Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Resuscitarea unor lumi

        Ioan Groșan

Există cărţi care trec - nemeritat - aproape neobservate. Nu sunt nici mari experimente literare, nu aspiră stilistic nici la universul tentant al postmo­dernismului, nu-şi propun nici să rupă gura târgului prin dezvăluiri senzaţionale ş.a.m.d. Sunt cărţi - cum să le zic? - cinstite, vizând în esenţă un singur lucru: resuscitarea, reînvierea unor lumi şi a unor fiinţe definitiv pierdute, cu parfumul, expresivitatea şi originalitatea lor indubitabile. Voi vorbi pe scurt despre două dintre ele.


Strada Mărcuţa (Editura TIPOMOLDOVA, 2008) a ieşeanului Valentin Talpalaru este o monografie sentimentală (dar nu lacrimogenă!) a unei străzi din Târgu-Frumos, o pogorâre în copilărie pentru a mai prinde, cum zice autorul, „firimiturile unui festin demult uitat”. Povestea străzii Mărcuţa are fa­mecul unui giulgiu vechi, unde încă se mai între­zăresc chipuri, siluete în mişcare, case şi grădini într-o uşoară paragină, pe care Valentin Talpalaru are grijă să le „restaureze” cu migală şi, nu rareori, cu un umor fin, irizat de nostalgie. După această operaţiune, din giulgiul epic ies în relief personaje cu personalitate inconfundabilă: moş Trifan, soţia lui, Uliana, Artemie, Liuşa, mama naratorului (narator-copil-adolescent, de a cărui perspectivă s-a folosit, strălucit, şi Varujan Vosganian în Cartea şoaptelor) ş.a.m.d. Marea îndemânare a lui Valentin Talpalaru este de a schiţa din două-trei linii, adică din două-trei fraze, crochiuri de mare expresivitate, sce­nete impe­cabile de „short-story”, mici acuarele peisagistice care reconstituie, asemenea unui puzzle, imaginea unei lumi.


Nu cu mult altfel procedează şi Petru Se­chel în volumul Unde eşti, copilărie? (Editura Buna Vestire, Blaj, 2009), în care rememorează anii formării sale - de fapt, a unei întregi generaţii - în spaţiul Blajului şi al împrejurimilor „micii Rome” de la sfârşitul deceniului al patrulea şi până la fatidicul 1948. Deşi de profesie inginer, specialist în metalurgie neferoasă, formaţia „realistă” a autorului nu transpare în scrisul său, decât, poate, în precizia cu care fixează amănuntele pe o formidabilă bandă rulantă a memoriei. Altminteri, în aceste pagini se vede cu ochiul liber un remarcabil talent literar, o capacitate nu foarte comună de recrea atmosfera unor ani buimaci, în care succesive dictaturi s-au năpustit asupra acelei oaze de spiritualitate care a fost Blajul.


Cartea e, de fapt, un elogiu implicit al valorilor civilizaţiei rurale şi nu numai: cinste, tărie de caracter, credinţă în bine, toleranţă creştină; valori întruchipate în personaje precum: Moşu Vancea, Pătru mocanu din Vidra, Moşu Bălaş sau în figurile luminoase ale ultimilor apostoli ai învăţământului transilvan „clasic”.


Pentru cine vrea să cunoască istoria, mentalităţile şi obiceiurile - multe dispărute pentru totdeauna - unei zone care a dat mari personalităţi ale culturii şi ştiinţei româneşti, cartea lui Petru Sechel este de nepreţuit.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul