steaua nu a aflat, important e că aş fi avut un sac de întrebări şi aş fi răspândit sămânţa îndoielii în sufletele tuturor.


Răstălmăcirea, transformarea unui răspuns ironic, glumeţ sau în dorul lelii într-o ştire înseamnă o altă sursă gazetărească. Ceea ce la început a fost o abordare, să-i zic, mai ironică, de luat peste picior a unor declaraţii s-a transformat într-o manieră de redactare a ştirilor, încălcându-se totuşi un principiu al jurnalismului - onestitatea, fair-play-ul (a nu promite în titlu mai mult decât acoperă corpul ştirii). M-am săturat să tot aud „Copos ştie cum va câştiga Rapid campionatul”, „Borcea duce Dinamo în Liga Campionilor”, „Becali îi întinde o mână de ajutor lui Paszkany” ca titluri ale unor ştiri nemaipomenite, ca mai apoi să aud tot felul de glumiţe fără haz, scrâşnete sau râsete şi grimase ale prezentatorilor (mai ales prezentatoarelor), care mă fac să mă închin şi să zic „ducă-se pe pustii”.


În tot acest noian de aiureli, ce se întâmplă la Craiova ar fi trebuit să se constituie în demersuri jurnalistice profesioniste. Nu, nu faptul că la Craiova e scandal e un subiect. Situaţia financiară a Universităţii e un subiect, Victor Piţurcă e un subiect, lipsa de rezultate, de performanţe e un subiect. Aş fi vrut şi eu să am o fărâmă de explicaţii pentru ceea ce, periodic, se petrece cu Craiova. Pe mine, situaţia de acum mă duce cu gândul la Dinel Staicu, la Gigi Neţoiu şi, deci, la dezmembrarea unei formaţii cu jucători valoroşi, capabile să încurce multe socoteli la titlu. Universitatea are şi-acum câţiva jucători extraordinari. Pe care Mititelu nu vrea să-i vândă în România. Dar nici oferte din străinătate nu are pentru ei. Nu cumva i se forţează mâna lui Mititelu? Nu cumva vom asista din nou la un exod al jucătorilor ca pe vremea lui Neţoiu sau, mai precis, ca la plecarea Comandantului? Pentru că aşa s-a petrecut şi atunci: cineva, adică Neţoiu, a tot îndatorat Clubul până când l-a îngropat. Gândul meu se duce către gândul unor agenţi: de la Craiova, direct, un jucător nu poate pleca pe bani foarte mulţi, îl trecem printr-o curte mai acătării şi-l exportăm pe o sumă la care comisionul e frumuşel. Iar cum la Craiova nu e doar un singur jucător cu care se poate opera o astfel de afacere, profitul ar mai dezmorţi finanţele rebegite de frigul crizei!


Oricum, presa becalizată nu s-ar duce nici măcar cu gândul către un astfel de subiect!
Să auzim de bine în 2011!

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul