Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Dintre sute de catarge

        Luca Cipolla

Este un poet italian de 34 de ani care locuieşte la Cesano Boscone – Milano.
El este un autor dar şi  traducător de poezie care scrie în mod surprinzător în limba română
pe care a studiat-o cu pasiune.


PLOAIA MUSONULUI


Pe mâinile tale tăbăcite
Munca de la câmp,
clinchetul verbal,
hainele mandarine.
Eşti sclava orezului, patroana nimicului,
piele îmbrobonită de sudoare.
Nu auzi călugari în contemplaţie
nu stii de Mao, nici de revolutie.
La est un strigăt, la vest un Dumnezeu,
tu, între cei doi, adevarata regină,
diva soarelui coborând.
În trăsăturile tale virginale
sensul vieţii.
Cui
scurte lumini modelate din mâna divină?
Cui
şolduri gingaşe,deliciul mişcărilor?
Cui
mâini mici şi numele din dulce înţeles?
Un semn al capului tău,
forţa privirii tale,
ploaia musonului...
 
 
CAȚEAUA FLORARULUI


Nicio petrecere pentru căţeaua
care paşte de ziua ei
la umbra unui altar depărtat
între oraş şi ţară...
oamenii se uită la ea
la pasul elegant,
măr pe jumătate aruncat
într-un miros fraged
Absorbită în umbra
unei moşteniri apatice,
nimeni nu o cuprinde
doar soarele de mai.
Privirea rătăcitoare
de picătura tremurătoare
se muta la gară
ca agera Sibila.
Moara vorace
un cerc care zoreste,
pribeag acel soare
care o vopseşte în roşu.
 


ARTIOLA


Lasă rochia aceea
că noaptea te cheamă,
alinată, o vibraţie a frunzelor
pe care vocea ta o cere...
discretă ca un pas,
într-o urmă diafana,
desprinzi zborul, un vultur
care tânjeşte după ţara lui.



DE LA IPOTESTI LA CESANO


Caleaşca tăia valea şi poetul
vorbea din icoana, pe pat,
îndepărtat timpul si limbile ceasului
ca nişte degete
le privea;
o cortina ce ascundea valea şi poetul
din icoana de pe pat vorbea;
din lac femeia aceea nu venea,
printre trestii nu apărea
şi pe-afara ningea încet, era ceaţă,
limbile ceasului ca pe degete privindu-le;
afară nevinovăţia unui mic şcolar
îi atrăgea privirea spre fulgi,
ţi se juca departe
cu mîinile mamei.
*
Cerul răbdător
să te surprindă
goală în starea ta veşnică,
viscere care răspund minunii,
diafană
aşa cum eşti acum;
planezi în cel mai intens zbor
atât cât pentru a numi cea născută..
fata goală de lîngă mine,
nu femeie,
ci înger,
te astept
acolo unde pămantul a plâns.


*
Limbile de foc în noapte eterică,
din nord la sud ochii tăi mai stau încă
în privirea mea,
arcuri în rugina sfârsitului zilei
îmi vorbesc despre ore pulsînd sub piele,
lacrimile ajunse pe pământ,
cenuşa obosită...
Mâini care au mângâiat prea mult
acele fire de păr
simt greutatea gestului
care asalta o inimă acum obosită
căci acolo, în ţara martirizata
a florii-soarelui,
războiul pare să vină din interior
si să se termine la obârşiile vieţii;
şi tu, zâna mea, te-ai născut acolo
şi acolo vreau să te culeg
în ultima mea suflare...
dar vocea e acum un plâns jalnic
această voce este briza
şi din briză renaşte viaţa
din acel roditor pământ unde te-ai născut tu.
 
*
Bicazul aleargă după un Aleluia,
luna o Evanghelie din scântei de aur,
câinele urmareşte o paranteză
şi trupul tau devine glas,
nerostit pentru  cine nu aude,
dar cea care vede este umbra ta
şi se face brad în noapte
să te cheame din nou
şi să cânte un gospel în apa de argint
care la Tarcău zâmbeste şi
cântă aşa cum cântă Cohen.
 
*
Amintirea unui zâmbet
care demonstrează..
un crin care nu moare..
nădejde..
unde este dragostea?
Simţi cum un vânt uşor
te poartă deja acolo unde nu vrei.


*
Ascunsa cută care dezvăluie trecutul,
în zâmbetul tau
răscumpărarea mea.
Să nu-mi dai mâna
să pot merg eu departe,
tu esti entropia
acolo unde ceaţa se răreşte,
e gelozia mea...
este de pe acum noua boală,
opiul care distinge,
o luptă,
sudoare cheltuită ca să-ţi pot sta departe,
oţet care devine sânge,
umbra păcatului.
Totuşi îmi eşti soră,
în acest haos absurd,
eşti cea mai stralucitoare stea.

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul