Apare cu sprijinul financiar al

  Click aici pentru prima pagina
2017
2016
2015
2014
2013
2012
2011
2010
2009
2008
Premii

   
Cautare dupa nume autor

Darts

        Gelu Negrea

Umor de rasu’-plansu’



■ Īmi povestea profesorul Nicolae Manolescu un Othello văzut de el la New York īn care Desdemona era izbită cu capul de pereţi, sufocată cu perna, cu ştreangul, cu mīinile goale, călcată īn picioare etc. pīnă murea, īn fine. La īntrebarea sa, adresată unui american, de ce regizorul a ales această variantă, a primit răspuns: pentru că o sugrumare simplă n-ar fi avut efect asupra spectatorului american, saturat de violenţă reală şi cinematografică. ■ Nu pot să nu bag de seamă că, īn ultimul timp, mai toate romanele pe care le-am citit, mă refer la cele notabile, abundă de scene faţă de care acuzatul „naturalism” al lui Marin Preda e o invitaţie la vals. Mă refer, luīndu-le aproape la īntīmplare, la cele mai recente romane de Bogdan Teodorescu, Stoian G. Bogdan, Radu Aldulescu, Oc­ta­vian Soviany, Nichita Danilov, toate pasibile de a conta īn partea de sus a clasamentului pe 2010-2011. Aşadar, avem o colecţie bogată: violuri „simple” şi sodomice, necrofilie, sadism, incest, crime, mutilări, linşaje, canibalism. Totul, īncadrat perfect īn acţiune, justificat de situaţia personajelor. Concluzia nu poate fi decīt că lumea a fost şi este violentă şi că, desigur, scriitorul este īmpins automat spre reflectarea violenţei, „alegīnd-o” din mulţimea faptelor, pentru că e definitorie atīt pentru universul descris, cīt şi pentru starea lui de spirit. N-am mai citit de mult un bun roman comic sau, īn orice caz, unul īn care să prevaleze umorul. Singurul relativ recent care īmi vine īn gīnd, la o rapidă amintire şi dacă mă exclud politicos, este Cu ou şi cu oţet al lui Dan Perşa. Restul, dacă nu sīnt sumbre, terifice prin atmosferă şi īntīmplările expuse, sīnt de-a dreptul violente. O doză de umor, negru īnsă pīnă la macabru, au romanele din urmă ale lui Ioan Groşan şi D.R. Popescu.Dacă admitem că literatura nu e pură ficţiune, ci un indicator, un seismograf al realităţii care amplifică şi codifică, transcrie grafic semnalul pentru a-■ face vizibil, e clar că trăim vremuri de o neīnchipuită violenţă. ■ Un alt fapt: am citit comentarii pe un sit de sport despre situaţia jucătorului Mutu. Audienţa era īmpărţită net īn două tabere. Unii ziceau: iar ne-am făcut de rīs, se vede că e romān, e un ratat etc., alţii: v-aţi mīndrit şi aţi profitat de talentul lui şi acum, cīnd e la greu, īl arătaţi cu degetul, nerecunoştinţă tipic romānească, obtuzitate etc. Nu asta contează, ci faptul că replicile (zeci) de ambele părţi erau de o violenţă fără egal. Niciun cuvīnt măsurat, niciun comentariu fără invective şi obscenităţi, cu unele litere īnlocuite prin puncte sau nu. Preopinenţii (dar şi rudele presupuse ale acestora, īn special mamele lor, desigur) erau desemnaţi cu cele mai jegoase calificative şi - Slavă Domnului! - romāna nu duce lipsă de aşa ceva. ■ Īn ceea ce mă priveşte, iubitor de pace şi cordialitate, dar mai ales de haz, regret tot mai mult timpul īn care mi-e dat să trăiesc. Cīt priveşte cazul Mutu, sīnt liniştit că, īn caz de indisponibilitate, poate fi oricīnd īnlocuit de Surdu. ■ Am citit recent īn Gazeta Sporturilor că īncercarea căştilor schiorilor (campania „Poartă cască!”) se face la forţe egale cu de 12 ori acceleraţia gravitaţională (sic!). De cīnd se potcovea puricele cu mase egale cu de 99 de ori viteza sunetului, n-am mai auzit să se măsoare forţa īn unităţi de acceleraţie. Dar GSP funcţionează după alte sisteme metrice şi sigur o să estimeze şi alcoolemia fotbaliştilor īn picioare cubice pe secundă. Vorba unui maistru care ne făcea prin liceu „protecţia muncii” şi ne explica de ce nu e bine să stai īn raza de acţiune a macaralei: „Că ştiţi voi de la fizică:... forţa... masa... Gata!”. (H.G.)


■ Īn ultimul număr din Academia Caţavencu, la rubrica intitulată sugestiv Cartea care mă calcă pe nervi, Cristian Teodorescu scrie, īn articolul Arghezi şi A. Toma la operă, negru pe alb: Nu ştiu dacă Arghezi i-a aşteptat pe americani īn anii cānd era interzis ca scriitor şi vindea cireşe la Mărţişor. Dar să-l scoată dintre scriitorii romāni publicabili o căzătură literară ca A. Toma cu un articol apărut īn Scānteia e mai mult decāt prea de tot...


Curat prea de tot! Mai ales că nu căzătura literară A.Toma a publicat īn Scānteia articolul cu pricina (Poezia putrefacţiei şi putrefacţia poeziei se chema el), ci fiul său, Sorin Toma, unul dintre şefii de atunci ai oficiosului C.C. al P.M.R. Nu se cuvine ca păcatele părinţilor să fie reportate īn seama fiilor, dar nici viceversa!


Īn acelaşi articol, Cristian Teodorescu īi plesneşte o leapşă peste fizionomie şi lui Mihail Sadoveanu, reproşāndu-i – pe  bună dreptate, de altfel – că  a scris īn anii ’50, că Lumina vine de la Răsărit şi un roman infect despre colectivizare, Mitrea Cocor, pentru care a fost recompensat cu funcţia de preşedinte al prezidiului Marii Adunări Naţionale. Toate bune şi frumoase, atāt doar că romanul Mitrea Cocor, aşa infect cum era el, n-avea nici o treabă cu colectivizarea; cel mult cu reforma agrară. Chestii de agricultură, ambele, nimic de zis, dar īnsă totuşi īmproprietărirea şi desproprietărirea ţăranilor nu sunt deloc acelaşi lucru.


Nici bobārnacul cu recompensa nu străluceşte prin exactitate. Pentru Mitrea Cocor, Sadoveanu a fost răsplătit, īntr-adevăr, şi anume cu Premiul internaţional Lenin pentru literatură; preşedinte al prezidiului M.A.N. a devenit graţie altor „merite” – e drept, cam la fel de sulfuroase...


■ Dacă Ion Iliescu n-ar fi existat, el trebuia, obligativitamente, inventat pentru a īntrupa indispensabilul vinovat de serviciu al tranziţiei post-decembriste. Diabolizarea sa a parcurs īntreaga gamă a reproşurilor posibile, expreşedintelui cu un număr nedefinit de mandate, punāndu-i-se īn cārcă tot felul de nenorociri, de la culpe istorice mai mari sau mai mici, pānă la pseudo-mondenităţi culturale de ultimă oră. Iată un exemplu recent din ultima categorie de bazaconii. Īn cotidianul Libertatea din 14 ianuarie a.c., lāngă bikinii mai mult decāt sumari ai severinencei Lorena Podilă,  fata de la pagina 5, este plasat un titlu hilar şi etajat: Filmul īn care joacă fostul preşedinte al Romāniei a īncasat doar 940 lei īntr-o săptămānă/ Actorul Ion Iliescu nu are succes la public!, iar alături, afişul peliculei Medalia de onoare regizată de Călin Peter Netzer.


Care va să zică, problema nu e că filmul īn cauză ar fi prost (sau, mă rog, fără succes la public...), ci că sporadica apariţie a lui Ion Iliescu īn rolul lui Ion Iliescu, nu a atras torentele de spectatori pe care mizau, probabil, realizatorii noii capodopere cinematografice autohtone. Ce dacă protagonistul filmului este Victor Rebengiuc, iar „actorul” Ion Iliescu nu este decāt al unsprezecelea din cei doisprezece interpreţi nominalizaţi pe afiş?! El este de vină pentru insucces!
Orice s-ar zice, presa romānească debordează de umor. Involuntar, dar cu atāt mai de rāsu-plānsu...


■ Īn săptămāna precedentă a conti­nuat polemica publică Ion Vianu – Andrei Pleşu. Cordială, īn aparenţă; greu conciliabilă, īn fond. Personal, mă-nne­bunesc după scrisul domnului Pleşu, īnsă este a doua sau a treia oară, īn ultimii ani, cānd subtilitatea ludică şi rafinamnetul stilistic al punctelor sale de vedere nu-şi găsesc o rezonabilă acoperire īn argumente. Aş spune chiar că respectivele calităţi nu fac, uneori, decāt să escamoteze anume carenţe de atitudine civică şi intelectuală ale fermecătorului publicist care rămāne Andrei Pleşu. Dar nu pentru asta īl iubim noi...


■ Pe zi ce trece, resimt o curiozitate atroce vizavi de modul īn care va evolua cazul Corneliu Vadim Tudor. Dacă după stupefianta revărsare de obscenităţi pe­nale, de insolenţă şi dispreţ faţă de repre­zentanţii autorităţii de stat, de grandomanie revendicativ-paranoidă şi de violenţă (verbală şi fizică) la adresa unei femei-magistrat autosesizarea justiţiei se va dovedi un gest formal, de natură praf  īn ochi pentru fraieri, īnseamnă că societatea romānească mai are de mărşăluit mult şi bine prin preistoria tristă şi accidentată a democraţiei veritabile... (G.N.)

 
Datele tehnice
ale revistei
                     click aici...

Tarife publicitate
                     click aici...
 
                                                 © 2008 Revista Luceafarul