Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Lumea ca percepție tabloidă

        Mihai S. Rădulescu

Lucrarea pe care o prezentăm în aceste rânduri captivează prin ingeniozitatea prezentării şi, mai ales, prin abundenţa de teme abordate şi, deşi este o carte de literatură, merită să fie dacă nu citită, măcar răsfoită de către sociologi.


Autorul şi-a întocmit cartea pe baza unor colaje din ziare (însemnări sau reportaje din cotidiene, magazine, tabloide etc.), din frânturi de imagini, fotografii, mesaje media, inclusiv postere sau graffitti, recurgând la informaţii, notiţe, jurnale, rememorări vizuale, spoturi publicitare, totul pentru a reconstitui, la fel ca într-un joc de puzzle, o lume pestriţă, multicoloră, scandalos de reală şi, mai ales, uimitor de unită prin imperfecţiunile şi devianţele ei. Lumea în care trăim, dar şi lumea în care am vrea să parvenim, ori lumea virtuală în care numai ne închipuim că trăim. Rezultatul este extrem de spectaculos, autorul recurgând, pe rând, când la polemici cordiale, când la observaţii caustice, când la o neutralitate aşa-zis „partizană”, tributare însă unei veritabile ideologii a idiosincraziilor ascunse sau dezvăluite. Când puritan, când ipocrit, când zeflemist, când naiv cu premeditare, când jucând rolul unui participant la spectacolul lumii mondene, Mircea Constantinescu scrie uimitor de bine, jucându-se, adeseori, cu cu­vintele, cu inteligenţa cititorului şi cu capacitatea acestuia de înţelegere. Uneori, cartea seamănă cu un gen de delir raţionalizat, trecând de la o temă la alta, abandonând şi reluând pe parcurs altele. Povestiri tragice, istorii burleşti, anecdote groteşti - toate îşi găsesc locul în această carte inedită în peisajul editorial românesc. Tonul este uneori jovial, alteori grav, oscilând între zeflemea şi sictir existenţial, agreabil însă, presărat de digresiuni (pe care autorul le denumeşte „pauze publicitare”), bancuri, mici atacuri la persoană, auto­ironii personale, devoalări ale propriei personalităţi. Totul într-o complicitate tacită cu cititorul, căruia încearcă să-i ofere - aşa cum sună unul dintre capitolele cărţii - „reţeta fericirii pe pâine prăjită”.


În pofida acestui joc subtil cu efemerul sau minorul coti­dian, autorul abordează teme majore ale universului mundan sau monden, teme sau probleme cu care se confruntă constant omul „mediu” din lumea contemporană. Pitoresc sau derizoriu, dramatic sau scandalos, licenţios sau insinuant, senzaţional sau banal, obscur sau devoalat, picant sau indecent, registrul tematic al cărţii este extrem de bogat şi variat, edificând o veritabilă lume nebună, nebună, nebună, o neverosimilă Corabie a Nebunilor plutind în derivă între Scila şi Caribda, Sodoma şi Gomora, Eros şi Thanatos, în marele Eden sau Infern al dezmăţului colectiv şi al nebuniei globale. Lumea zugravită de autor pare o Mare Orgie Colectivă, O Lume Globalizată a Efemerului, a Senzaţionalului, a Afrodisiacului, o lume în care îşi găsesc locul, deopotrivă, înţelepţi şi nebuni, medici şi pacienţi, vestale şi prostituate şi - precum  mai adaugă cu umor autorul - atât „moşnegi feciorelnici, cât şi babe potente”.


Iată o listă cvasicompletă şi amalgamată a amplului registru tematic şi a vastei galerii de personaje abordate în cartea semnată de Mircea Constantinescu din care se pot cita: regalitatea, multimedia şi scandalurile media, războiul rece, animalele exotice şi animăluţele de companie, divele, majoretele, starurile hollywoodiene, pornostarurile şi starletele naţionale sau internaţionale, „politikia” dâmboviţeană, im­planturile cu silicon, tehnologia informatică, păpuşile Barbie, yoga şi Mişcarea de Integrare în Absolut (MISA), vedetismul băştinaş şi Vedetele de aiurea, miliardarii lumii şi bogătaşii mioritici, pipiţele, fiţele şi fiţoasele din show-bizul autohton, minunile Lumii, manelele şi manelismul, celulele Stem, OZN-urile, drogurile, sinuciderile, protagoniştii unor drame adevărate sau dramolete lacrimogene, lumea interlopă, cerşetorii, turnătorii, parveniţii, fotbaliştii, progeniturile (beizadelele) ilustre şi, evident, nu în cele din urmă, sexualitatea, căreia Mircea Constantinescu îi rezervă un rol aparte.


Iar în acest registru, situate la graniţa dintre deviant şi normal, pitoresc şi scandalos, apar personaje - precum le denumeşte autorul: blonde ţâfnoase, brunete belea, târfe din istorie, cocote actuale, perverşi şi pervertiţi, gladiatori sexuali, pedofili, travestiţi, tipi incestuoşi, sodomiţi întru Domnul ş.a.m.d., o vastă galerie de actori ai Marii Panorame a Sodomei şi Gomorei. Obsesia femeii blonde, brune, roşcate sau de alte nuanţe, provocatoare, senzuală, prezentatoare de modele sau vedetă TV, ori asumându-şi alte roluri, este, de asemenea, prezentă în carte.


„Scandalul hrăneşte masele” - observă, cu acuitate, autorul şi acest adevăr este vizibil în numeroasele inserţii de anecdote picante, bârfe, cancanuri sau chiar bancuri, prezente în substanţa cărţii. Totuşi, este dificil de precizat care este publicul-ţintă vizat de autor: publicul snob, publicul avizat, publicul mediu instruit, publicul consumator înrăit de mass-media? Este clar însă că această carte are adresabilitate şi accesibilitate către toate aceste categorii de public. Ima­ginarul colectiv este, de altfel, prezent în toate „ungherele” cărţii.


Ea nu are însă - aşa cum s-ar putea crede - un fir epic propriu-zis, dar este caracterizată, totuşi, de o l’idée maîtresse, adică de un fir roşu care uneşte diferitele teme sau subteme, capitole şi subcapitole. Astfel, deşi autorul se defineşte singur ca un sociolog „renegat”, el rămâne, în continuare, un profesionist în domeniu, preocupat de cultură, în general, de cultura populară, în special, care nu este numai un pretext, dar şi un laitmotiv al întregii lucrări. O asemenea cultură este debitoare a mijloacelor de informare în masă, fiind o veritabilă cultură a „popularităţii”, impregnată de bârfe, şuşanele sau cancanuri, care reuneşte laolaltă stiluri alternative de trăiri, valori sau subculturi mozaicale, forme felurite de devianţă. O cultură - aşa cum spune autorul - „ţambalagie, maidaneză sau manelistă”.


Atât ca sociolog, cât şi ca literat, Mircea Constantinescu a cochetat cu teme majore din sociologia culturii, fapt vizibil în desele digresiuni pe care le face pe marginea acestui subiect. Cartea însăşi evidenţiază o lume a contrastelor, aşa cum este prezentată de media, adeseori dezumanizată sau pervertită, dar şi frecvent tributară Culturii Disneyland, adică caracterizată de vis, imaginaţie, magie, recreere sau divertisment, care întâlneşte fascinaţia inocentă a copilului cu excitaţia perversă a adultului. Cultura consumului, mitul succesului, cultul vedetei, cultura populară versus cultura poporană sunt alte teme obsedante pentru autor şi care transpar din desele divagaţii pe care le face în cuprinsul lucrării.


Lumea descrisă de Mircea Constantinescu în cartea de faţă este o lume Nebună, o lume dominată de anomie şi devianţă, în care sensul comunicării sau trăirii este stabilit de insideri, şi nu de outsideri. Dacă anomia este o stare în care nu mai există reguli şi în care este permis orice - de la orgasmul colectiv la nebunia instinctelor -, devianţa pare o stare legitimă, chiar NORMALĂ, compatibilă cu sensul stabilit de cei care sunt astfel etichetaţi de cei din afară. Într-un univers „tabloid”, dominat de persoane deviante, normalitatea însăşi pare sau este deviantă ca atare.


Cartea semnată de Mircea Constantinescu pare să aducă, implicit, un asemenea mesaj.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul